Ungurul de la cap se împute

Pentru că nu e asta adevărata reconciliere. Așa cum timp de patru ani PSD și-a bătut joc de români luându-le cu trei mâini și dându-le cu una și UDMR a tras pe sfoară maghiarimea credulă amețind-o cu autonomia sub diversele ei forme. Ce a ieșit se vede. Și românii și maghiarii din Ardeal sunt la fel de săraci. În schimb sunt mult mai frustrați. Ungurii cu atât mai mult cu cât și-au dat seama că nici frații lor de peste granița de vest nu-i mai iubesc ca la început. Drept dovadă că UDMR a dus o politică mai mult decât murdară, inducându-le maghiarilor de aici ideea că salvarea lor se află și la Budapesta. Ei bine, nu e așa. Ungurilor de acolo nu le prea pasă de cei de aici pentru simplul motiv că nu le trebuie o belea în plus pe cap. Au destule și așa.
Asta nu e adevărata reconciliere. Când eu ca român mă înțeleg cu un ungur să închid ochii atunci când el pune la pământ zeci de hectare de pădure iar el tace când vede furturile la care supun economia țării nu se cheamă că ne reconciliem. Ci că furăm împreună.
Nu e asta adevărata reconciliere. Atunci când eu ca lider ungur le promit alor mei autonomie, dublă cetățenie, școli în limba maghiară, iar eu ca șef de trib român vopsit pe obraz în culorile naționale tac din gură știind că tu o faci doar la mișto pentru a-ți asigura intrarea în parlament nu se cheamă că ne reconcilem.
Nici când ne pupăm bălos în fața camerelor de luat vederi pentru ca mai apoi să ne împărțim rece, calculat și cinic ministere și funcții, resurse economice și bogății naturale nu se cheamă că ne reconciliem. Pur și simplu facem un troc.
E nasol să fii ungur în România. Pe de o parte ți-o trag hunii lui Marko, pe de alta Năstase și agatârșii lui. Nici nu mai știi pe unde să scoți cămașa. Să îl asculți pe preotul care te îndeamnă să îi votezi indirect pe oameni ce urăsc visceral nația maghiară precum Adrian Păunescu? Să îl asculți pe liderul de partid care îți șoptește prin strungăreață să îl votezi direct pe un individ precum Adrian Năstase, ce și-a dat arama pe față acum vreo cinci ani când a avertizat că în Transilvania maghiarii pregătesc un nou Kosovo?
În vara lui 1997 foștii președinți Arpad Goncz și Emil Constantinescu au venit la Târgu Mureș și au vorbit oamenilor de la aceeași tribună. Au încercat un început de reconciliere. Oamenii, unguri și români, români și unguri parcă se priveau în ochi cu mai multă încredere și mai multă bunăvoință. Ideea generoasă a pierit însă încet și a murit definitiv, când UDMR a prins gustul dulce de baclava al șpăgii și peșcheșului de la mult mai dedații la astfel de apucături, pesediștii. Acum ungurii și românii, românii și ungurii se privesc din ce în ce mai rar. Și niciodată în ochi.