“Reformatorul” Iliescu

N-au trecut două luni de când în PSD, după ce a luat de la electorat o palmă peste Il Cappo, a ieșit la iveală conflictul dintre Năstase și Iliescu, prin manifestul grupului de la Cluj.

Două luni în care conflictul între “generații” s-a acutizat și s-a tranșat. Nu vă lăsați păcăliți de termen, nu e vorba de vârstă ci de vechimea în partid. E, pe de-o parte, generația celui pe care-l favorizează gena, cum se autocaracteriza în urmă cu câteva zile fostul președinte Iliescu, și “generația Năstase”, a celor care au venit în partid și au făcut averi în perioada cât fostul prim-ministru a condus afacerile țării.

Era evident, încă pe vremea când Iliescu era la Cotroceni și făcea gafă după gafă – de genul “proprietatea este un moft”, dacă mai țineți minte -, iar Năstase îl articula subtil de câte ori avea ocazia, că PSD este prea mic pentru amândoi. De fapt, competiția electorală pentru șefia partidului

n-a început acum, ci durează de ani buni.

Nici unul nu l-a menajat pe celălalt; fiecare, prin mijloacele pe care le avea la îndemână, a încercat să submineze poziția oponentului său. Năstase a vrut să se impună fie aducând oameni din afară și punându-i, peste noapte, în poziții cheie, fie fidelizându-i prin afaceri de milioane de dolari. De cealaltă parte, Iliescu, prin Rodica Stănoiu la Justiție și Timofte la SRI, avea întotdeauna la dispoziție o pisică de arătat. Dosarele pe care le are ex-președintele “sarac, dar cinstit” despre afacerile “generației Năstase” sunt puse bine, la îndemână. Credeți că d’alde Marean Oprișan, Triță Făniță sau Iorgovan dau acum cu atâta zel în fostul prim-ministru pentru că sunt convinși că sfintele idealuri ale social-democrației pot fi împlinite doar Iliescu?

Proiectul de statut pe care-l propun oamenii fostului președinte seamănă mult cu licitațiile pe care le făceau foștii guvernanți. Criteriile sunt astfel concepute încât sunt eliminați toți cei care nu trebuie să mai ajungă să pună labele pe un ciolan de ros. Dacă statutul se aprobă, și așa va fi, Năstase e scos din cărți, pentru că rămâne fără susținători la vârf, situație în care, chiar și ipotetica poziție secundă, nu mai înseamnă nimic. În aceste condiții, nu e exclus să facă, împreună cu grupul ardelenilor, (sigurii care, cel puțin aparent, i-au rămas fideli), pasul sciziunii.

Pe de altă parte, cu toată imparțialitatea pe care o afișează liderii locali, apele filialei Mureș sunt calme doar la suprafață. Lui Natea, om de-al lui Năstase, i se pregătește debarcarea. Reproșuri sunt multe, și nu vin doar din teritoriu. Lui îi aparține, se pare, ideea protocolului cu UDMR, care a trimis PSD în opoziție. Voturile pierdute inexplicabil la Sighișoara tot lui i se pun în spate, ca parte a unei strategii de îndepărtare a lui Dăneșan. Pe Georgescu și Brișcaru, foști țărăniști, tot el i-a adus în partid, ca, până la urmă, primul să ia singurul loc de senator pe care PSD l-a prins aici, în dauna lui Ioan Nicolaescu. Iar Florea va fi o piatră grea atârnată gâtul multora dacă ajunge acolo unde îi e locul, în fața instanței. Și pe el, tot Natea l-a crescut, după ce a plecat de la țărăniști. În Mureș, apele sunt calme doar la suprafață. Dar vin alegerile, și atunci să te ții.

Când a pornit în cursa pentru Cotroceni, Năstase știa că dacă ratează este pierdut. Când a bătut palma cu UDMR, Natea știa că dacă Năstase dă greș, este pierdut.

Dacă după ce îl trimite pe Năstase și ai lui la plimbare, Iliescu nu se debarasează, în liniște, în culise, și de profitorii care-i țin acum partea, sperând că nimic nu se va schimba, debarcarea lui Năstase e în van. Paradoxal, fostul președinte poate fi reformatorul.

PSD se curăță sau se curăță de tot.

de Relu TÄ‚TAR