Renașterea electorală a discursului extremist

Am asistat în cursul săptămânii trecute la o manifestație care mi-a dat de gândit. UDMR a organizat la Târgu-Mureș un miting de protest împotriva demiterii directorilor institituțiilor deconcentrate. Mitingul a făcut parte dintr-o serie de manifestări similare ale UDMR organizate în orașele din Ardeal în care populația maghiară deține o oarecare proporție. Bine organizați și disciplinați, protestatarii s-au strâns în fața Sălii Sporturilor pentru a-și manifesta dezaprobarea față de măsurile luate de Guvern privind politizarea deconcentratelor. Ceea ce m-a uimit a fost tipul de discurs abordat de liderul UDMR, Marko Bela. Lăsând la o parte faptul că din 1990 și până în prezent fiecare schimbare de guvern aducea după sine o schimbare a șefilor diverselor instituții, fie că era sau nu reglementată legal, revolta liderilor UDMR este de înțeles, mai ales dacă ne gândim că, nici prin gând nu le trecea după rezultatele de la alegerile generale că nu vor fi cooptați în coaliția de guvernare. Discursul lui Marko Bela de pe scena amplasată cu ocazia mitingului a avut, însă prea puțin de-a face cu scopul declarat al evenimentului. Acesta a vorbit despre evenimentele din martie 1990 și despre Å¢inutul Secuiesc a cărui capitală ar trebui să fie Târgu-Mureșul. La sfârșit a făcut și o referire la faptul că deciziile ar trebui luate în teritoriu și nu la București, dar și aceasta tot în contextul autonomiei atât de mult dorită. Nu intru în detalii istorice despre cine a fost prima dată în Ardeal și cine a venit după. Nici nu am să mă refer la faptul că autonomia locală este un concept amplu și, în practică, există multe soluții ca aceasta să fie implementată. Las pe altă dată o analiză juridică a împărțiri pe regiuni a unui stat din perspectiva experienței unor state cu tradiție într-o asemenea delimitare administrativă. Nu-și are loc aici nicio discuție despre faptul că UDMR și-a dedicat în întregime campania electorală maghiarilor, când, un europarlamentar ar trebui să reprezinte toți cetățenii unui stat nu numai cei de o anumită etnie. Mă deranjează un singur lucru: de când mă știu nu am avut probleme cu nici un vecin, coleg sau amic maghiar care să pornească de la faptul că eu sunt român și el maghiar. Nu am reușit niciodată să învăț limba maghiară dar asta nu m-a împiedicat să relaționez cu un maghiar. Cetățenii de etnie maghiară beneficiază de drepturi specifice și au libertatea de a se exprima și de a gândi în limba și în cultura lor, drepturile acestei minorități fiind în România mai multe și mai asiduu puse în practică decât oriunde altundeva, din punctul meu de vedere, și atunci: Domnule senator Marko Bela, de ce veniți în fața oamenilor cu un discurs care poate instiga la probleme între români și maghiari? Ridic această întrebare dintr-un singur considerent: este bine știut că, atât în rândul maghiarilor, cât și în rândul românilor există persoane de un extremism ieșit din comun care după un astfel de discurs ar putea cauza violențe de natura celor din trecut. Sau „Martie” ’90” nu a avut la bază discursuri asemănătoare?

Sanda Vitelar