Despre președinți, o zi ploioasă, cu oameni pestriți

Sunt frumoși, colorați, cei mai deștepți, cei mai binevoitori, cei mai darnici, cei mai sensibili…sunt oamenii care vor să îndrepte cârma țărișoarei noastre. Ce fac ei? Te pândesc pe tine, trecătorule, de pe fiecare gard, stâlp, bloc, spălătorie, șurubărie, stație de autobuz, autobuz, cârciumă, etc. Îți zâmbesc în cel mai sincer mod sau vor să te imbrățișeze, ar vrea să fie caloriferul ce încălzește ca niciun altul, becul ce arde în fața casei, mâna ce-ți întinde o felie de pâine. Ei te iubesc și vor să-ți demonstreze asta. Tu? Îi crezi? Îi iubești? Îi alegi?

Prostituatele nu votează

Joi, 12 noiembrie, ploaie, afișe stropite de toamnă, un decor cenușiu pronunțat de frig și de ceață. Am pornit la o plimbare pe patru roți, cu șoferul, prin satele alăturate orașului nostru, pentru a povesti cu oamenii ce-ndură ploaia la marginea străzii. Am admirat peisajele până la Gălești unde privirile ne-au fost inundate de-un galben aprins, combinat cu roșu și roz ce parcă nu-și avea locul în parcarea de tiruri. Fata vorbea la telefon în maghiară, nu înțelegea întrebările noastre așa că și-a chemat colega de muncă. Când au auzit de vot au sărit ca arse: „Nu mergem. Nu merită. Degeaba mergem să votăm, tot în minciună vom trăi” repetau încontinuu cele două dame. „Vărul meu a fost împușcat în ’89 la București. A luptat pentru noi, pentru dreptatea și viitorul nostru. A murit în zadar. Trăim în minciună. Nu ne rămâne decât să ne prostituăm. Lumea râde de noi, ne „ciufulește” dar asta e viața, dacă nu facem nimic, murim de foame” încerca să-mi bage-n urechi, strigând, cea care știa puțin mai bine limba română. „Mergem, votăm, tot așa o să fie! Mai bine nu. Îi stim pe toți mincinoșii ăștia, e plin orașul de afișe. Nu ne interesează, nu-i votăm.” au încheiat cele două fete. Ne-au dezvăluit, într-un final, valoarea profitului zilnic: 100-120 lei. „Am renunța oricând la prostituție pentru un loc de muncă decent de pe urma căruia să putem trăi.”

Nea’ Dezideriu n-a stat acasă la nici un referendum

Am făcut o întoarcere de 180 grade, întorcându-ne spre oraș. De pe drum, la Murgești, l-am zărit pe nea’ Dezideriu, stătea la poartă, după ploaie; sprijinit în al său baston, medita șoseaua. A fost încântat de oprirea noastră lăudându-se că nu a ratat nicio votare în cei 75 de ani pe care călcase. „Eu votez cu UDMR-ul deși sunt slabe șansele de a triumfa. Din partea mea să iasă oricine atâta timp cât țara merge înainte. Momentan suntem la pământ. Uitați-vă la studenții care fac școală degeaba, la șomerii ce nu-și găsesc locuri de muncă…” ne spune murgeșteanul ce a lucrat toată viața ca șofer. Deschizând discuția despre actualul președinte s-a aprins și flacăra din pieptul bătrânelului: „Băsescu? N-a făcut nimic. Ne-a tras înapoi, a pus țara pe fundul lumii. Ne trebuie un președinte serios!” a încheiat, parcă ușurat, nea’ Dezideriu.

Verdele predomină la Murgești

Cu câteva sute de metri mai în față era să accelerăm peste Șandor; încerca să păstreze traiectoria drumului cu două legături de coceni de porumb la subsuori. S-a oprit bucuros, trăgându-și sufletul în același timp. A lăsat cocenii jos, și-a încrucișat mâinile pe piept și mi-a mărturisit tare, sigur și răspicat: „Eu merg la vot de fiecare dată. UDMR-ul e pe primul loc în lista mea. Nu știu prea multe despre ceilalți candidați și într-un fel mi-e indiferent cine iasă. Că e român…că e maghiar. Omul care să facă numai bine nu există, fiecare are câte un minus.”. A dat bună seara, a prins de coceni și a plecat mai departe, pe marginea drumului, mulțumit și conformat.

Păsărenii zboară spre liberali

Pe doamna Ibolya am abordat-o tot la poartă, se pregătea să intre-n curte după o discuție cu vecina de alături. Era noroi în fața porții, tanti Ibolya era în șlapi așa că nu am reținut-o prea mult, dar destul totuși pentru a-mi dezvălui că-i place de omul galben-albastru. „Mi-e totuna cine iasă. Mai bine nu o să fie, eu așa cred, doar dacă vine tineretul în față să schimbe mentalitatea. Crin îmi pare cel mai tânăr și mai prezentabil. Cred că voi merge cu el.” ne-a mărturisit păsăreanca.

La bar se iau marile decizii

Nagy Iren lucrează la barul din răscrucea Acățariului, servește băuturi sătenilor și ia parte indirect la toate discuțiile politice. „Acățari e un sat unde predomină populația maghiară, majoritatea merg pe candidații maghiari. Eu și familia mea la fel. Și acum cinci ani tot cu UDMR-ul am votat. Dacă n-ar fi Hunor aș vota cu Băsescu, care cred că va fi votat de multă lume și are șanse mai mari. Noi, maghiarii, suntem în minoritate, nu cred că va câștiga Hunor dar vom fi mulțumiți că ne-am făcut datoria susținându-ne preferații.” a declarat doamna Iren, continuând să transcrie de pe un caiet de altul „treburi d’ale ei”.

Taximetriștii n-au timp să meargă la vot

Întorși în oraș, m-am aruncat într-un taxi după ce am luat o cină „roșie” în Dublin. Un taximetrist cu ochelari „a la Vadim” a intrat în discuție fără să-i fi cerut. „Uite, și pe taxiuri lipesc abțibilde electorale. Sunte peste tot, parcă ne urmăresc.” începe discuția taximetristul. Întrebat dacă merge la vot mi-a răspuns, parcă jignit: nu! „Nu mă duc, nu am timp. Eu lucrez noaptea și sunt obosit. Votăm doar minciuni, populația e descurajată. Bugetul e zero, să știe tot analfabetul că nu mai este nici un ban în țara asta, mergem pe împrumuturi, toate-s răsuflate. Liberalii-s niște mafioți, își baga mâna până la cot în tot ce a mai rămas bun. Băsescu a zis că aduce toți căpșunarii înapoi în tară, unde-s? Pentru ce să se întoarcă?” îmi spune enervat taximetristul. Ajunsesem la destinație, dar el nu. „Uitați-vă la marele canal. Nici un ministru nu a mai pus o dală de beton acolo. Locuri de muncă nu sunt. Pensionarii se confundă cu șomerii. Tatăl cântărețului Cătălin Crișan are pensie de 40.000 lei. Păi de unde? Cât a cotizat?” își continua monologul cel de la volan. Oprise mașina de câteva zeci de minute în fața blocului. Într-un final și-a dat arama pe față: „Cel mai strălucit e Geoană, aș merge cu el; dar nu, nu am timp de vot!”

Conopidă albă, ceapă roșie

Pe Iuliana o văd în fiecare dimineață în piața goală din spatele blocului, cu câte un morman de varză, ceapă, murături, salată și nuci în față. Îi place grădinăritul și e mulțumită cu ce are. Merge la vot de fiecare dată. A fost timidă când am abordat-o dar și-a dat drumul încet. „Mie-mi place de Geoană, are un plus față de ceilalți candidați; îl urmăresc de mult timp, pe el îl voi vota” a început să-mi povestească, hotărâtă, gospodina. „Cred că în turul doi vor intra Băsescu și Geoană. Sper să nu iasă Băsescu din nou. Nu a făcut mai nimic dar până la urmă nu depinde doar de el. De noi, oamenii depinde soarta țării. Ar trebui să muncim mai mult. De când lucrez la grădinărit asta am învățat: întâi pui sămânța în pământ, ai grija de ea apoi vine răsplata, nu?” a încheiat Iuliana atentă atât la mine cât și la clienții care o solicitau.

În concluzie nu-i iubiți, dar trebuie. Nu-s frumoși, dar par. Te pândesc pentru că pot. Ar vrea să fie dar nu sunt. Utopii sau povești, minciuni sau adevăruri neatinse. Aveți de unde alege. Alegeți sau continuați să plângeți?

BRISTENA