Despre intimitate

Nici o societate nu funcționează fără a-și fi pus la punct mai întâi mecanismele punitive, pentru că una dintre sarcinile zilnice ale oricărui sistem este controlul, supravegherea, pedeapsa. Care sunt instanțele legitime ce se ocupă cu asta se știe deja. Însă tot mai mult mass-media tinde să își aroge și ea astfel de autoritate. Cu o lipsă de discernământ care uneori poate fi fatală.

Cazul concret pe care-l am în vedere este cuplul Belu-Bitang. Scandalul e încă în derulare. Presa are și ea meritele ei în stigmatizarea, umilirea și, până la urmă, îngenuncherea celor doi antrenori. Sigur că unii se vor flata cu gândul că și-au făcut meseria responsabil și că anumite lucruri trebuiau dezvăluite.

Cu toate că pledez pentru o transparență a activității persoanelor publice și a celor cu mari responsabilități, oricare ar fi domeniul de competență, nu pot susține, totuși, legitimitatea divulgării vieții private, dinamitarea intimității. În numele a ce se face asta? Ce relevanță are faptul că niște antrenori de gimnastică au și activitate sexuală ori că fiica lui Bellu are nud în dotare, care din întâmplare a fost și pozat?

De când e lumea asta anumite lucruri un mers bine pentru că ceva a rămas ascuns, părți ale vieții actorilor importanți ai istoriei n-au fost știute. Nu se vor afla niciodată. Hipercorectitudinea pe care o afișează anumiți indivizi tinde să lunece în mârlănie. Excesul de zel nu e mai puțin distructiv decât indiferența. Când lui Caesar i se contestă victoriile pe motiv că e homosexual, un imperiu e amenințat cu declinul, când lui Napoleon i se reproșează numărul prea mic de la cizmă lumea o ia razna. „Foloasele necuvenite” preluate de către Belu de la niște fete pe care le-a băgat în istorie și o dată cu ele a făcut să strălucească o țară, altminteri obscură, coruptă și mizerabilă, atârnă acum în balanță mai greu decât nenumăratele lui performanțe.

Desigur că Belu este o victimă, chiar dacă una simbolică. Mecanismul victimar acționează întotdeauna în direcția distrugerii celui care multă vreme a dominat, fie prin merite, fie prin carismă, fie prin putere. Jalnica conspirație a mediocrității nu se liniștește decât atunci când îl vede la pământ pe cel ce-a stat multă vreme pe soclu. Numai cei mari devin cu adevărat victime. Dar asta nu consolează pe nimeni. Și faptul c-o știm nu va schimba niciodată nimic.

Vianu Mureșan