„A fost odată”….3

Suntem în plină campanie de promovare a aspiranților la fotoliul unic al României pentru o nouă perioadă de cinci ani.

Chiar acum, la un post de televiziune, defilează cu brațele pline de dosare, care conțin milioane de semnături, greii campaniei electorale ce va veni. În sfârșit, s-au înscris la cursă și astfel ne-au luat o piatră de pe inimă. Până peste o lună și ceva ne facem vise în funcție de promisiunile celui care va deveni ”chiriașul de la Cotroceni”. Oare va fi un „nobil” sau un „burghez” conform dictonului francez (promettre c’est noble tenir c’est bourgeois)? Mai pe înțelesul nostru să promiți este ceva, dar să-ți ții promisiunea este o altă problemă. Așa cum suntem noi românii, facem o distincție clară între aceste două acțiuni, pentru că, la noi ele merg arareori împreună, necondiționându-se, din păcate.

Ce va fi înțeles omul simplu din declarațiile din presa scrisă și audio-vizuală ale celor aproape o duzină de candidați? Și mă refer în primul rând la țăranul român, la „talpa țării”, care trebuie acceptat ca temelie a revigorării economiei românești. Săracul țăran a fost mințit de secole și probabil că va mai fi mințit încă mult timp de acum înainte. Demnitarii români, mai buni sau mai răi, l-au aruncat în bătălii pentru apărarea fruntariilor țării, sau pentru meschine interese personale și tot la ei se duc și politicienii de azi să ceară sprijin, să ceară voturi. Dar după, pentru că mereu există „după”, nimeni nu-i mai bagă de seamă.

Și istoria se repetă ciclic și tot ciclic el, țăranul român, rămâne mereu cu „ ochii în soare”.

Credeți că de data aceasta va fi altfel? Eu sper, pentru că speranța este un sentiment extrem de plăcut dar periculos de înșelător, că de data aceasta el, țăranul român, cel mai constant alegător al țării, să facă apel la rațiune și fermitate. Sper ca rațiunea să ne ajute pe toți să înțelegem datoria civică de a ne prezenta la vot pentru că, cu cât ne vom prezenta mai mulți pentru a ne exprima, cu atât noul președinte al țării va avea legitimitatea morală să ne conducă pe toți. De asemenea, sper ca fermitatea în decizia cu care folosim ștampila să ne ajute să-i oprim pe impostori și să-l stabilim pe cel care va conduce România în următorii cinci ani, pentru binele nostru, al tuturor, și mai ales al țăranului român și al agriculturii naționale, către care, în sfârșit, noul președinte va trebui să-și întoarcă fața.

Marian Cornaciu

„Demnitarii români, mai buni sau mai răi, l-au aruncat în bătălii pentru apărarea fruntariilor țării, sau pentru meschine interese personale și tot la ei se duc și politicienii de azi să ceară sprijin, să ceară voturi. Dar după, pentru că mereu există „după”, nimeni nu-i mai bagă de seamă.”