De ce fierb Serviciile?
Micile seisme care s-au produs în această lună în fiecare dintre serviciile secrete din România au produs fisuri care ar putea sparge, în curând, marea căldare cu informații. Ce interese sunt? Ce se pregătește prin această fierbere? Cât
valorează politic aceste servicii?
Vulcanul principal a erupt acum două săptămâni, când generalul Virgil Ardelean a fost numit șef al DGIPI, vehiculul de informații al Ministerului Administrației și Internelor. Autorul din acte al “reactivării” celui supranumit “Vulpea” a fost ministrul, pe atunci, Gabriel Oprea, de la PSD. Autorul din spatele cortinei ar fi fost însă Ioan Rus, liderul Grupului de la Cluj, CI-istul de serviciu al PSD. Noi nu credem că Rus i-a avut ca oaspeți în casa sa din Cluj, înainte cu câteva zile de instalarea lor la minister, pe Oprea și Ardelean, așa cum ne spun sursele. Dar asta nu înseamnă că nu a fost așa! Mircea Geoană a reacționat dur și “a lucrat” asiduu pentru alungarea “Vulpii” de la Minister. Pentru o zi, bătălia pentru “Doi ș’un sfert” a părut mult mai importantă decât guvernarea României, liderii PSD amenințând chiar cu ieșirea din Executiv, în caz că Oprea și Ardelean nu pleacă. Am văzut încă o dată cât cântărește celebra “Doi ș’un sfert”.
Un vulcan mai micuț, probabil noroios, a erupt în aceeași perioadă în cadrul Ministerului Apărării Naționale. La șefia Direcției Generale de Informații a Apărării (DGIA) s-a făcut rocada. Generalul-maior Francisc Radici a fost înlocuit cu generalul-maior Gheorghe Savu, vărul primar al ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Interesant, nu? Cine a fost Radici? A fost cel care în trecut, în calitate de șef al contraspionajului militar (DCSM – una dintre cele două structuri ale DGIA), a pus de un filaj la propriul său ministru, Sorin Frunzăverde, pe vremea aceea. Frunzăverde care, nu înțelegem cum, l-a iertat și l-a uns la șefia mare a DGIA. Un alt apropiat al președintelui Băsescu, ministrul Stânișoară, vine acum și-l detronează pe Radici pentru a-l instala pe Savu. Interesant, nu? Bineînțeles că Radici nu a fost lăsat pe drumuri, el devenind locțiitor al șefului Departamentului pentru Politică de Apărare și Planificare din minister, Viorel Oancea.
Al treilea vulcan, cu potențial mare de erupție, se află în ograda SRI. În aceeași săptămână cu mișcările din Doi ș’un sfert și DGIA, adjunctul directorului SRI, generalul Dumitru Zamfir, a fost trimis în judecată, alături de alți generali și ofițeri mai mici, de DNA pentru fapte de corupție. Urgent și discret, a fost eliberat din funcție printr-un decret semnat de președintele Traiann Băsescu. Zamfir, poreclit “Timpanul” SRI a rezistat în funcție din 1997, deși în 2008 a fost trecut în rezervă de către același Băsescu. “Timpanu”, sau “Titel”, este cel care ne-a ascultat în toți acești ani, ascultătorul-șef, este cel căruia îi datorăm în bună măsură privatizarea Romtelecom către greci, și nu către France Telecom, cel care acum 10 ani, în vremea conflictului din Kosovo, a sabotat Guvernul permițând cu de la sine putere efectuarea pe teritoriu românesc a comunicațiilor între Moscova și Slobodan Milosevici, cel care a supravegheat, pe partea tehnică, montarea “firului roșu” între Iliescu și Moscova, cel care… Multe a mai făcut de-a lungul carierei sale “Titel”! Tocmai de aceea este greu de înțeles de ce a fost obligat Băsescu să-l țină în funcție până în ziua trimiterii lui în judecată. Ori a avut nevoie de “timpanul” lui Zamfir, foarte plauzibil, ori îl are Zamfir cu ceva la mână pe președinte, iarăși plauzibil, situație în care dosarul întocmit de DNA e doar un foc de paie.
A patra fisură s-a produs în aceeași săptămână la Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), unde șeful Sectorului Secretariat Juridic Contencios Administrativ, generalul Mugurel Florescu, fost șef al Parchetului Militar, a fost trecut și el în rezervă, prin semnătura președintelui Băsescu. Florescu a fost consilierul și omul de încredere al lui Gelu Voican Voiculescu, care i-a ordonat să participe, în decembrie 1989, la înmormântarea soților Ceaușescu. A fost și omul lui Victor Atanasie Stănculescu, cel care l-a rezolvat în funcția de șef al Parchetului Militar. Din această postură, Florescu trebuia să soluționeze Dosarele Revoluției, deci inclusiv dosarul în care era anchetat Stănculescu. Interesant, nu? Ce a căutat el într-o înaltă funcție în STS până astăzi, nu înțelegem. Sigur însă că politicienii, poate cei apropiați de PSD, știu.
În sfârșit, al cincilea vulcan, și cel cu cea mai mare expunere în media, a avut-o scandalul legat de SIE. Cel care a aprins fitilul a fost Claudiu Săftoiu, fostul șef al respectivei instituții, declarând că Băsescu i-ar fi mărturisit, cândva, că știa ce vorbește Iliescu cu Geoană la telefon. De ce o fi ieșit acum Săftoiu cu astfel de declarații, comițând, conștient, un act pe care un fost șef al SIE nu are voie să-l facă? Cine o fi avut interesul, acum, în toată fierberea asta din serviciile secrete, acum cu noua lege a stocării informațiilor? Să fie oare Dinu Patriciu? Colegul de PNL al soțioarei Adriana Săftoiu? Cel care tace și face? Cel care a pornit o impresionantă ofensivă media pentru “a-l curăța” pe Băsescu până la alegeri? Cel care ar putea ieși din străfundurile PNL să fie contracandidatul lui Băsescu la prezidențiale? Cu mari șanse de câștig dacă le servește românilor o rețetă “secretă” de ieșire din criza economică. Este o variantă.
Concluzia e simplă. Cineva, unul sau mai mulți, o tabără sau mai multe, au avut interesul să creeze în acest moment și o criză a serviciilor de informații. Bruma de reformă din ultimii ani în acest sistem tocmai a fost ștearsă cu buretele, la iveală reieșind hidoasa luptă subterană între ei și ei. Cineva joacă tare. Cineva încearcă să profite. Iar punctul terminal nu pot fi decât alegerile prezidențiale din 2009. Reforma poate să mai aștepte.
Alin Bolbos
