Agricultura județului se îndreaptă spre dezastru?

Înființată în 1947, Stațiunea de cercetare-dezvoltare pentru creșterea bovinelor Târgu Mureș a ajuns de la stadiul de cea mai modernă stațiune de acest gen din România, la o instituție care o duce de pe o zi pe alta, sub veșnica scuză a lipsei finanțărilor. Desigur, un mare aport negativ a avut și lipsa unei legislații corespunzătoare, pentru că numai în acest an a fost adoptată legea cercetării. Încă de la început trebuie menționat că stațiunea este profilată pe activități de cercetare și de producție, dar, deși scopul principal ar fi trebuit să fie cercetarea, în prezent stațiunea este mai mult o fermă de vaci decât o instituție științifică.
Vechea glorie,
demult apusă
Stațiunea de cercetare este cunoscută de pe vremea lui Ceaușescu când era una dintre cele mai importante instituții de cercetare din țară. Avantajată din start de faptul că avea o activitate mixtă, de cercetare și dezvoltare, stațiunea a fost ani de-a rândul coordonatoarea programului de cercetare a creșterii bălțatei românești. Cu un personal de 47-50 de cadre cu pregătire superioară, plus peste 30 de tehnicieni, instituția de la Sângeorgiu era membră a Comisiei Naționale de Omologare a Instalațiilor de Muls. Ceea ce la acea dată nu era un lucru obișnuit. În plus, baza era un bun centru de pregătire a specialiștilor din domeniu. Aproape toată baza materială a fost construită prin activitatea directorului Emil Silvaș, actual membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, dar care a fost înlăturat după 1989, sub valul revoluționar al schimbării. Și de atunci au început problemele. Totuși, până în 1999, stațiunea a mai păstrat ceva din vechea imagine, sub conducerea lui Mircea Roman, actual director la Semtest. Despre privatizare, slabe speranțe, deși în 1992 au existat ceva tentative. Nenorocirea a venit odată cu retrocedările, prin care stațiunea a poerdut zeci de hectare de teren: din aproximativ 1.100 de hectare cât avea în 1990, stațiunea a ajuns la aproximativ 900 de hectare în ’95-’96. Mai drastic a fost afectată ferma pomicolă de la Călușeri, din care au fost retrocedate 190-200 de hectare. Declinul a luat-o pe o nouă curbă după plecarea lui Roman, în 1999. “Am plecat de bunăvoie, dar un motiv a fost că organizarea cercetării științifice nu ține pasul cu vremurile noi, iar fondurile erau în reducere. Eu am propus unirea stațiunilor de cercetare din județ, pentru reducerea cheltuielilor, dar la nivel central nu s-a dorit acest lucru,” ne-a spus Roman. Scaunul a fost ocupat de Ioan Popovici, specialist dat anterior afară de Roman pentru incompetență și pentru că avea “multe vicii”. Din spusele lui Roman, Popovici ar fi fost impus de la București, pe motiv că întotdeauna a existat o rivalitate între Mureș și capitală, iar “mutarea” de sus ar putea fi interpretată ca o subminare a activității stațiunii de la Sângeorgiu.
Veșnicul
primar Bubău
Din câte am putut afla, a existat un contract de asociere în participațiune între stațiune și Viorel Bubău, primarul de la Sântana, dar care a fost încheiat în condiții neavantajoase pentru instituție. Povestea a ajuns și pe la instanță, dar societatea titulară a contractului a renunțat la acțiune. Contactat telefonic, Bubău a negat o implicare directă a sa în această problemă. “Povestea de la Călușeri e una veche, de trei ani. Eu nu înțeleg de ce când e vorba de Sântana, toată lumea mă sună pe mine. Acum vorbesc din amintiri, pentru că nu am actele în față. Este vorba de un contract de asociere în participațiune, încheiat între stațiune și o societate comercială, parcă Scorilo. Toată povestea este în jurul meu, deși eu nu am legătură. Este drept, la una dintre firme care au fost implicate, nu mai știu care, acționar principal este soția mea, dar nu vă pot spune exact. Ca să pui pe picioare o asemenea fermă pomicolă îți trebuie 4-5 ani, iar societatea nu mai era interesată, și a renunțat la pretenții, ca să nu se mai ajungă în instanță,” a mai spus Bubău. Cert este că directorul Popovici a fost înlăturat, iar în locul său a venit Ioan Oroian, cel care, la începutul carierei sale, fusese concediat de Silvaș pentru incompetență. Din surse care au preferat să nu le dăm numele, am aflat că acest Oroian a fost directorul Stațiunii de animale de blană, iar în timpul directoratului său, din 600 de nutrii câte erau la stațiune, au rămas doar patru. Iar pentru că au rămas neproductive, tot pe vremea lui Oroian au fost vândute grajdurile de nutrii. 
Astăzi…
…stațiunea mai are 595 de hectare, a mai rămas cu 500 de taurine, iar activitatea de cercetare este în pioneze. Motivul? Lipsa banilor. Oroian ne-a declarat că 90, poate chiar 99% din fonduri sunt autofinanțări, deoarece de la buget nu vin bani nici pentru plata salariilor. Desigur, există o nouă ramură, consultanța, dar oamenii nu se prea înghesuie să dea bani pentru sfaturi. “Å¢ăranii sunt săraci, și nu poți să le ceri bani, dar activitatea de consultanță este numai la început. Nu, până acum nu am încasat bani din acest tip de activitate,” a spus Oroian. Cei 12 cercetători nu au fonduri pentru proiecte. “Rămâne problema finanțării, au fost ani în care nu am primit nimic de la buget. Totul merge pe bază de competiții, dar pentru că nu sunt bani, nu s-au câștigat proiecte.” Investițiile au fost modeste, s-au cheltuit aproape două miliarde în utilaje. Iar din marea bază de cercetare, o mare parte a fost închiriată unei firme elvețiene, care, pentru o chirie modică, și-a instalat o adevărată bază de cercetare.
Cine va fi
viitorul Timar?
Concluzia este că, dintr-o stațiune de cercetare recunoscută pe plan mondial, unitatea de la Sângeorgiu a ajuns să-și ducă activitatea de pe o zi pe alta, cu fonduri provenind aproape exclusiv din producția proprie. În aceste condiții, Ioan Oroian rămâne un personaj mai mult decât controversat, iar mișcările sale politice de a trece de la un partid la altul, în funcție de cum vin valurile politicii, nu îl avantajează de loc. O altă chestiune este cine îl va înlocui pe actualul director al Direcției Agricole, Liviu Timar, chemat în urma alegerilor la București pe un scaun de deputat (și poate nu numai). Cert este că rezultatul depinde de culoarea politică a viitorului președinte, dar, dacă va fi albastră, Oroian are toate șansele. Desigur, este vorba de un concurs, dar atuurile lui  există din start.      

“Este păcat ca o asemenea bază să rămână neexploatată. De exemplu, din 10 grajduri cu stabulație liberă, 8 sunt ținute în cuie. Nu există că nu sunt fonduri, totul e să te zbați pentru bani. Cel care se plânge că nu are bani, e un învins. Fondul material există, dar e nevoie de tineri.” Emil Silvaș, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice