Mureșul, ringul perfect pentru dansul sportiv

Peste tot auzim doar despre criza financiară, urmărim dispute între ramuri sportive sau cluburi rivale. În cele mai multe cazuri aceste fenomene împiedică atingerea performanței. Cauzele sunt adesea disiparea valorilor și ambițiile personale. O ramură care obține totuși rezultate notabile este dansul sportiv. Este mai puțin cunoscut, tocmai datorită confuziei publicului căruia nu-i este încă foarte clar unde să încadreze această disciplină. Plăcerea de a urmări o competiție de dans sportiv nu poate fi exprimată în cuvinte. Este adevărat și faptul că practicanții acestuia au nevoie de un sprijin material consistent, costumele sunt costisitoare, participarea la concursuri, de asemenea. Cu toate acestea, întâlnim și cazuri în care sportivii provin din familii simple, care fac eforturi pentru a-și susține copiii. Un asemenea exemplu este și familia Tătar, unde soții Teodor și Maria își susțin cele două fiice, Roxana și Cristina, componentele Clubului Dance Art din Târgu-Mureș. Ei fac eforturi pentru ca ele să-și poată urma drumul ales, dansul sportiv devenind un mod de viață. Armonia în care este îmbinată arta cu sportul, dacă nu este urmărită la fața locului, nu poate fi percepută.

“Demonstrându-ți ție că poți,

înveți să fii un luptător!”

Unul dintre liderii incontestabili ai acestei ramuri este mureșeanul Rareș Cojoc. “Facem atâta pregătire fizică încât avem o condiție fizică pe care mulți sportivi din alte discipline probabil nu o au. Pentru câte antrenamente fizice facem, este mai degrabă sport, în sală ne ocupăm de partea artistică”, a afirmat acesta. Rareș a început dansul sportiv în clasa a II-a, când Szoke Istvan căuta tinere talente prin școli. Acesta a obținut de la învățătoarea lui Rareș aprobarea de a înlocui una dintre cele trei ore de Educație Fizică săptămânale cu dansul. Astfel, Rareș Cojoc, după ce a trecut de o selecție și a fost legitimat la Clubul Dansul Viorilor din Reghin a ajuns un lider la nivel național în această disciplină. La ultima ediție a Campionatului Mondial, a reușit să ajungă în primele 24 de perechi, în condițiile în care la competiție sunt calificate în jur de 400 de perechi. Locul 16 ocupat constituie o mare performanță pentru dansul sportiv din România. “Este pentru prima dată când o pereche din România ajunge în primele 24 din lume. Sunt mândru că eu am realizat această performanță. De aici încolo, trebuie să privesc în sus. Este o chestiune de timp, pe lângă multă muncă, până voi ajunge acolo unde fiecare își dorește să ajungă. Trebuie să-mi demonstrez mie în primul rând că pot. Am învățat să devin un luptător. Am constatat un lucru îmbucurător, faptul că dansul câștigă teren în țara noastră.” După ce în data de 1 martie a reușit al zecelea titlu național, după două săptămâni a obținut o altă performanță notabilă. La Dance Masters-ul desfășurat la București, a reușit alături de actuala parteneră, poloneza Katarzyna Kapral, cu care evoluează din anul 2005, o calificare în finală, obținând locul VI. Antrenorii lor sunt italieni, soții Giordano și Catia Vanone și se pregătesc mai mult în Italia.

Mirona Gliga Toncean,

un alt “monstru sacru”

O altă sportivă consacrată în această disciplină este Mirona Gliga Toncean. Membră al aceluiași club reghinean, ea s-a dedicat și muncii de instructor, oferind un exemplu elevilor săi, cucerind alături de partenerul său, maghiarul Faluvegi Andras, titlul național la secțiunea Latino, 19-35 de ani. Pentru cei mai mulți, ea nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Ea practic a dominat dansul sportiv la nivel național din anul 2001. Indiferent care a fost numele partenerului său, a reușit să se impună de-a lungul anilor în competițiile interne, aflându-se aproape și de titlul mondial, alături de Sergiu Rusu, în anul 2003, la secțiunea “Zece dansuri”.

Ulterior, a reușit nenumărate trofee alături de germanul Erich Klann. Clasa Mironei se dovedește tocmai prin faptul că, indiferent de numele partenerului, reușește să se mențină în vârful ierarhiei, pregătind totodată noua generație. Perechea băimăreană Rareș Soponar – Alice Rusznyak, campionii ediției recent încheiate, la secțiunea Standard, 16-18 ani, sunt tot un produs al școlii de dans sportiv reghinene.

Soții Somodi, Marton

și Katalin, țin pasul

Clubul Dance Art din Târgu-Mureș este un alt centru care oferă campioni la această disciplină. Perechea Paul Moldovan-Cristina Tătar, participantă în al doilea an la categoria de vârstă 14-15 ani, a obținut al doilea titlu, doar la secțiunea Latino. După ce s-au impus la ambele secțiuni la categoria de vârstă 12-13 ani, perechea deja consacrată, își dorea obținerea titlurilor și la această categorie. “Pentru nivelul acestei ediții, putem să ne declarăm mulțumiți cu rezultatul. La Standard am obținut doar locul V, dar la fel de ușor puteam să ne aflăm și pe podium. Nu vrem să comentăm arbitrajele, e bine că am obținut totuși titlul de la Latino”, a declarat Somodi Katalin. Cum se întâmplă de obicei, cei care se ocupă de creșterea și promovarea marilor talente, preferă să stea în umbră. “În prim plan trebuie să fie acești copii, care au făcut mari sacrificii pentru a ajunge la aceste rezultate. Dacă cineva este “răspunzător” pentru acestea, este soțul meu, Marton. Realizările sunt în primul rând ale lui. Eu, mai mult din umbră, îmi fac treaba așa cum pot”, a completat Somodi Katalin, pentru care satisfacția cea mai mare este atunci când copiii pe care îi pregătește obțin rezultate importante. Notabil este și rezultatul obținut de a doua pereche a Clubului Dance Art prezentă la finalele Campionatului Național, Fodor Norbert Csanad- Roxana Tătar. Aceștia, în primul an la categoria 19-35 ani, au reușit o calificare în semifinale, clasându-se pe locul 14. La puternicul concurs internațional Dance Masters, desfășurat la București, perechea târgumureșeană Bogdan Pastor- Szolosi Evelin au obținut un meritoriu loc II la categoria E, 10-11 ani. A fost singura pereche care a reprezentat clubul târgumureșean, celelalte două n-au putut fi prezente deoarece ambele surori Tătar, Roxana și Cristina au fost bolnave în perioada desfășurării concursului. Momentele de care se mai bucură Kati, sunt acelea în care reușește să aibă puțină liniște, zilele de odihnă fiind o raritate, dar satisfacțiile pe plan profesional compensează.

Mihai VEREȘ

mihai@ziaruldemures.ro