Jazz de necaz, în Jazz

Iubitorii muzicii jazz au avut parte de o surpriză, joi seara în Jazz’n’Blues Club. Cu mic, cu mare, s-au strâns aici pentru a fi părtași la un extraordinar concert susținut de trupa „Jazz de necaz”, sau de un extraordinar concert de jazz… de necaz? Csabi la contrabas, Tavi Scurtu la tobe, Eldad Tarmu la vibrafon (toți trei veniți din Timișoara) și nu în ultimul rând, târgumureșeanul Alex Man la chitară, sunt cei care au format joi, trupa “Jazz de necaz”.

Târgumureșeni cu care

ne putem mândri

Alex Man este unul dintre cei mai prestigioși chitariști mureșeni, dacă nu chiar cel mai, luând prima dată chitara în brațe, acum 27 de ani. “Muzica mă face să mă simt bine, atâta tot, mă bucur de ea și de faptul că sunt pe scenă alături de alți muzicieni. În această seară am avut onoarea să cânt alături de muzicieni de excepție, dintre cei mai buni instrumentiști din România. Apărem pentru prima dată în această formulă. Am mai cântat împreună, dar câte doi, nu toți patru. Trupa “Jazz de necaz” nu s-a înființat niciodată, am putea bifa totuși, 2006, anul în care ne-am cunoscut, e un jam session, o joacă cu instrumentele. Vorbim la telefon, ne trimitem partiturile pe internet, ne întâlnim pe scenă și cântăm.” ne-a declarat Alex Man.

Jazz-ul, simțire și poveste

La cât de bine s-au sincronizat, și cu câtă simțire și lejeritate controlau instrumentele, aș fi zis că repetă împreună în fiecare zi. M-am înșelat, asta nefăcând decât să-mi confirme faptul că se mai face muzică încă, dar pentru cine? “Pot să spun că publicul târgumureșean, cel puțin, este mult mai receptiv în 2008-2009 decât a fost acum 10 ani. Mă bucur să văd tot mai mulți tineri la concertele noastre. Jazzul este o muzică pentru un gen destul de restrâns de ascultători, nu e comercială, nu merge pe ideea banilor și nu moare repede.” Despre jazz se pot spune multe, sau nu se poate spune nimic. Jazz-ul se trăiește, se simte, jazz-ul ne este povestit încă de puținii muzicieni care-l mai simt, și ar trebui să profităm de asta, cu fiecare ocazie.

Foto și text: Cristina GÂNJ