Justiția își recapătă urechea și timpanul

Hotelul Ramada Majestic din București a găzduit la sfârșitul săptămânii trecute o conferință internațională pe tema “Justiția și serviciile secrete – Quis custodes custodiet?”, organizată de Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) și de Fundația Friedrich Ebert Romania (FES). Printre participanți, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, magistrați, experți în probleme de securitate, membri ai societății civile și jurnaliști. Despre ce s-a discutat acolo la modul concret vom vorbi în numărul viitor al Ziarului de Mureș. Punctul de atracție al evenimentului a fost însă cu siguranță repunerea pe tapet a importanței serviciului de informații al Ministerului Justiției, fostul DGPA (consacrat sub numele de SIPA), desființat de Monica Macovei exact în urmă cu 3 ani, la începutul lui 2006, la solicitarea Comisiei Europene. Actualul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, a declarat deja, săptămâna trecută, că susține reînființarea acestei structuri. El a recunoscut că la minister există o comisie specială care analizează modalitatea de “resuscitare” a SIPA, forma și atribuțiile pe care le vor avea viitorul serviciu de informații și care, în scurt timp, va ieși public cu un proiect.

Argumentele lui Predoiu (preluate din interviul acordat RFI) în oglindă cu scandalurile care au dus la desființarea SIPA, cum este percepută în sistem reapariția acestei structuri, utilitatea sau nonvaloarea ei, un scurt istoric al SIPA, păreri ale magistraților mureșeni și ai societății civile, în cele ce urmează.

Ce spune Predoiu?

* “Nu avem formată o teză sau o decizie în ce privește fostul Serviciu Intern de Protecție și Anticorupție (n.r. fosta SIPA). Au fost întâlniri de lucru pe marginea acestei chestiuni la Ministerul Justiției, cu responsabili din sistemul de securitate națională. Suntem în dialog cu Consiliul Superior al Magistraturii, am deschis un dialog cu ONG-urile și suntem foarte aproape de a da publicității un document de politică publică.”

* “Atât potrivit Legii 51 din 1991 privind siguranța națională, potrivit Legii 182 din 2002 privind protecția informațiilor clasificate dar și HG 2005 din 2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, deci potrivit tuturor acestor reglementări importante, Ministerul Justiției este considerat autoritate desemnată de securitate care are obligația, repet, obligația, să-și organizeze și să conducă un sistem propriu pe sectorul său.”

* “Fie modificăm legislația și eliminăm această obligație pentru MJ, fie ministerul este obligat să-și organizeze așa ceva și nu este un serviciu secret. Credeți că e util să știm ce se întâmplă în penitenciare? Credeți că era util să știm în cazul Gorbunov că nu s-a anunțat poliția la timp?”

* “Legat de oportunitatea supravegherii informative a magistraților: “Îmi cereți o poziție de specialist aici și n-o dau. Eu sunt ministru, sunt obligat să inventariez problemele, să văd ce spune legislația și să găsesc soluții. Asta fac la ora asta”. “Suntem în dialog cu specialiștii domeniului, cu CSM și cu societatea civilă. Din acest triunghi se va degaja o soluție. Ea va trebui să fie democratică și în acord cu celelalte reglementări. Nu facem acest lucru nici peste noapte, nici la discreția culiselor. O facem în mod transparent, în mod profesionist. Nu am luat o decizie în sensul extinderii acestor competențe către alte zone decât ANP. Această soluție se discută la ora asta în triunghiul instituțional de care v-am vorbit. Ce pot să vă asigur este că nu vom face nimic împotriva standardelor europene, dar nici nu vom lăsa această problemă nerezolvată.

* Dacă viitorul serviciu de informații își va limita competențele strict la ceea ce se întâmpla în penitenciare, sigur că el poate să rămână la ANP. Dacă legiuitorul va decide să extindă competența acestui serviciu, mie mi se pare normal să fie sub un control similar ca celelalte instituții de tipul ăsta, Parlament. Poate să fie controlat de o structură din care să facă parte și membri CSM, ai societății civile, ai comunității de informații etc.

* Arhiva SIPA este la Administrația Națională a Penitenciarelor, sigilată, păzită. Comisia formată de fostul ministru Chiuariu nu mai poate funcționa, nu mai are temei să intre acolo. Această comisie a făcut două-trei procese verbale în care au descris activitatea pe care au făcut-o acolo. La această oră sunt secretizate aceste rapoarte, sunt secret de serviciu.

O arhivă doldora

de bârfe

Judecătorul Cristi Danileț a fost însărcinat, în 2006, ca, împreuna cu șeful de atunci al Corpului de Control al ministerului, procurorul Paul Dumitriu, să studieze și să inventarieze documentele din arhiva SIPA. Danileț declara anul trecut că majoritatea documentelor sunt note informative, nesemnate, de genul bârfelor colportate pe holurile instanțelor, informații neverificate la vremea respectivă de ofițerii SIPA, care, în cazul în care ar deveni publice, ar fi în măsură să compromită imaginea oricărui magistrat din România.

Pagini realizate de

Sanda VIÅ¢ELAR

Alin BOLBOS

„Pentru penitenciare ar fi bun SIPA!”

Mihai Hăbălău, director Penitenciarul Târgu-Mureș: „SIPA nu mai funcționează în Penitenciarul Târgu-Mureș. Probabil că va fi reînființat și, la nivelul Penitenciarului, sigur că ne-ar ajuta, dar acestea sunt lucruri care se discută la nivelul ministerului. Pentru penitenciare ar fi bun. Nu mă pot pronunța despre extinderea sa, nu cunosc activitatea magistraților ca să pot spune dacă ar fi util sau nu.”

„Pe noi ne verifică CSM!”

Dan Petru, procuror general Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureș: „La noi există CSM care efectuează inspecții și controale interne astfel încât orice faptă sau abatere este verificată. CSM efectuează controale periodice și din punctul meu de vedere activitatea unui astfel de serviciu s-ar suprapune cu atribuțiile CSM. Dacă nu ar exista această modalitate de control a CSM sigur că un asemenea serviciu ar trebui înființat, dar în situația de față cred că atribuțiile lor s-ar suprapune. La penitenciare ar fi foarte bun un asemenea serviciu, pentru că de la deținuți se pot obține multe informații utile. În prezent, la nivelul penitenciarelor se simte oarecum lipsa acestuia.”

„Ar trebui să avem un singur serviciu secret!”

Avocatul Ciprian Dobre, deputat PNL: „Înainte de orice trebuie subliniate câteva aspecte. Azi SIPA nu există și mai mult decât atât, toată arhiva SIPA nu știm de cine este controlată. Mai mult, Ministerul Justiției ar trebui să fie preocupat de asigurarea condițiilor pentru îndeplinirea actului de justiție și nu de organizarea de servicii secrete. Nu cred că într-o Românie în care chiar nu mai știm cine e serviciu secret cine e serviciu politic mai avem nevoie de un astfel de organism. Daniel Morar s-a scăpat săptămâna trecută când a declarat că DNA face înregistrări. Avem vreo 7 servicii secrete la care am adăuga al 8-lea. Niciodată n-am să cred că nașterea unui Serviciu Secret e un lucru bun pentru că se crează un nou pol de influență în scena politică. Ar trebui să existe un singur serviciu secret. Orice serviciu secret ar trebui controlat de către Parlament, una dintre puținele instituții democratice din țară.”

„…un instrument pentru verificarea legalități”

Vasile Costea, avocat Baroul Mureș: “Este greu să comentez un aspect care nu privește categoria profesională din care fac parte pentru că toate demersurile care s-ar face vor viza activitatea internă a altor categorii socio-profesionale. Sigur, poate exista un anumit risc, ca atribuțiile acestui organism să se suprapună peste atribuțiile CSM-ului. Totul depinde de modul trasparent de reglementare. Dacă va fi un organism care va ajuta CSM în luarea deciziilor, pentru că anumite aspecte pe care le va controla vor ajunge pe masa CSM, depinde strict de modul în care se reglementează. Dacă va fi un act normativ bun atunci va putea funcționa bine, dacă nu, vor exista probleme, așa cum s-a mai întâmplat și în alte cazuri. Nu trebuie să fie altceva decât un instrument pentru verificarea legalității astfel încât nici judecători și nici procurori să nu simtă presiuni.”

Dialog cu Horațius Dumbravă, judecător la Curtea de Apel Mureș, membru în Senatul Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.

“Avem o experiență extrem de urâtă cu SIPA!”

Reporter: Care ar fi utilitatea reînființării SIPA?

Horațius Dumbravă: Ar fi o mare greșeală în contextul actual să se decidă unilateral înființarea unui serviciu secret, indiferent cum ar fi numit el (de protecție, de pază etc.), la nivel sectorial. Oricum societatea românească cunoaște o proliferare periculoasă în ce privește crearea unor astfel de servicii (spre exemplu, în turism – de parcă ar fi ceva secrete de stat pe care actualul SRI nu le-ar putea gestiona eficient în asemenea măsură că ar trebui un alt serviciu personalizat pentru un decident al puterii executive de a proteja secrete de stat îndoielnice).

Rep.: În ce condiții s-ar putea extinde activitatea SIPA și la magistrați și procurori?

H.D.: Declarația actualului ministru al Justiției, în ce privește degajarea unei idei în favoarea creării unui serviciu secret care să depindă de puterea executivă, este fără îndoială fără acoperire atunci când Domnia sa vorbește despre faptul că ideea ar fi fost identificată în urma discuțiilor avute cu reprezentanți ai Consiliului Superior al Magistraturii și cu societatea civilă. În orice caz, ca și membru al Uniunii Naționale a Judecătorilor, pot spune că cel puțin cu asociațiile profesionale nu a avut nicio consultare. După cunoștințele mele, nici cu CSM nu s-a consultat în mod oficial, sigur că ar fi de dorit ca însuși CSM să se exprime cât mai repede cu putință dacă i se pare oportună o astfel de idee. Așadar, din punctul meu de vedere, ideea ministrului de reînființare a unui astfel de serviciu secret este nu numai bizară, dar și discutabilă din punctul de vedere al unei societăți normale, democratice, în care consultarea partenerilor din sistem ar trebui să fie regulă.

Domnul ministru este iarăși nesincer atunci când dă ca și cauză principală degringolada privind cazul “Gorbunov” pentru că de fapt funcționează la nivelul Ministerului Justiției, mai exact la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor, un serviciu de informații (ANP este în subordinea Ministerului Justiției, ceea ce înseamnă că și serviciul de informații s-ar afla în subordinea ministrului Justiției). Astfel, faptul că nu a fost informat într-un mod adecvat de propriul serviciu, este clar că vina aparține, dacă dl. ministru tot o identifică, și incapacității Domniei sale în a-și organiza eficient propriul serviciu secret. Acest serviciu secret funcționează în interiorul penitenciarelor tocmai pentru identificarea posibilelor infracțiuni și disfuncționalități majore ale sistemului. Or, cum s-a ajuns de la o incapacitate posibilă a serviciului secret de la ANP la necesitatea creării unui serviciu secret pentru “protejarea” magistraților scapă unei logici normale.”

Rep.: Ce ar presupune din punct de vedere logistic reînființarea SIPA?

H.D.: Nu-mi pot da seama ce ar însemna logistic crearea unei astfel de structuri, dacă ar avea nevoie de aparatură privind urmărirea (deși, în mod legal doar o singură structură națională a unui serviciu de siguranță publică are acest drept, și asta tocmai pentru a nu da posibilitatea unor multiple abuzuri ale unor servicii secrete personalizate), ce alte costuri ar necesita. Însă, o problemă ar fi recrutarea personalului specializat. Oricum, nu pot să nu spun, ironic, că posibilii informatori ar putea fi, nu?, chiar judecători și procurori care să-și pârască colegii unui serviciu secret personalizat.”

Rep.: În fața cui ar răspunde SIPA? CSM, ministru, Parlament, președinte?

H.D.: Aceasta este problema fundamentală, la care Ministerul Justiției evită să răspundă: poate fi creat un serviciu secret care să răspundă doar în fața unei singure persoane? Nu este nevoie, ca și în cazul celorlalte servicii secrete naționale (și nu personalizate cum, din păcate, abuziv se pare că se ajunge în raport cu mai multe structuri de autoritate ale statului) de un control care să beneficieze de reguli clare, stricte și transparente? Și nu este doar Parlamentul, și nu puterea executivă (cum ar fi Guvernul sau Administrația Prezidențială) în măsură să dețină un astfel de control?”

Rep.: Care ar fi impactul asupra magistraților? S-ar simți supravegheați? Ar interfera cu independența lor?

H.D.: Avem o experiență extrem de urâtă, și ea constă în supravegherea pe care azi am putea-o numi în termeni generali ca și poliție secretă, a anilor 2001 – 2004, când a funcționat abuziv și nelegal SIPA. Mai mult, arhiva adunată din acea perioadă, în care s-au adunat informații de un serviciu secret personalizat (adică aflat în slujba unei singure persoane din interiorul puterii executive) și a cărei istorii încă nu este elucidată, nu are o soartă clară. Toți factorii de decizie ministeriali, de după anul 2004, au evitat să ia o decizie clară în acest sens. Totodată, trebuie spus ca activitatea fostului SIPA din anii 2001 – 2004 nu a fost controlată de un organism politic democratic, și mă refer aici la Parlamentul României (acesta are rolul constituțional de control al serviciilor secrete). Și atunci, ținând cont de această experiență nefastă (pentru care, din păcate, încă nu a răspuns nimeni moral, civil sau penal), este firesc ca magistrații să se simtă amenintați și să reacționeze.”

Rep.: Un serviciu propriu de contrainformații nu ar intra în conflict cu SRI? Cum ar putea colabora?

H.D.: Acum, nu sunt un specialist în materia serviciilor secrete. Sigur, trebuie observat că România are două legi ce reglementează domeniul de activitate al SRI, și anume legea siguranței naționale, L. 51/1991 și legea privind organizarea și funcționarea SRI, respectiv L. 14/1992. Or, funcționarea unui serviciu secret printr-o decizie unilaterală a puterii executive ar veni în contradicție cu aceste legi ce reglementează domeniul siguranței naționale (este știut că puterea executivă adoptă doar acele acte normative sau individuale în aplicarea legii). Pe de altă parte, cred că fracturarea domeniului siguranței naționale, prin existența unor servicii secrete personalizate și sectoriale, nu face decât să ducă la o concurență anormală între servicii, la abuzurile decidenților – beneficiari ai acestor informații date de către serviciile personalizate tocmai pentru că nu ar exista un control eficient și transparent al singurului titular al unui astfel de control, respectiv Parlamentul României. Cu atât mai mult cu cât nu mai departe Republica Moldova a pierdut recent (10.02.2009) o cauză la Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o cauză în care s-a constatat un control parlamentar neclar, defectuos asupra interceptărilor telefonice făcute de serviciile secrete din acest stat, ceea ce ar trebui să dea de gândit ministrului Justiției atunci când se gândește, fără a consulta și celeilalți actori interesați din justiție, la crearea unui serviciu secret personalizat.”