Cum se reflectă Prezidențialele-n rachiu?

Satul românesc nu mai fierbe ca altădată înaintea unor alegeri prezidențiale. Surprinzător, oamenii care trăiesc la țară au învățat, poate înaintea celor de la oraș, că votul la alegerile locale este mult mai important decât alegerea locatarului de la Cotroceni. Totuși, nimeni nu vrea să lipsească de la spectacolul din 22 noiembrie!

Nu-i slobod la Lenuța!

Miercuri dimineață. Pe la 9.30. Terasa crâșmei din Râciu, în curba de după stația de autobuz. Nea Gavril Sandor are un rachiu mare în față și este cu chef de poveste. Când aude că vorbește cu cineva de la ziar se bucură parcă și ridică tonul. Lumea se strânge în jurul nostru ca la circ. „Mie-mi plac toți candidații până ajung să aibă în mână pixul și hârtia. După aia toți își împart numa’ lor bucatele… Boc a vrut să facă bine, să le taie pensiile la parlamentari și ați văzut ce a pățit? Păi f…. maica lui de Parlament, da’ vi se pare corect să aibă pensii și salarii de 300 de milioane și noi amărâții să nu avem deajuns pentru medicamente?” începe, să se-nfierbânte nea’ Gavril. Are 77 de ani, locuiește în Coasta Mare, sat aparținând comunei Râciu, fief de forță al PDL, asigurat de primarul Ioan Vasu. Fiul lui nea’ Gavril are 30 de vaci, dar afacerea nu merge prea bine, bineînțeles … tot din cauza Parlamentului, pentru că Băsescu și prim-ministrul Boc nu au nicio vină… „A ajuns 50 de bani litrul de lapte… No, pe cafeiul ăla cât ați dat? Un leu, nu? Adică cum ar veni doi litri de lapte…Păi bine-i așa? Și ăia se lăfăie și dormitează acolo la București. Păi bine face Băsescu cu referendu’ ăsta, dom’le…să-i reducă pe toți că numa o cheltuială în plus fac. Să-i reducă și nouă să ne dea odată subvențiile alea”, spune nea’ Gavril și intră bombănind în crâșmă să-și mai ia un rachiu. Între timp, un bărbat mai tânăr stă pe margine și aruncă „pastile”, zâmbind, doar pentru a-i incita pe bătrâneii angrenați în discuție. „Lasă, votați-l voi pe Băsescu, că o pune pe Lenuța de prim-ministru și să vedeți ce fain o să fie…Vă arată câte-o țâță decoltată și gata… v-o terminat!”, hohotește tânărul, uitându-se în ochii luminați brusc ai bătrâneilor. Nea Gavril, revenit cu rachiul, prinde însă din zbor subiectul și trăsnește una din cadrul ușii: „Nu-i slobod să conducă țara o femeie!” „Păi de ce măi omule, nu ai văzut la televizor cum o filmau ăia pe sub fustă, la Brașov, de i se vedeau chiloții cu dantelă? Păi nu se merită să fie conducătoare?”, râde, din nou, tânărul. „Auzi, mă gândesc, io aș vrea să vie iară Boc prim-ministru… A început o treabă bună… Hai să vă povestesc tura trecută… la alegerile din 2004. Mă gat și eu de mers la vot, ajung acolo și mă ia în primire o doamnă… Că eu cu cine votez, vezi Doamne… Poi domnucă dragă, îi zic, e cam treaba mea cu cine votez… Merg la cabină, pun ștampila, ies și mă ia unul la rost acolo. Cică nu am împachetat ca lumea buletinul. Așa tare m-am enervat că mi-am luat buletinul de vot, m-am dus înapoi în cabină și am tras linii groase peste toți candidații! Așa că nu am votat cu nimeni, nici de-a dracului!”, povestește nea Gavril, zvârlindu-și dușca pe grumaz. Bătrânelul de lângă el se scormonește brusc în plasa de rafie și ne scoate sub nas câteva cutii de medicamente: No…le vedeți? Păi pensia mea de 3 milioane pe astea se duce și nu-mi ajunge! Și să mai merg la vot? Mai merge dracu’…

Să mor și nu votez PDSR-u!

Crâșma din Crăiești. Ora 11.00. Geoană zâmbește, prin geam, de pe gardul de vizavi. E cumva nelalocul lui, deoarece Crăieștiul respiră aer liberal. „Să mor și nu votez PDSR-u’, dom’le… Mai bine să rămâie Băsescu, dacă Antonescu nu intră în turul II!”, spune răspicat Ioan Curticăpean, zis „Șemi”. Partenerii săi de pahar, Ioan Ceoancă și un bătrânel pe jumătate surd, dau aprobator din cap. „Șemi” a lucrat o vreme pentru Primărie, ca „meseriaș”, acum este șomer. Vaca și-a dus-o la abator, pentru că nu-i mai renta să o țină. Nici pământul nu-l mai prea lucrează, preferă să cumpere „bucate”, iese mai ieftin. „Pe noi, liberalii ne-au ajutat foarte mult, nimic de spus! Deputatul nostru, pe vremea când era la județ, a făcut multe pentru noi. De când a plecat la București….mai nimic. L-au îngropat în Opoziție și praful s-a ales de promisiunile lui… Noi știm însă că PNL-ul a făcut ceva pentru Crăiești și când va ajunge la putere iar o să facă. Toate merg prin rotație…Înțelegem…Cu guvernul ăsta… a fost rândul să se facă ceva la primăriile de la PDL…”, ne spune, filozof, „Șemi”, trăgând cu sete dintr-o bere, cu care „stinge” de fapt suta de rachiu de dinainte. Ceoancă ridică oficial problema afișelor lipite la grămadă pe gardul „personal”, dar supărarea îi trece repede când își amintește că a primit ceva la schimb: „Dom’le, e gardul meu… Ar trebui să folosească locurile speciale pentru afișe. Da’ nu mă pot supăra…Vin ăia de la partide, dau și ei de-un jinars și… ce să fac…îi las să-și lipească ce vreu ei! Asta-i politica!” Are însă o mare ciudă că guvernanții nu pun deloc preț pe agricultură: „Au promis subvențiile, no unde-s alea? Ori dacă se dau, nici nu se simt. Ă‚știa dau cu o mână și iau înapoi cu trei! Poi cu conserve chinezești și legume ungurești am ajuns să trăim noi? Vrem agricultura noastră înapoi.”! „Ar trebui să-și facă și țăranii un sindicat, apoi să vezi, frate!”, vine și „Șemi” cu o idee. Clientul nou-intrat în crâșmă îi întrerupe, venind să-i salute. „Să trăiți bine!”, spune și izbucnește într-un râs strident, ca și cum ar fi spus un banc deocheat. „Șemi” și Ceoancă pricep gluma și hohotesc și ei, molipsindu-l și pe bătrânelul surd, care-și caută febril ceva prin buzunare. Scoate într-un târziu un buletin de identitate ros de vremi, pe care mi-l prezintă cu mândrie. Cu mâna tremurândă, dă paginile galbene spre sfârșit, acolo de unde zâmbesc ștampilele „Votat”, semn că nu a ratat până acum nicio șansă de a-și exercita opțiunea politică. Prietenii de pahar îl împing însă din nou în scaun, acoperindu-l cu vocea lor. Le propun un joc. Să spună rapid două vorbe despre fiecare candidat. A ieșit astfel: Băsescu – guraliv; Geoană – lăudăros; Antonescu – să-l vedem la lucru; Oprescu – nici nu discutăm despre el; Vadim – să meargă în Spania, la cules de pepeni; Becali – să rămână la muls oile.

Clona lui Băsescu

Fărăgău. Crâșma din centru, pe stânga. Ora 12.00. Televizorul merge pe un canal de sport și mesenii îl sorbesc din ochi pe Borcea de la Dinamo și din gură pe regele „rachiu”. E o comună unde PSD e la putere și acest lucru se vede pe stâlpii de curent și pe garduri. Și în surâsul trist al crâșmarului, Nicolae Lupei, consilier PDL de trei mandate. „Nu pot să zic, primarul nostru a realizat câteva lucruri pentru comună, jos pălăria…chiar dacă e pesedist. Dar politica la vârf… e jale… Eu unul m-am săturat de atâtea scandaluri și mă gândesc să renunț… Mi-a ajuns în gât… Nu înțeleg de ce nu au putut sta la guvernare cu noi încă două luni și țara nu ar fi ajuns în haosul de azi!”, se plânge crâșmarul. Este, evident, fan Băsescu, dar nu se dă în lături să-i găsească și acestuia defecte. „La urma urmei, toți sunt o apă și-un pământ. Acolo, la centru, luptă pentru niște interese ale lor, în vreme ce aici, la țară, lumea nu are ce mânca. Prefer să urmăresc canalele și ziarele de sport, că mi se pare că aici minciuna e mai mică și nu pot fi manipulat”, își varsă oful pedelistul. De la masa din colț, o chelie și un zâmbet arhicunoscute se conturează prin fumul scos de soba de alături: e chiar Băsescu! Băsescu de Fărăgău! Așa îl știe toată lumea pe Ioan Curticăpean, marea diferență dintre locatarul de la Cotroceni și cel de la Fărăgău explicându-ne-o, zâmbind, tot crâșmarul: primul bea whiskey „de ăl scump”, al doilea rachiu ordinar…. În rest…tot oameni sunt… Băsescu de Fărăgău ne spune că o să voteze cu actualul președinte pentru un singur motiv: nu știe încă sigur cine e originalul și cine e clona? Altfel, se declară foarte mulțumit de activitatea PSD la Fărăgău și ar merge pe mâna lui Geoană. Partenerul lui de pahar e însă scump la vorbă: „Cred că o să merg la vot, da’ nu știu cu cine… O să văd atunci, mai urmăresc la televizor!” Știrile sportive s-au terminat! E timpul pentru o nouă dușcă… pe perioada reclamelor. (Hâc!, pardon, electoralelor).