Oarba de Mureș nu mai are muzeu

Oare câți din cei care străbat drumul E60 în zona Iernut- Cipău sunt interesați de faptul că în zona aceea și pe dealul ce flanchează de la nord râul Mureș au murit peste 11 000 de oameni, pe parcurs a trei săptămâni? La Oarba de Mureș (nume de localitate parcă predestinat) au avut loc în luna septembrie 1944 cele mai dure lupte din cel De-al Doilea Război Mondial de pe teritoriul României. Trecând dincolo de controversele în legătură cu luptele purtate aici (au fost românii trădați, precum spun unii? a comandat armata sovietică „distrugerea armatei române” prin luarea cu asalt a unei poziții aproape inexpugnabile?) esențial pentru „aducerea la zi a istoriei” a fost până nu demult și micul muzeu „Muzeul Oarba de Mureș” din localitatea Iernut, unde era expus armament greu folosit în operațiuni sau dezgropat pe dealul Sângeorgiu de dincolo de Mureș precum și fotografii-do¬cument.

Despre Muzeele-Memorial

În Europa de Vest, muzeele de război prezintă istoria așa cum a fost, dincolo de îngroșări patriotarde false – însă metodele folosite sunt de ultimă oră. Cine a fost la Verdun sau, ca să luăm un exemplu dintr-un alt registru, la Auschwitz, poate vedea ce înseamnă să folosești războiul ca pe un instrument educațional. Oamenii vor să vadă exact cum s-au desfășurat evenimentele, ca să înțeleagă absurdul războiului și într-o măsură mică pentru a se umple de patriotism. Pe lângă exponate reprezentative și explicații amănunțite, sunt puse la dispoziție și filme de scurt metraj „gen Discovery”. Ce oferă Oarba de Mureș din acest punct de vedere? Din vechiul sentiment patriotic ne-a rămas Monumentul Eroilor, e adevărat, dezbrăcat de relicvele comuniste de influență Stalingrad. Din fostul muzeu n-a mai rămas nimic, decât o clădire vandalizată; în schimb, E60 este marcat cu un indicator „Monumentul Eroilor Oarba de Mureș”, iar un drum asfaltat duce până la monument; odată ajunși aici constatați că trei perechi de tunuri, mitraliere și aruncătoate de mină (branduri) flanchează monumentul. Au fost aduse din curtea fostului muzeu. În concluzie: când vom putea vedea filme gen „Discovery” privind trecutul României? Și cine își va propune și va reuși să ia un interviu unui fost combatant german de la Oarba? Nu mai este prea mult la dispoziție pentru așa ceva… sau poate că n-are rost, că „pe cine interesează asta? nu avem nevoie de așa ceva”. Așa cum nu mai avem nevoie nici de monumente ale războiului. (N.M.)