Împărăția Cerurilor – coordonate biblice. TREPTELE PARADOXALE ALE FERICIRILOR

Pe-un picior de plai

Pe-o gură de Rai

Dacă răsplata celor săraci cu duhul este Împărăția Cerurilor, firesc este să încercăm a descifra cât mai multe date despre cereasca împărăție, în condițiile existențiale ale unei omeniri consumatoare cvasi exclusiv a bunătăților și dulceților pământești conform versuluilui Horațiu, Carpe diem. Dificultatea crește mai ales când negaționiștii lui Dumnezeu invocă neputința lor de a localiza astronomic împărăția, iar primul cosmonaut, după periplul său în jurul Terrei, a declarat cu păgubos cinism că, “s-a întors din ceruri, dar n-a văzut vreun înger și nici pe Dumnezeu”. Peste puțini ani, sărmanulGagarin s-a prăbușit cu un avion și a pierit în flăcări. Din nefericire, necredința a crescut în toată lumea și astfel crește și datoria noastră de a-i ajuta pe semeni să vină la adevărul realității dumnezeiești, pentru a gusta și ei din bucuria negrăită a darului pregătit tuturor de bunul Dumnezeu, care plouă peste toți oamenii, buni sau răi.Localizarea Împărăției Cerurilor este, din perspectiva noastrăterestră, un demers imposibil de întreprins, din pricina absenței coordonatelor geografice sau astronomice. Însă, minunatele descrieriale Împărăției evocate în paginile Bibliei ni se înfățișează ca o reală și incitantă provocare ce se dorește descifrată, atât cât ne îngăduie Dumnezeu. Dar niciodată dumnezeiasca realitate nevăzută nu vaputea fi cuprinsă de limitările omenești. De aceea ne vom raporta mai întâi la rostirile păstrate de cărțile Vechiului Testament, celepsalmodiate de Regele David. Psalmii și Împărăția Cerurilor Bineplăcutul lui Dumnezeu, Profetul David, a lăsat posterității minunatele sale descrieri ale relației dintre omul căzut în păcatulneascultării și Creatorul dezamăgit de nepăsarea adamică, continuatămii de ani până la întruparea Fiului Său. Iată cât de limpede erau descrise cerințele simple și firești prin care omul poate recâștiga bunăvoința Tatălui ceresc: “Iar mila Domnului din veac în veac sprecei ce se tem de Dânsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui și-și aduc aminte de poruncile Lui, ca să lefacă pe ele.” (Ps 102, 17-19) Din aceste versete se desprind trei idei importante: teama de Dumnezeu, legământul Lui și îndeplinirea poruncilor Lui. Cei care îndeplinesc cu devoțiune aceste condiții își asigură mila Domnului și dreptatea Lui, atât ei, cât și urmașii, fiii fiilor. Iată cum grija Creatorului se răsfrânge și peste generațiile viitoare, cu generozitate și bunătate, pentru faptele părinților, plăcute Domnului.Teama de Dumnezeu Mai întâi, teama de Dumnezeu, nu este frica de pedeapsă, pentru că Domnul este îndelung răbdător, așteaptă și ajută corectarea greșelilornoastre; este vorba aici de teama credinciosului de a fi despărțit deTatăl ceresc, izvorul existențial al fiecărui om, purtătorul de grijăcare dăruiește neîntrerupt hrană la bună vreme, adăpost, sănătate și iubire. Cine se desparte de Hristos, îl neagă, sau hulește numele Luiși se alătură ateilor, păgânilor, idolatrilor, desfrânaților,aroganților, iubitorilor de arginți și de slavă deșartă, toți aceștia,prin distanțarea lor, se rătăcesc în deșertul nimicniciilor efemere,unde îi va cuprinde teama de necunoscutul ce-i înconjoară, numită defilosofii existențiali alienare, angoasă, înstrăinare, sau depsihiatrii, depresie, stări patologice ce duc spre forme tot mai gravece sfârșesc în forme schizoide de nebunie și sinucidere.Acestea sunt motivele succesive ce provoacă teama, asemenea unui copil părăsit de părinți, rămas singur fără sprijinul, căldura și iubirea maternă.Cine înțelege bine importanța vitală a relației umane cu Tatăl cerescva fi mereu lipit de Dumnezeu și de Biserica dreptei credințe, și va împlini totdeauna cu devotament jertfelnic poruncile Lui. Paza legământului Lui Primul legământ menționat în Vechiul Testament este cel pe care Domnul l-a făcut cu Noe, după încetarea potopului ce a spălat pământul depăcate și de păcătoși. Atunci a apărut pe cer curcubeul, iar Creatorul l-a asigurat pe Noe: “curcubeul Meu îl așez în nor, ca să fie el semnal legământului dintre Mine și pământ… și apele nu vor mai fi potop casă nimicească tot trupul.” (Facerea 9, 13-15) Potopul fusese hotărât de Domnul când i-a spus lui Noe: “Sosit-a Înaintea feței Mele sfârșitula tot omul, căci din pricina lor s’a umplut pământul de silnicie; și iată, Eu îi voi pierde pe ei și pământul” (Facerea 6, 13) Din finalul catastrofic al primilor oameni s-au desprins pentru posteritate câteva învățăminte vitale ce ne ajută și pe noi să depășim greutățile actuale, tot mai dificile, din calea mântuirii. Anume: promisiunea divină de a nu repeta potopul ca instrument global de corectare a creației, dar și obligația omului de a asculta smerit și a pune înfaptă sfaturile divine, așa cum sunt menționate mai sus:… “Își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.” (Ps 102, 19)

Uitarea va fi mereu un obstacol ce va devia sau amâna faptele bune pecare Dumnezeu le așteaptă de la noi. Această atât de răspândită neputință omenească se datorează adesea altor gânduri ce aduc în primplan surpriza unor idei puțin importante, cu alura exagerată a unor false urgențe plăcute, ispitele vicleanului. Pe acestea ne îndeamnăDomnul să le evităm prin aducerea aminte a poruncilor, condiția necesară pentru a le făptui, a le face pe ele. De multe ori gândul bunrevine și îndeamnă la punerea intenției într-un act real, dar alt gândamână acțiunea de atâtea ori până o dă uitării. Atunci se impune imperativul hotărârii rezultate din discernământul corect al smeritei cugetări. Voința se implică decisiv în actul mântuirii ce va aduce negreșit răsplata, așa cum superb vestește continuarea versetului 19 din Psalmul 102:…

“Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste toți stăpânește”

Cerul găzduiește tronul Stăpânului și Creatorului tuturor celor văzuteși nevăzute. Percepția oculară, ajutată de lentile a descoperit omuluio vastă arie a realității materiale, de la imagini moleculare și subatomice, până la îndepărtatele constelații vizibile doar prin telescop, dincolo de care ne parvin semnale radio pe diverse frecvențe, ca dovadă a unor realități nevăzute ce sunt acum obiect de cercetare al radioastronomiei.

Asemenea, nevăzută ochiului este și Împărăția Cerurilor, dar mult mai aproape de noi, așa cum vom descoperi în viitorul articol.

Alexandru MIHAIL NIŢĂ