Peter Schuller, povestea „neamțului” de Reghin
„Neamțul” Peter Schuller este biolog de profesie și șeful Secției de Zone Verzi și Sere din subordinea Primăriei Reghin. Imediat după 1990 a construit o adevărată „punte” între Reghin și Mainz, din Germania, datorită căreia în orașul viorilor au sosit apoi nenumărate convoaie umanitare. Astăzi, în prag de pensie, Peter Schuller este la fel de vivace precum în urmă cu 20 de ani.
Reporter: Ce vă leagă de Germania?
Peter Schuller: Fiind etnic german, e normal să mă lege mai multe lucruri de această țară. Pot să spun că și înainte de 1989 am avut foarte multe contacte cu Germania, prin prisma meseriei mele de profesor. Am intrat în contact cu o asociație internațională a profesorilor, care s-a format imediat după cel de-al doilea război mondial. Îmi amintesc că pe la începutul anilor 80 mi s-a oferit posibilitatea să plec din țară la un simpozion internațional cu ajutorul unei invitații din partea acestei asociații, dar din păcate nu am reușit să conving statul român că o să mă întorc. Sincer să fiu acum, privind înapoi, nici nu spun că poate nu aș fi rămas acolo.
Rep.: Cum ați intrat în contact cu germanii după Revoluție?
P.S.: Foarte simplu, ei au început să facă acțiuni umanitare în România. Germania a fost prima țară care a întins Reghinului o mână de ajutor. În acele vremuri am cunoscut oameni deosebiți și aș vrea să amintesc aici doar unul dintre ei, Christian Wagner. E un tehnician dentar, născut în Reghin, dar stabilit în Germania, la Mainz, și are puternice legături emoționale cu orașul nostru. În acea perioadă se punea problema la noi a introducerii gazului metan și eu, fiind consilier local în acele vremuri, îmi amintesc că am fost întrebat de conducerea societății de distribuție dacă nu avem relații în străinătate, să putem aduce în țară ceasuri de gaz, pentru că ei nu mai aveau în stoc după Revoluție. Pot spune că datorită acestui om s-a introdus gazul în casele reghinenilor, după ce contoarele au fost omologate de reprezentanții firmei de distribuție din Târgu-Mureș. Christian a contribuit și la introducerea gazului în biserica săsească din Reghin și în școala mică a fostei Generale nr. 5, pentru că acolo existau clase cu predare de limba germană.
Rep.: Cum a evoluat relația Reghin-Mainz?
P.S.: Datorită aceluiași Christian Wagner, am încercat o înfrățire între cele două orașe, dar primarul de acolo a spus că Reghinul este prea mic. Atunci l-am rugat pe Christian să ducă toată documentația pentru înfrățirea dintre Gimnaziul „Augustin Maior” de la noi, cu o școală de la ei. Așa s-a născut relația cu școala „Kanonikus Kir-Realschule” din Mainz, care persistă și azi. Veneau ajutoare umanitare cu tirurile aici de trei-patru ori pe an. Îmi amintesc chiar că era implicată și o Asociație a Muncitorilor din Germania, Arbeiter-Samariter-Bund, care se ocupa foarte mult de astfel de acțiuni umanitare. Așa au ajuns la Reghin ajutoare începând de la medicamente și haine până la rechizite școlare, scaune și bănci pentru sălile de clasă.
„Îmi amintesc că pe la începutul anilor 80 mi s-a oferit posibilitatea să plec din țară la un simpozion internațional cu ajutorul unei invitații din partea acestei asociații, dar din păcate nu am reușit să conving statul român că o să mă întorc. Sincer să fiu acum, privind înapoi, nici nu spun că poate nu aș fi rămas acolo.”
Robert MATEI
