De(z)amăgiri

Unul din cei mai dragi dascăli ai mei, pe care am ajuns să-l iubesc – evident – după terminarea studiilor, căci în perioada în care ne vorbea de la catedră îl uram din tot sufletul, a fost cel de la care am învățat ce înseamnă orizontul de așteptare. Speranțe, “expectanțe” rezultate dintr-un cumul de informații de suprafață, obținute la prima vedere. Un film bun sau un spectacol pe care îl presupui reușit poate fi recomandat foarte bine de realizatorul său sau de actorii care țin capul de afiș al reprezentației. La fel, o carte se recomandă fie prin autorul său, fie prin intermediul coperții, pe baza prefaței sau a altor elemente care, conjugate, ne ajută în desenarea, în prefigurarea unui anumit profil al operei luate în vizor. Se creează, astfel, un orizont de așteptare care foarte bine poate să fie infirmat, confirmat sau depășit, după “consumarea” operei. Același lucru se întâmplă acum și cu noi. La nivel politic, economic, socio-cultural, în toate sferele de activitate. Suntem în plin proces de formare a așteptărilor. Pe baza opiniilor politice pe care ni le-am manifestat sau nu la finele anului trecut, pe baza informațiilor pe care le avem din presă, din declarații ale guvernanților actuali, ne formăm treptat un orizont de așteptări. în timp vom vedea dacă acestea vor fi confirmate sau nu. în timp vom vedea dacă Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune vor deveni verticale în așa măsură încât să nu mai permită imixtiunea politicului în strategiile lor editoriale. Vom vedea dacă presa scrisă va fi deveni independentă de comenzi politice și nu vor mai fi presiuni de nici o natură. Vom vedea dacă publicațiile care au pupat mâna fostei puteri, care s-au înregimentat politic și au făcut apologia potentaților zilei de ieri o vor coti acum la dreapta numai ca să lingă în continuare firimiturile pe care le aruncă stăpânirea. Vom vedea dacă, în continuare, Ministerul Culturii și Cultelor va fi generos cu aceleași două-trei edituri, cărora le-a tot acordat subvenții fără a avea la bază alte criterii decât diverse relații personale. Sau dacă se va materializa intenția ministrului Mona Muscă de a reforma finanțarea bugetară a instituțiilor de cultură prin stabilirea unor parteneriate publice-private. în principiu, deciziile luate de noua guvernare, declarațiile făcute în presă ne-au ajutat în a ne contura un set de așteptări. Rămâne să vedem dacă acestea vor fi confirmate.

de Diana SÄ‚CÄ‚REA