Politicieni și mama Omida

Într-o țară în care omul preferă să își ia o pâine decât un ziar, tocmai pentru a nu mai face foame la sfârșit de lună, nu putem vorbi despre o educare a electoratului care dacă ar citi mai multă presă scrisă automat ar avea acces la mai multe informații pertinente și diverse. Știu ce veți spune, că presa minte, că presa manipulează. Este ca și cum aș spune că toți suntem tâmpiți și corupți. De fapt, fiecare ar trebui să știe ce tip de ziar i se potrivește. Televiziunile îmi par din ce în ce mai sărace cu duhul și dau dovadă de o manipulare crasă când vine vorba despre politică. De curând, biroul electoral a dat un regulament potrivit căruia televiziunile nu ami au voie să mediatizeze nimic despre candidații aflați în cursă, decât dacă aceștia se află la guvernare și dintr-o dată avem parte de o invazie a mirificului cuplu Năstase-Geoană. Într-o țară normală, anchetele și dezvăluirile apetisante ies la iveală exact în această campanie electorală, la noi sunt stopate. Asta îmi sună a manipulare ieftină. Tabloul electoral dn această perioadă îmi seamănă oarecum cu cel din anii anteriori. Singura prezență care mai lipsește este mama Omida. Nu am înțeles de ce avem nevoie de femei clarvăzătoare, supradotate, gata oricând să scoată ghiocul gata oricând să intervină în momentele cheie asupra destinului națiunii. Singura explicație ar fi că românii nu mai speră decât în ritualuri oculte și în duhuri de baltă pentru a ieși din impas. Am ajuns să ne comportăm ca și cum Năstase, Cozmâncă, Garcea, Mihaela Rădulescu, Triță Făniță ar exista cu adevărat.
În România știm că ceasul se pune pe mâna stângă, dar confundăm stânga cu dreapta atuci când vine vorba de politică. La noi tradiționaliștii sunt încă pe linia lui Ceaușescu și votează din inerție orice candidat care are darul să se laude de la tribuna Pralamentului, o altă categorie de tradiționaliști este cea a sistemului clientelar care poate să cumpere chiar și un loc în guvern, iar cea de-a treia categorie este a celor care confundă averea statului cu propria avere. Confuzie, dezinteres, resemnare. Așa e România de azi. Matelotul, bunicuța, bombonel. Ei sunt principalele subiecte care ne dau dureri de cap. Am avut parte de o precampanie murdară, acum am avut posibilitatea să vedem ce înseamnă o campanie murdară. Șefi de poliție din Moldova mergând cot la cot în campanie cu oameni din PSD, prefecți aflați în campanie total întâmplător alături de oameni din PSD, Iliescu alături de Năstase în campanie prin satele din Dolj și nu numai. Ei sunt cei care promit , ei sunt cei care vor continuitate. Continuitate în ce? În atacurile grosolane la adevărații competitori care pun pe jar PSD-ul? În lipsa de dialog civilizat, dialog pe care pesediștii îl promovează ca o piatră de temelie în ograda lor? Distanța dintre faptele și vorbele acestor politicieni este cel puțin comparabilă cu distanța dintre averea lui Năstase și banii dumneavostră pentru o pâine câștigată cinstit. Am compensat medicamentele, am mărit pensiile, înseamnă de fapt, nu v-am băgat în seamă trei ani și jumătate. Asta înseamnă continuitate? Alți trei ani de sărăcie, de minciună, de corupție? Alți trei ani de zile în care vom fi transformați tot mai mulți în căpșunari docili și în constructori plini de sudoare, arși de soarele Israelului? Nu știu dacă alegerile ne vor aduce un guvern diferit de cel de azi. Dar știu că cei trei trandafiri, Iliescu, Năstase și rezerva Geoană, nu vor așeza mai bine sarmalele în burțile românilor.
Peruca mea sclipitoare pălește în fața promisiunilor lansate de politicieni. Cu toate acestea, voi vota.
Mă cuprinde o tristețe iremediabilă, vorba poetului.