Averile bisericii – Biserica baptistă

Comunitatea baptistă din Târgu Mureș nu este prea numeroasă. Statisticile recensământului din anul 2002 arată că în prezent în județul Mureș trăiesc aproximativ 1600 de baptiști, dintre care în Municipiul Târgu Mureș locuiesc în jur de 350.
În anul 1960, când au venit la oraș, credincioșii baptiști se întâlneau într-o casă modestă de pe strada  Mihai Eminescu. Nu erau mai mult de 80 de credincioși, care, după cum ne mărturisește pastorul Vasile Paul, nu țineau cont de etnie, cele câteva camere putând să-i adăpostească pe toți, fie că erau maghiari sau români. “Eram puțini așa că acolo mergeau ungurii și românii, împreună”- a spus pastorul. Regimul ceaușist nu recunoștea dreptul acestei biserici de a se manifesta și din acest motiv credincioșii nici nu figurau ca și comunitate religioasă. “Să fii baptist era o rușine. Eram copil, însă nu uit nici acum bătăile pe care le primeam la școală pentru convingerile religioase ale părinților mei. Eram copilul cuiva care trebuia reeducat”- își amintește Vasile Paul.
La scurt timp însă, prin intermediere internațională, Biserica Baptistă a primit aprobarea de a construi o casă de rugăciune multietnică, recunoscută “la nivel înalt” de vechiul regim. În aceste condiții credincioșii s-au mutat, de pe strada M. Eminescu pe strada Tudor Vladimirescu, la numărul 32, unde și-au ridicat un lăcaș de rugăciune, care funcționează și în prezent. Aici își are sediul Biserica Baptistă Maghiară. Se pare, însă, că românilor nu le-a plăcut prea mult, așa că s-au mutat din nou și asta “datorită faptului că numărul credincioșilor vorbitori de limbă română a crescut”. Adevăratul motiv “al divorțului” îl constituie, de fapt, așa cum ne-a declarat o sursă internă care preferă să-și păstreze anonimatul, tensiunile sau micile neînțelegeri cu partea maghiară. Numai că…intențiile baptiștilor nu coincid cu cele ale statului comunist, care cerea aprobări peste aprobări pentru costruirea unor noi case de rugăciune, prin aceste aprobări urmărind să le facă viață grea baptiștilor.
În epoca în care unii demolau biserici alții vroiau să construiască. În anul 1974, credincioșii împreună cu preoții lor au cerut aprobarea de a înființa o nouă comunitate. Memoriile s-au ținut lanț, dar degeaba. Răspunsul a venit abia după patru ani și, spre surprinderea lor, a fost favorabil. Așa că, în anul 1978 prima biserică baptistă românească s-a mutat în “casă nouă”, pe strada Libertății, la numărul 30. Înițial comunitatea nu era prea numeroasă, numărând doar 24 de credincioși, dar, în timp numărul a crescut, la Revoluție fiind 130 de baptiști, numai în biserica din Libertății.
După anii ’90 cultul s-a extins, datorită numărului tot mai mare de credincioși. De aceea, din rațiuni practice, baptiștii mureșeni au început să ridice biserici și în alte părți ale orașului. Biserica de pe Libertății a devenit neîncăpătoare, așa că un număr de 22 de credincioși au construit un alt lăcaș de închinare în cartierul Dâmbu-Pietros, pe strada Parângului.
Banii baptiștilor
Ca la mai toate cultele și instituțiile religioase, problema banilor constituie o temă interzisă. Cu toate acestea, am aflat că majoritatea banilor provin din Occident. “Familia baptistă are în lume peste o sută de milioane de credincioși. Fără un ajutor real din afară, la cum merg treburile la noi în România, nu am fi reușit să construim nimic”, a spus pastorul Paul.
În Biserica Baptistă se obișnuiește ca, în ziua de Duminică, credincioșii să ofere bani bisericii. Practica aceasta se numește “Dărnicia Bisericii”. De asemenea, mai există obiceiul colectelor benevole, însă aceste practici nu aduc un venit suficient pentru a zidi biserici. Cu toate acestea, pastorul mărturisește că și aceste câștiguri ajută.
Ceea ce nu este firesc și se întâmplă în Biserica Baptistă are legătură cu finanțarea venită de la stat. În prezent, statul finanțează majoritatea cultelor creștine recunoscute. Biserica Baptistă este o excepție, nefiind finanțată de la bugetul de stat.