Arbitrii mureșeni, între business și pasiune

Una dintre activitățile care stârnește deseori controverse este aceea de cavaler al fluierului. Sporturile de echipă sunt cele care strâng și cei mai mulți spectatori în tribune și aceștia își varsă deseori năduful pe cei care iau deciziile în timpul jocului. Din acest motiv, această „meserie” poate fi considerată una de risc. Performanța, ca în orice altă activitate, presupune muncă, perseverență, pasiune și chiar investiții.

Partidele de fotbal adună în tribune numărul cel mai mare de spectatori. Bineînțeles, ca medie. De aici, pot apărea și inerentele incidente. Cei mai pătimași suporteri acceptă greu când favoriții lor nu reușesc să se impună. Rareori recunosc atunci când echipa lor are o prestație slabă și caută vinovați. Una din principalele ținte sunt arbitrii. Un fapt mai grav este faptul că evenimentele neplăcute sunt provocate tocmai de cei care ar trebui să se îngrijească de bunul mers al lucrurilor. Conducerile tehnice și oficialii cer socoteală iritând propriii jucători, fapt care se transmite la suporteri. Corpul de arbitri de fotbal din județul Mureș este foarte „sărac”. Acesta cuprinde un număr de șase cavaleri ai fluierului în loturile A, B și C. Doar aceste categorii sunt considerate profitabile din punct de vedere financiar, când baremurile acoperă cheltuielile. 315, 205 și 155 de lei sunt sumele care le primesc centralul, asistenții, respectiv observatorii partidelor de liga a III-a. Sumele urcă la 952, 767 și 656 lei pentru liga secundă și la 5340, 3560, 1649 lei, pentru prima scenă. Pentru primele două ligi, arbitrii de rezervă au o indemnizație de 1334, respectiv 200 lei. Din aceste sume ei își achită toate cheltuielile (deplasare, cazare și masă), uneori din buzunarul propriu, până ce clubul gazdă virează în cont baremul. Pentru jocurile din Cupa României, baremurile sunt comparabile cu cele din liga a III-a până la faza sferturilor de finală și din prima ligă în fazele superioare.

Penurie de „fluierași” în Mureș

Singurul arbitru de primă ligă este Sorin Megheșan, viceprimarul municipiului Târnăveni. Acesta oficiază de șase ani în divizia A și are în palmares și partide internaționale, în Cupa UEFA. Pentru Megheșan, partea materială nu constituie o prioritate, dar este de acord că baremurile pot oferi un trai decent. Aceata, doar la vârf, adică de la divizia C în sus. Până acolo, trebuie să investești. Mulți tineri care urmează cursurile conduc două trei partide la nivel de campionat sătesc sau juniori și renunță. La acest nivel, cheltuielile depășesc baremurile. „Regret faptul că sunt singurul mureșean în lotul A. Aș fi preferat să fim o forță în arbitraj. Tinerii s-au distanțat însă de sport și preferă alte activități. Primul motiv este faptul că la început doar cheltuiești, al doilea sunt bălăcărelile din ultima vreme. Dacă nu ai ambiție și pasiune, nu poți promova. Un lucru de care mai ai nevoie este vata în urechi. Niciodată nu poți mulțumi pe toată lumea. Critica te poate însă ajuta să promovezi” este de părere viceprimarul-arbitru. Acesta afirmă că a ajuns persoană publică datorită arbitrajului și aceasta nu îl încurcă în munca de la primărie.

Economistul din „B”

În lotul B se află de asemenea un singur mureșean. Economist de profesie, Romulus Constantin Cezar Pop oficiază la centru partide din liga secundă. Este director la Centrul Medical Ultra Test din Târgu-Mureș și consideră că arbitrajul românesc este pe calea cea bună. „Important este să mergi pe drumul cel drept, să nu dai nimănui ocazia să pună la îndoială calitățile tale morale.

Suspiciunile apar pentru că fiecare vede lucrurile din punctul său de vedere, lumea este subiectivă. Greșeala este omenească, dar o prestație slabă îți poate aduce suspendarea. Verificările sunt foarte stricte și o greșeală intenționată o faci pe propria răspundere”, afirmă „centralul” Pop. El este de părere că arbitrajul românesc este pe cale de a se redresa și că aducerea de arbitri străini este o greșeală. Aceasta presupune cheltuieli foarte mari, iar valoarea acestora nu se ridică întotdeauna la nivelul așteptărilor.

Un al doilea arbitru în lotul B se anunță prin revenirea lui Szanto Lorant. Din lotul C fac parte centralul Kusztos Laszlo și asistenții Sebastian Moldovan, Iszlai Istvan și Elena Muntean.

Banii de la fileu

Arbitrii de volei sunt considerați mai privilegiați. Aceștia nu se află alături de jucători în teren și nu aleargă. Arbitrii principali „privesc de sus” jocul. Majoritatea provin din rândurile foștilor sportivi sau profesori de sport. Bineînțeles că și baremurile sunt mult sub nivelul celor din fotbal. Un arbitru principal care conduce o partidă de primă divizie primește 140 lei, dacă este localnic, 194 lei dacă vine de la o distanță de până la 50 kilometri și 379 lei pentru cei care efectuează o deplasare de 200 kilometri. La acestea se adaugă cheltuielile de transport, masă și cazarea pentru cei care oficiază la peste 100 kilometri. Arbitrii auxiliari (de linie) sunt de regulă localnici și au un barem de 60 lei. Lipsa arbitrilor se datorează și faptului că baremurile pentru începători (10 lei la juniori) nu atrag pe oricine. Pentru a avansa însă, trebuie pornit de jos.

Mureșul a cunoscut în ultimii ani un puternic regres în ceea ce privește arbitrii de volei. Odată cu apariția mai multe echipe divizionare, începe să crească numărul acestora. Întreg Corpul de arbitraj din Mureș cuprinde un numer de 14 membri. Dintre aceștia, Adrian Pașcan este singurul care oficiază partide de primă divizie. Director de vânzări la compartimentul materiale de construcții al unei firme multinaționale, a promovat în acest an în lotul A. Pentru el, arbitrajul constituie o relaxare, în ciuda faptului că partidele se dispută de regulă la sfârșitul săptămânii. „Nu e ușor, sunt plecat aproape în fiecare week-end. Acesta poate fi însă și un avantaj, deoarece în timpul săptămânii sunt ocupat cu munca de la firmă. Unii merg la pescuit. Eu, decât să stau să dorm, mai bine merg să arbitrez. Sunt un om activ, îmi place să socializez. Am practicat voleiul și, înaintea avantajului material, este pasiunea mea”, ne spune Adrian Pașcan. În privința problemelor care pot apărea din partea celor prezenți în sală, acesta consideră că regulamentele le permite să țină situația sub control. Dacă este vorba despre public, acesta poate fi evacuat, iar tehnicienii și oficialii echipelor, sancționați. „Jocul trebuie să se dispute în teren, cu mingea, nu cu vorbe. Nu răspundem la provocările celor impulsivi. Eu respect un regulament și pretind tuturor același lucru”, a completat arbitrul divizionar.

În urma promovării în primul lot, în lotul secund nu este deocamdată niciun mureșean. În lotul C se află frații Adrian și Bogdan Bărdășan, ambii ingineri de profesie. Adrian este candidat la promovarea în lotul B, iar de lotul C se află aproape Elisa Buscu. „Puțini arbitri sunt care au început arbitrajul pentru bani. În primul rând este pasiunea pentru sport și pentru această discplină. Este adevărat că e o sursă suplimentară de venit și poate asigura un trai decent, dar pe primul plan este sportul. Se caută doritori și ar fi bine să vină cât mai mulți, avem nevoie de revigorarea arbitrajului”, a declarat Bogdan Bărdășan.

Arbitrajul, în orice disciplină, implică multă muncă, program de antrenamente și însușirea regulamentelor. Odată considerată o mândrie, datorită imaginii create de unii în ultima perioadă a ajuns una dintre „meseriile” cele mai contestate. Practicată ca hobby sau ca o sursă de venit suplimentar, corectitudinea trebuie să primeze.

Mihai VEREȘ