Bisericuța lui Eminescu a învins timpul

Se află în mijlocul orașului și totuși prea puțini știu câte ceva despre ea. Unii îi spun “Bisericuța lui Eminescu.” Asta pentru că, zice-se, însuși marele Eminescu a dormit în turnul ei pe când era un puștan. Are o istorie de 200 de ani și o poveste impresionantă dar, cu toate acestea, biserica de lemn “Sfântul Arhanghel Mihail” aduce nemulțumiri în cele sfinte.

Construit în preajma anului 1750, lăcașul ortodox a fost din start unul ghinionist. Cum pe atunci maghiarii nu le prea permiteau românilor să construiască biserici care să dăinuiască, majoritatea lăcașurilor de închinare românești din Transilvania au fost făcute din lemn. Este și cazul bisericii “Arhanghelul Mihail” care, din cauze necunoscute, în anul 1780 a ars din temelii. Momentul perfect ca parohia greco-catolică să cumpere terenul și să înălțe o frumoasă biserică din piatră. Rămași “cu biserica-n drum”, credincioșii ortodocși au cumpărat terenul alăturat greco-catolicilor și cu bunăvoința comerciantului Hagi Stoian au înălțat o a doua bisericuță din lemn, purtând numele celei dintâi. Doar că și aici au apărut probleme. Vecinii nu doreau sub nicio formă să aibă de-a face cu românii tradiționaliști așa că au revendicat terenul sub pretextul că aveau nevoie de cimitir. După lupte aprige, terenul nu a mai fost retrocedat.

Eminescu, cât pe ce să fie învățător la Mureș

În vara anului 1866, pe când Eminescu era doar un “băiet” de 16 ani, a trecut împreună cu câțiva prieteni prin Târgu-Mureș. Iar conducerea bisericii “Arhanghelul Mihail” se laudă ca lăcașul i-a fost gazdă. “Era o noapte de iunie și afară era furtună. Mihai Eminescu dormea în turn, pe fân, și l-a udat ploaia de i-au dârdâit dinții de frig” râde actualul preot, Ioan Șuteu. “Ba chiar mai mult, ulterior, a fost la un pas să devină târgumureșean de- al nostru. Cum pe vremea aceea erau școlile confesionale, protopopul l-a invitat să vină învățător la copiii români dar a refuzat” povestește părintele Ioan Șuteu. De atunci, băștinașii numesc lăcașul “bisericuța lui Eminescu”.

Marele primar Dandea

În perioada interbelică, primarul Dandea a hotărât construirea a două mari biserici în centrul orașului: una ortodoxă, iar cealaltă greco-catolică. Decizia a adus cu ea dezbinarea colectivului de la bisericuța-mamă. Asta datorită faptului că preoții au căutat să slujească la biserici mari, cea veche fiind lăsată în paragină. Se mai țineau din când în când slujbe în secret. Adică atunci când securiștii aveau nevoie să se căsătorească sau să le fie botezați copiii veneau în toiul nopții la biserica “fără preot” ca nu cumva să îi prindă mai-marii partidului. Doar din ’90 a redevenit biserică “cu acte în regulă”. Adică cu preot, cimitir și toate cele necesare ca un lăcaș sfânt să fie văzut bine.

Lupta

După 1948 și vechea biserică greco-catolică de lângă lăcașul de lemn a devenit ortodoxă. Motiv pentru care astăzi există un conflict mai mult sau mai puțin observat între cele două parohii. Cauzele sunt multiple. Cum ar fi împărțirea enoriașilor și mersul cu botezul. Sau faptul că în noaptea de Înviere e o totală debandadă. Un preot își pune boxe puternice și le scoate în stradă ca să audă credincioșii mai bine slujba. Celălalt nu se lasă mai prejos și își instalează un clopot electronic de 5 tone și jumătate. Îl setează să bată toată noaptea măcar să nu mai audă slujba cântată pe nas a “rivalului”. Cele două lăcașe concurează între ele mai ceva ca două firme.

Allain CUCU

allain@ziaruldemures.ro