Fantoma bisericii “Sfânta Maria” din Band nelinisteste duhovnicii
Toate bisericutele – monument din judetul nostru sunt înrudite prin aceeasi nesabuinta de care ne împiedicam la tot pasul. Unele mai rezista cu propteli improvizate pe când altele cad la prima ninsoare. Din biserica “Sfânta Maria” a mai ramas doar o clopotnita în care cresc salcâmii. Neglijenta cu care a fost tratata este motivul pentru care fetele bisericesti devin agitate când ziaristii pomenesc despre biserica de lemn din Band. Un reporter al Ziarului de Mures a încercat sa afle adevarul despre prabusirea edificiului însa preotii merg pe principiul “ce a fost a fost” si privesc mai departe.
O floare si doi gradinari
Cu o vechime de peste 200 de ani, edificiul a fost dintotdeauna unul ghinionist. La vremea lui, atunci când a fost adus din Fagaras, localnicii din Band se mândreau cu lacasul de închinare. Toate au fost bune si frumoase pâna când, în perioada interbelica, biserica a început sa se deterioreze. Binevoitori au existat, spun bastinasii: ginerele parintelui Vischireanu s-a oferit sa renoveze vechea bisericuta pe proprii bani. “Bine ar fi fost sa îl lase sa faca ceva…”, ofteaza si acum oamenii. Numai ca ginerele parintelui a pus o singura conditie: denumirea bisericii dupa familia sa. Din orgoliu, o mare parte din enoriasii vremii nici nu au dorit sa auda ca biserica stramoseasca se va numi “Opresti”. Asa ca au pus mâna de la mâna si au cumparat caramizi cu planul de a construi o biserica noua în centrul comunei. Însa venirea razboiului le-a spulberat orice speranta ramânând cu o biserica de lemn în paragina si cu un vis neîmplinit. Putin dupa revolutie, edificiul de lemn s-a prabusit sub greutatea zapezii. Astazi mai exista doar o clopotnita în proces de putrefactie din care îsi fac loc la lumina balariile. Nea’ David e unul din batrânii comunei. Este revoltat ca, atunci când era timpul nu s-a facut nimic. “Imediat dupa revolutie erau fonduri. si se investea în monumentele istorice. Monumentul nostru a fost lasat sa cada din picioare si problema asta vine de la capii ai’ mari”, povesteste nea’ David.
“Nu are sens sa vorbim despre o biserica inexististenta!”
Eugen Crisan, preotul paroh din Band e satul de ziaristi care “încearca sa-si vânda produsele pe spinarea bisericii”. E cam iritat si nu doreste sa ne însotasca la lacas. Sustine ca un preot nu le poate face pe toate si ca ziarul ar trebui sa faca o sponsorizare. Întrebat de un scurt istoric, ne-o reteaza scurt. “Nu mai conteaza acum”. A amenajat o camera cu obiectele ce au fost gasite dupa darâmare. Doar acolo avem acces. Nu prea îi place sa ne raspunda la întrebari, e deranjat de prezenta reportofonului si ne spune senin: “De ce sa vorbim despre o biserica care nu mai exista? Faceti o sponsorizare de vreo 200-300 de milioane de lei si asa va faceti si reclama. Sau macar sa îmi cautati spoonsori si sa ma ajutati la proiect. Nu sa le fac eu singur pe toate.” Povestea preotului e diferita de cea care spune ca biserica a cazut singura din picioare. Ne arata o poza cu o biserica cu acoperisul cam lasat si ne spune: “Asa arata biserica când am demontat-o”. Sustine el ca era prea putrezita si nu mai avea ce sa îi faca asa ca a obtinut aprobarea de a o demonta.
Bisericuta îi agita si pe sus-pusii de la Protopopiat
Contactat telefonic, protopopul Gheorghe sincan sustine ca biserica a cazut singura si ca nu se putea face nimic pentru a împiedica asta. De asemenea, contrar declaratiilor colegului sau paroh, protopopul ne-a mai spus ca monumentul era într-o stare buna, ultima oara fiind renovat în 1975, enervându-se putin când a fost întrebat de ce biserica nu a fost întarita pentru a se evita prabusirea. “Pai a fost renovata înainte sa vina zapada, în ’75, dar asa sunt bisericile de lemn.” Cu toate ca din ’75 pâna în momentul prabusirii trecusera aproape 20 de ani, protopopul considera ca biserica nu avea nicio problema, singura vinovata fiind zapada. A dat sa mai spuna ceva despre faptul ca statul nu-si face bine treaba, dupa care si-a amintit de reportofon: a salutat si ne-a închis telefonul.
Allain CUCU



