Ștefan cel mare și sfânt al maghiarilor

20 August, data la care este sărbătorit Sfântul Ștefan, primul rege al Ungariei dar și Ziua Națională a acestei țări. Ștefan va fi, de altfel, și cel care va adopta creștinismul drept religie oficială a maghiarilor. În anul 997, după moartea tatălui său, Géza, Ștefan a fost proclamat mare principe sau duce. Pe linie maternă a fost nepotul principelui ardelean Gyula, mama sa fiind Sarolt (în maghiară Sarolta).

Potrivit cronicilor (începând cu aceea a lui Anonymus), numele mamei regelui este de origine turcă, șaroldu – „jder albâ€. Numele viitorului rege a fost inițial Vajk, considerat de unii istorici maghiari drept un nume păgân turcic. O altă posibilă interpretare a numelui este Voicu, nume românesc de origine slavă, care apare până târziu, în sec. al XV-lea, în actele cancelariei ungare cu precizarea apartenenței etnice („Vaik Olachisâ€). Vajk a fost botezat în ritul ortodox și ulterior a primit al doilea botez în ritul romano-catolic în 985, la vârsta de zece ani, ca o precondiție pentru obținerea coroanei regale din partea papei. De aici rezultă cele doua brațe ale crucii sfântului Ștefan, simbolizând cele două botezuri. Al doilea botez l-a primit de la Sf. Adalbert de Praga, care i-a dat numele creștin Ștefan (în maghiară István). S-a căsătorit în 995 cu Ghizela de Bavaria, fiica lui Heinrich al doilea de Bavaria și a Giselei de Burgundia. Conform tradiției, Papa Silvestru al II-lea i-a trimis o coroană de aur cu nestemate (realizată în stil bizantin, cu icoanele lui Iisus Pantocrator, arhanghelii Mihail și Gavriil și sfinții Gheorghe, Dumitru, Cosma și Damian), iar în ianuarie 1001 o scrisoare de binecuvântare, prin care îl recunoștea oficial ca rege creștin al Ungariei. „Sfânta coroană†este și astăzi simbolul națiunii ungare. Între anii 997-1006, Ștefan a reușit să unească în jurul său întregul poporul ungar, nu înainte de consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsul rege (25 decembrie 1001) Ștefan cel Sfânt și pe Geula cel Tânar (în maghiară Gyula; latinizat Iulus (nu Iulius), liderul Transilvaniei, cu sediul la Bălgrad (în maghiară Gyulafehérvár, latinizat Alba-Iulia). Acesta era nepotul lui Tuhutum, primul lider ungur care îl înfrînsese pe Gelu. Ducatul transilvan pare să fi fost, în baza datelor arheologice și prin lipsa oricăror urme maghiare în a doua jumatate a veacului X (dr. Radu Heitel), cât și izvoarele narative, un stat („regnumâ€) independent. Ștefan I a fost canonizat în 1038 de Papa Grigore al VII-lea ca sfânt al Bisericii Catolice, iar în 2000 a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă, devenind astfel primul sfânt comun al celor două biserici după Marea Schismă. Înainte de cădere regimului comunist, atunci când biserica era ascunsă într-o nișă a sistemului, Ziua Sfântului Ștefan era sărbătorită, incognito, sub denumirea de Ziua Pâinii.

Sanda VIȚELAR