Sluj în fața PSD

Începem cu Liga Studenților UMF. Pentru o universitate de talia UMF, activitatea acestei ligi este de-a dreptul penibilă. În schimb, a dat cele mai multe și mai controversate nume ce ulterior s-au afirmat în cercurile Tineretului Social Democrat și mai apoi s-au ales și cu funcții importante. Vă dăm un exemplu: Dragoș Popa. Pentru acesta aiurismele pesediste au fost atât de convingătoare încât după șase ani de medicină a uitat de halatul alb și a îmbrățișat cariera de consilier și președinte al tineretului roșu. În perioada 2001-2003, Popa a fost și președinte al Ligii UMF. În tot acest timp, liga nu reprezenta nimic altceva decât o organizație fără conținut și cu o activitate lamentabilă. Faptul că a fost membru al Biroului de Conducere al senatului UMF și al Consiliului Profesoral, nu a adus îmbunătățiri pentru studenți. Nu știm ce reprezenta el acolo, dar sigur nu interesele studenților. 
Realizări
de toată jena
Mai nou, “aripile” tinere ale partidului de guvernământ au trecut la o luptă asiduă pentru câștigarea simpatiei președinților de ligă. Deviza este simplă: “Vrem oameni în funcții mai importante și care să mai aducă 2-3 membri în partid.” Sau în traducere liberă, vrem fraieri care să ne facă propagandă gratuită și care să aibă putere de convingere suficient de mare pentru a mai racola și alți viitori membri. Dacă pentru Dragoș Popa, fostul președinte al ligii, norocul a fost de partea lui, cel puțin în cariera personală, succesorii acestuia nu au mai avut același noroc. Acum conducerea Ligii UMF i-a revenit lui Delia Răurean Pintileni. Deocamdată aceasta recunoaște că nu este atrasă de perspectiva unei colaborări cu vreun partid, dar nici nu o exclude.
Până în acest moment, “marile” realizări cu care se poate mândri Liga UMF sunt însă de toată jena. Organizarea de tabere (de care nu beneficiază decât unii studenți mai “privilegiați”), înființarea a două săli de net pentru studenții acestei universități (în condițiile în care, spre exemplu, cei de la Universitatea Petru Maior au câte un calculator în fiecare cameră de cămin), publicarea unui ziar (dar care nu a fost prea văzut de studenți, unii nici nu știu de existența acestei publicații) sau cu organizarea unor manifestări care nu se bucură de un real succes, sunt considerate de cei din conducerea ligii “mari realizări”. În tot acest timp studenții se luptă cu condițiile dezolante din cămine, cu instituirea unor taxe de ordinul a câtorva euro pentru orice absență a studentului de la orele de practică, sau cu niște burse a căror valoare este de-a dreptul jenantă. Rezolvarea acestor probleme ar fi de un real folos pentru studenți. Practic, activitatea ligii este ruptă de cerințele reale ale studenților. Nici Liga maghiară nu stă mai bine. Președintele ligii maghiare, Hadnagy Laszlo, recunoaște că această funcție l-a ajutat pe plan personal.
Liga UPM, trabulina
unor cariere
Liderii de la Liga UPM nu se lasă mai prejos. Nici aici activitatea acestei ligi nu este excepțională. Dovadă este numărul mic al membrilor, în jur de 50. Președinții de ligă au fost mereu cu limba în partea dorsală a social-democrației. Daniel Bardoși, fostul președinte a ligii s-a fofilat atât de bine în ideologia pesedistă, încât acum este secretar executiv în cadrul TSD și membru în cadrul Consiliului Studenților, un for consultativ care colaborează cu Ministerul Educației și Cercetării. Pentru majoritatea studenților activitatea acestui forum nu înseamnă nimic. Nici o inițiativă demnă de luat în considerare. Pentru fostul președinte al ligii UPM însă, aceste funcții reprezintă o trambulină spre afirmare.
Interesant este felul în care noul președinte al UPM, Cosmin Pop, încearcă să pună în lumină altruismul de are dă dovadă. Acesta deși a cochetat cu TSD, acum preferă să nege această afinitate. “Am fost membru în partid, nu vă spun în care, pentru că așa m-au îndemnat unii colegi”, a îngânat președintele Ligii UPM. Ca în bancurile cu proști. Într-adevăr un motiv bun de a intra într-un partid. Pe lângă faptul că acest președinte este atât de derutat încât refuză să recunoască partidul la care a aderat, mai are și câteva vorbe de duh menite să impresioneze auditoriul. “Viața mea o dedic pentru ligă. Acum nu fac parte din nici un partid, nu e bine. Nu le poți face pe toate deodată.” Hilar! Modificarea statutului, crearea a cinci departamente, organizarea unor sesiuni de comunicări și implicarea în obținerea unor măriri de burse sunt marile succese ale ligii UPM.
Cei fără ligă
Universitatea Dimitrie Cantemir nu are ligă, în mare parte din cauza unor presiuni care se fac din partea rectoratului. Intențiile unor studenți de a înființa o astfel de organizație au fost doar un foc de paie. La Universitatea de Artă Teatrală nepăsarea studenților și neimplicarea acestora face imposibilă crearea unei ligi. Cel puțin aceasta este părerea unor studenți de la teatru.

“Știu că sună aiurea, dar când vin de la partide, ne spun că au nevoie de oameni mai răsăriți la minte, care știu să gândească. În plus, fiindcă suntem și persoane cunoscute putem să aducem cu ușurință și noi membri în partid.”
(Alin Tălângă, fost președinte Liga UPM)