Furt sau reavoință?

Descrierea acestui caz, într-o formă mai generală, a mai apărut în paginile Ziarului de Mureș înainte de vacanța judecătorească. Acum, după ce judecătorii au intrat din nou în pâine, ne-am propus să reluăm cazul și să să-l descriem sub forma unui serial pentru a arăta, pornind de la un caz particular, despre ceea ce se-ntâmplă în justiția românească.
Pe scurt, este vorba de o licitație frauduloasă care a vizat un imobil din Reghin, situat în buricul târgului, ce a aparținut de societatea SC Ulpia SA, având 40% capital de stat.
Pune mâna pe restaurant o firmă care nu avea ce să caute la licitație conform L 88/ 1997, culmea, în urma unui contract de leasing ilegal. În afară de faptul că imobilul a fost evaluat la incredibila sumă de 500 de milioane de lei pe care SC Faldor Investigation SRL n-a achitat-o integral, cazul, odată ajuns în instanțele de la Târgu Mureș, sfidează orice imaginație despre corupția din justiție, pentru că altfel nu ne putem explica hotărârile date de judecători.
Faldor Investigation
nu putea participa
la licitație
În primul rând SC Faldor Investigation nu putea participa la licitație. Legea 88/1997, republicată, prevede că nu putea participa la licitație doar dacă societatea cu pricina era chiriașă sau dacă avea activul respectiv în locație de gestiune. Potrivit acestei legi, care presupunea accelerarea privatizării societăților cu capital de stat sau mixt, pentru încheierea unui contract de leasing era necesară îndeplinirea condițiilor de formă și de fond, și anume:
– să se achite un avans minim de 20% din valoarea activului
– să se stabilească redevențele lunare, iar la final, la încheierea celor 5 ani, să se achite valoarea reziduală și abia după aceea să se treacă la trasferul societății.
Nici aceste condiții nu au fost respectate.
În plus, ambele părți contractante s-au înregistrat în contabilitate cu plată chirie activ restaurant “Brădulețul”, fapt ce atestă voința părților și natura contractului.
Cu toate acestea, Tribunalul Mureș i-a dat câștig de cauză firmei Faldor Investigation, constatând de fapt că e un contract de leasing, și încă nu am găsit explicații cum s-a putut da o asemenea soluție.
Demnă de apreciat este judecătoria Reghin, unde în trei dosare civile s-a arătat că acest contract nu îndeplinește condițiile de formă și de fond prevăzute de lege arătând că, așa zisul “contract de leasing” mobiliar este de fapt unul de închiriere chiar și prin efectele sale. Cu toate acestea judecătorii de la Târgu Mureș au anulat deciziile celor de la Reghin dând o serie de soluții contradictorii, pe care le vom trata în edițiile viitoare ale săptămânalului.
Jaful continuă
În registrul de licitație se prevedea că activul se compune din restaurantul Brădulețul și terasă, mai puțin barul de la subsolul clădirii și spațiul de depozitare care făcea obiectul altor contracte de închiriere. Profitând de soluțiile părtinitoare ale instanțelor din Târgu Mureș (sunt decizii ale instanțelor în care se arată clar că barul și subsolul fac obiectul altor contracte de închiriere și altele unde se specifică că și acele bunuri aparțin de SC Faldor Investigation), cu suma de 332 de milioane de lei, Faldor pune mâna pe tot activul.
Judecătoria Reghin arată din nou că spațiul de la subsol nu a fost cuprins nici în regulamentul de licitație și nici în contractul de “leasing mobiliar”. Evident că, judecătorii de la Tribunalul Mureș au desființat în urmă cu o săptămână această hotărâre, ignorând regulamentul de licitație, contractul de închiriere de la subsol și constată că spațiul cu pricina aparține Faldor Investigation.
Edy MÄ‚RCUȘ

Vom continua săptămânile care urmează să descriem detaliat acest dosar, pentru că se pare că e o practică generală la instanțe care nu mai suportă amânare.