Castel medieval, vândut cu … un euro

Timp de sute de ani, castelul din Ozd a aparținut pe rând mai multor dinastii transilvănene. Pe aici s-au perindat conți și contese, baroni plini de fală și haiduci neînfricați. De atunci însă, vremurile s-au schimbat, iar oamenii asemenea lor. În schimb aristocrația demnă a edificiului a rămas. Stăpânii de astăzi sunt doar niște oameni obișnuiți, fără ranguri și fără averi. Totuși, prin însăși dăruirea cu care luptă pentru idealurile în care cred, aceștia se ridică mult peste efemerele titluri și blazoane ale vremii. Tocmai de aceea noblețea edificiului s-a perpetuat de-a lungul timpului, sfidând înverșunata trecere a timpului.

Istoria castelului, de la Pekry Lorincz, până astăzi

Castelul a fost construit în anul 1682 de generalul curuț Pekry Lorincz și a fost refăcut 50 de ani mai târziu, în anul 1732. Curuții, un fel de haiduci, erau soldați de diferite etnii, incusiv români, participanți la răscoala antihabsburgică, răscoală condusă de Francisc Rákóczi al II-lea între anii 1703-1711.

Clădirea, extrem de frumoasă și de elegantă a fost construită în stil renascentist, după modelul celebrelor castele de pe valea Loirei. Cele patru turnuri care o străjuiesc, au doar un rol decorativ, dar efectul pe care îl dau aspectului general este spectaculos.

Ultimii proprietari ai castelului au fost baronul Kondradshein Janos și soția sa, Teleki Ilona. În 1948, nobila familie a fost izgonită de pe proprietate de către regimul nou, care începea să prindă rădăcini în România. Ajunși peste noapte săraci și pribegi, nobilii Kondradshein au emigrat în Franța, unde au trăit tot restul vieții lor. În urmă le-a rămas un trecut glorios de sute de ani și o bijuterie arhitecturală, improvizată în mod netrebnic, în sediu al CAP-ului. În anii comunismului, ani care au fost cei mai negri pentru toate castelele din Transilvania, clădirea a fost jefuită de tot ce avea mai de preț și a fost folosită cu o șleampătă nepăsare până când a ajuns o ruină. Cu toate acestea, soarta nobilului edificiu n-a rămas pecetluită. Generozitatea moștenitorilor care au avut tăria să renunțe la edificiu doar pentru a-l salva și entuziasmul noilor proprietari, au adus o rază de speranță pe cerul pitorescului Ozd.

Noii proprietari

Potrivit primarului comunei Viorel Ludușan, moștenitorii ar fi vândut întreg domeniul unei fundații umanitare cu suma de…un euro. Nu pentru că acesta ar fi valorat doar atât, ci pentru că urmașii nobililor Kondradshein au înțeles că la vârsta și posibilitățile lor, nu mai pot oferi nici un viitor proprietății strămoșești. Așa că au donat-o într-un mod cât mai elegant cu putință. Numai că, posibilitățile financiare ale fundației Bonus Pastor, noua proprietară a castelului, sunt extrem de reduse și în nici un caz potrivite pentru o investiție în renovarea unei asemenea clădiri mărețe. În plus, domeniul de activitate al fundației este acela de ajutorare al celor aflați în nevoie, nicidecum de renovarea a castelelor. Dar cum nici clădirea nu putea să aștepte la nesfârșit într-o asemenea stare, voluntarii Bonus Pastor au inițiat o serie de colecte naționale și internaționale în scopul adunării fondurilor necesare celor mai urgente lucrări. Cu banii obținuți, fundația a reușit să schimbe acoperișul în totalitate, oprind astfel degradarea clădirii.

Vechiul depozit de grâne, centru de reabilitare pentru dependenți

Din anul 2005, în clădirea fostului depozit de grâne al castelului funcționează un centru de reabilitare pentru dependenții de alcool, droguri, sau jocuri de noroc. Centrul, patronat de fundația Bonus Pastor, oferă asistență terapeutică și tratament postcură celor internați aici. Rezultatele rivalizează strâns cu ale clinicilor de renume din occident, după cum se mândresc specialiștii centrului. Rămâne o singură problemă: banii. Cea mai mare parte a bugetului fundației se bazează pe donații benevole, lucru care ține viitorul centrului într-o permanentă incertitudine. Cu toate acestea, directorul Gyula Bodó se arată destul de optimist: “Faptul că de patru ani funcționăm fără să întrerupem nici un moment activitatea, este un semn că ne descurcăm cât de cât. Sper ca și de acum înainte să ne descurcăm la fel de onorabil”.

Renovarea castelului e soluția

În cazul în care va fi renovat și redat circuitului turistic, castelul ar putea reprezenta o sursă de venit sigură pentru fundația Bonus Pastor. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat fără o investiție deosebit de costisitoare. După primele proiecte întocmite de specialiști, se pare că ar fi vorba de două milioane de euro, bani care ar fi necesari pentru refacerea și consolidarea întregii clădiri. Președintele fundației, Sandor Magdo crede cu tărie în acest viitor, chiar dacă suma de două milioane de euro pare nebunească.

“Noi nu dispunem nici pe departe de acești bani. Când am refăcut acoperișul, a trebuit să ne zbatem foarte mult pentru o sumă care pare infimă în comparație cu aceasta. Și totuși, suntem hotărâți să accesăm fonduri europene pentru a putea demara lucrările. Ne dorim să realizăm aici o pensiune agro-turistică cochetă unde să-i familiarizăm pe turiști cu tradițiile și istoria acestor meleaguri, iar fondurile câștigate să le redirecționăm către activitatea asociației noastre”.

Trecut glorios și viitor promițător

Orice poveste, oricât ar fi ea de măreață, are din păcate și un final. Sfârșitul celor mai multe castele transilvănene a venit o dată cu naționalizarea lor. Și ca o ironie, retrocedarea venită după 60 de ani, le-a desăvârșit ruinarea. Nu este însă și cazul castelului din Ozd. Acesta reînvie încet din propria-i cenușă, pentru ca în curând să fie mai măreț și mai falnic decât odinioară. Povestea lui nu s-a sfârșit. Ea merge mai departe. Doar oamenii nu mai sunt aceeași. Noblețea lor a rămas însă. Neschimbată.