Filonul evreiesc al Mureșului

Pe 28 septembrie, comunitățile de evrei din întreaga lume sărbătoresc Yom Kippur, cea mai sfântă zi a anului. Puțină lume știe însă că la Târgu-Mureș a trăit un număr important de evrei, aduși, din păcate, în pragul exterminării spre finalul celui de-al doilea război mondial. Alexandru Ausch, președintele comunității evreiești din Târgu-Mureș, ne dezvăluie câteva date despre prezența semenilor lui pe meleagurile mureșene și despre tristul moment Auschwitz.

Prima atestare documentară a prezenței evreilor lângă Târgu-Mureș datează din anul 1682. După 1740, evreii din Nazna și Sâncrai sunt, ca mărime, a doua comunitate din Transilvania, iar în 1785, au deja o sinagogă de lemn construită pentru 150-200 de suflete. Conform recensământului din 1787, în cele două comune locuiesc 38 de familii, iar începând din 1813 sunt luați în considerare separat evreii din Târgu-Mureș, în număr de 132 de persoane, număr care în 1870 ajunge la 1511. „În prima perioada a existenței evreilor pe aceste meleaguri aceștia nu aveau dreptul de a locui în oraș așa că s-au stabilit la Nazna, care acum 300 de ani era la o oarecare depărtare de oraș. Acolo s-a construit și prima sinagogă din lemn, o placă memorială fiind păstrată la muzeul din Budapesta”, ne-a povestit Alexandru Ausch. Comunitatea s-a dezvoltat puternic la începutul secolului XX. Astfel, în 1910 găsim în oraș 2755 de evrei, iar după primul război mondial, în 1940, comunitatea număra 3246 membri. Recensământul autorităților maghiare din anul 1941 atestă prezența unei comunități de 5693 de persoane de rit mozaic.

Prima sinagogă din Târgu-Mureș

Începând cu anii 1850-1860 evreii reprezintă o comunitate puternică în Târgu-Mureș. Sinagoga Mare a fost construită și inaugurată în 1900, în fruntea comunității aflându-se dr. Wilhelm Joachim, prim-rabin, și Farkas Mendel, președinte. Proiectată de arhitectul evreu Gartner Jakob din Viena, sinagoga se înscrie printre cele mai valoroase monumente ale arhitectonicii evreiești de pe teritoriul României. În perioada interbelică au mai existat două sinagogi în Târgu-Mureș, pe strada Brăilei, respectiv pe strada Școlii, având o capacitate totală de 1200 de locuri.

„Sinagoga este una dintre cele mai frumoase din Ardeal. În perioada 1996-2000, aceasta a fost restaurată fiindui redată frumusețea de la inaugurarea din 1900.” Alexandru Ausch

5943 de evrei mureșeni, pieriți Auschwitz

Anul 1940 și Dictatul de la Viena joacă un rol deosebit în istoria comunității evreiești din Târgu-Mureș. „La acel moment în Ungaria existau deja o serie de legi antievreiești care prevedeau tăierea unor drepturi cetățenești, anumite îngrădiri. Una dintre cele mai grele prevederi de atunci se referea la faptul că tinerii între 21 și 45 de ani au fost concentrați în detașamente de lucru. Ungaria fiind în război alături de Germania, o parte din aceste detașamente au fost duse pe front pentru lucrări. Comportarea în aceste detașamente era destul de inumană ca și condițiile în care se lucra așa că foarte mulți au pierit”, ne-a povestit Alexandru Ausch, care a fost concentrat într-un astfel de detașament. Cu toate că existau îngrădiri, existența fizică a membrilor comunității evreiești nu era periclitată. Situația s-a schimbat însă în luna martie a anului 1944, când a fost instalat Guvernul-marionetă condus de premierul Döme Sztójay. Numirea acestuia s-a făcut la presiunea Germaniei naziste și a însemnat începutul Holocaustului și pentru evreii din Târgu-Mureș. 7500 de suflete au fost adunate în ghetoul din fosta fabrică de cărămidă, actuala stradă Evreilor Martiri. Alexandru Ausch povestește: „După instalarea regimului profascist la Budapesta timp de două luni s-au dat o serie de dispoziții din ce în ce mai dure. Evreii au fost obligați să poarte steaua galbenă, li s-au confiscat averile, medicii evrei nu mai aveau dreptul de a profesa, toate acestea culminând cu strângerea tuturor evreilor în ghetou. 7500 de suflete locuiau fără condiții de igienă, unii chiar sub cerul liber, sau în corturi improvizate. A fost o mare dramă. Autoritățile maghiare au interzis populației din oraș să ajute sub orice formă evreii. După 3-4 săptămâni în ghetou, cu trei transporturi au fost deportați la Auschwitz 7530 de evrei din Târgu-Mureș și localitățile limitrofe”. Într-una din sălile de clasă ale actualului Gimnaziu „Europa”, școală evreiască încă din 1890, se află o placă comemorativă cu numele celor 330 de elevi și 8 profesori evrei ridicați de trupele naziste chiar din sălile de clasă. După datele existente puțini au supraviețuit lagărului de concentrare, marea majoritate fiind trimiși direct la camera de gazare odată ajunși la Auschwitz.

Evreii celebri ai Mureșului

Evreii din Târgu-Mureș au avut un aport important la ridicarea orașului. Regăsim numele lor în toate domeniile vieții sociale. Industriași precum Burger Albert, mare fabricant de bere în perioada interbelică și cel care cumpără în 1923 clădirea Apollo. Mecena întru lucrări publice și, în special, întru iluminatul public al târgului, Burger a dat numele său berii produsă în fabrica sa de pe strada Sinaia. Istoria va păstra în memoria colectivă însă reședința industriașului Albert Burger. Construită în stil eclectic, reprezentativ în epocă pentru orașul de pe Mureș, casa antreprenorului Albert Burger de pe strada Sinaia nr. 3, va deveni, după 1970, cel mai cunoscut restaurant din județul Mureș, Cocoșul de Aur.

Au fost, de asemenea comercianți, medici, bancheri, avocați, precum Fekete Andor. Arhitecții Komor Marcel și Jakab Dezso, evrei originari din Budapesta, sunt creatorii celor două clădiri emblematice ale orașului: Palatul Culturii și Palatul Administrativ. Primele proiecte pentru construirea Palatului Culturii datează din 1910 când a fost organizat un concurs pentru selectarea planurilor. Clădirea a fost gîndită inițial cu două etaje, dar, la insistențele Consiliului Orășenesc, a mai fost adăugat un nivel, mărindu-se spațiul destinat conservatorului, muzeului de artă și pinacotecii. Construirea palatului a fost asigurată de frații Grünwald și de firma Schiffer după planurile arhitecților Komor Marcell și Jakab DezsÅ‘. Palatul Administrativ, sau clădirea de azi a Prefecturii, a fost ridicată între anii 1906-1907, cu scopul de a servi drept sediu Consiliului orășenesc. Palatul a fost construit în stil secesionist-eclectic, după planurile acelorași doi arhitecți. În 1962 clădirea a fost transformată în sediu al Partidului Comunist, iar din 1989 este folosit de către Prefectura județului Mureș.

Unul dintre artiștii de marcă ai orașului este sculptorul Izsak Marton, care a decedat în anul 2004. Acesta este autorul monumentului ridicat în memoria victimelor Holocaustului situat la intersecția străzilor Morii și Călărașilor, în vechiul cartier evreiesc, sculptorul fiind el însuși concentrat în detașamentele de muncă forțată între anii 1942-1944.

Clubul și cazinoul

La începutul secolului al XX-lea, când comunitatea evreiească din Târgu Mureș era numeroasă, a fost ridicată problema deschiderii unui loc de agrement pentru membrii ei. Astfel a apărut ideea construirii unei clădiri cu funcția de club și de cazino. Imobilul a fost amplasat în piața centrală a orașului, iar proiectantul lui pare să fie același Jakob Görtner, cel care a gândit și sinagoga din strada Aurel Filimon. Parterul clădirii era ocupat de mai multe magazine, iar la etaj erau situate sălile destinate cazinoului și clubului. Un alt loc de agrement a fost casa de cultură a evreilor din strada Tipografiei, unde erau organizate baluri, proiecții de filme, serate literare și alte evenimente. Între altele, acolo au fost ținute reprezentațiile teatrelor evreiești din Iași și Vilnius. Casa de cultură din anii 1930 funcționa exclusiv drept cinematograf (numit mai târziu Progresul).

Sinagoga, un monument de valoare inestimabilă

“Templul prezintă o amploare monumentală prin volumul și masivitatea clădirii, turlele octogonale cu cupolete și turla mare centrală cu rozete pe toate laturile sale deasupra BIMEI. Marea rozetă centrală este amplasată deasupra celor trei arcuri ce formează porticul intrării principale. Interiorul este vast, amplu construit și decorat. Arhitectura templului are un caracter eclectic, ceea ce nu știrbește unitatea compoziției generale și valoarea sa arhitecturală. În exterior sunt asociate cu pricepere și simț artistic elemente romanice (profilaturi, arce în plin centru etc.), unele de inspirație gotică (rozete florale), altele de proveniență maură (profile dantelate, cupole ușor bulbate cu elemente decorative de inspirație musulmană). Arhitecții Aristide Streja și Lucian Schwartz, în albumul “Sinagogi din România”