Despre imponderabilitatea elitei mureșene
„Pentru mine, elita cuprinde oamenii cei mai bine pregătiți din fiecare domeniu. Asta înseamnă că există o elită țărănească, o elită a muncitorilor, o elită a medicilor, o elită a gânditorilor, a scriitorilor. Nu e vorba de un concept închis și exclusiv, de o minoritate care funcționează diafan, ca un grup de îngeri. Ci de solidaritatea subînțeleasă a celor care, în meseria lor, au atins un nivel de peformanță maxim și pe care, de altfel, îi căutăm oridecâteori avem nevoie.” Andrei Pleșu, filosof
Este timpul, astăzi, să spunem stop-joc, măcar pentru o clipă. Să scoatem capul din grămadă, să privim în sus, în stânga și-n dreapta și apoi unii la alții pentru a vedea cine mai suntem. Ce mai suntem. Spre ce mergem. Cine ne conduce. Cine ne sunt modele. La cine ne raportăm. Dacă mai avem elite. O discuție acum despre elitele mureșene este tot atât de necesară precum oxigenul unui scafandru, pentru că ultimii 20 de ani au schimbat atât de mult reperele pe care le aveam încât definiția clasică a elitei aproape nu mai este valabilă.
“De fiecare dată când ne referim la elite, operăm cu conceptul: aacei mai capabiliAA. Din această perspectivă, într-o definiție tradițională, elitele ar fi acel număr redus de indivizi care în fiecare sferă de activitate au fost încununați de succes și au ajuns la vârfurile ierarhiei profesionale. Definițiile mai recente consideră că elitele sunt persoanele care ocupă într-o societate, prin pregătire, cultură și apartenență socială poziții de putere, de decizie sau influență. Elitele sunt toți acei oameni care ocupă un loc de frunte în diferite domenii de activitate sau dețin o poziție privilegiată, care se bazează fie pe puterea politică, fie pe bogăție sau prestigiu. Noțiunea de elită, în toate teoriile elitare, de la Machiavelli la Nietzche, Pareto și până la Wright-Mills, implică statutul de superioritate pe care îl deține un individ sau un grup de indivizi.”, susține Cornel Sigmirean, cancelarul Universității “Petru Maior” din Târgu Mureș, doctor în istorie și autorul studiului “The history of Romanian elites of Transylvanian society in the postcommunist historiography”, publicat în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Șincai” din Târgu Mureș, în 2004.
O definiție a elitelor încearcă și Liliana Moldovan, director onorific al Bibliotecii Românești „Ion Minulescu”din Nǘrnberg, Germania și șef serviciu în cadrul Bibliotecii Județene Mureș. „Din perspectiva unei definiții spontane și de largă accesibilitate, prin noțiunea de „elită” desemnăm o categorie de persoane remarcabile, care s-au afirmat prin realizări valoroase, într-un domeniu specific de activitate. Extrapolând, aș putea spune că există atâtea categorii de elite câte domenii de gândire, cunoaștere sau activitate există. Fiecare epocă istorică sau culturală își desemnează elita specifică. Mai mult, pleiada oamenilor valoroși dintr-o epocă, se împarte pe categorii. În cadrul lor facem distincție între elita științifică, elita politică, elita economică și elita culturală, a unei nații, a unui popor. Întemeietorii unor noi domenii de activitate, oamenii de geniu, marii exploratori sau inventatorii, personalitățile sclipitoare de pe scena istorică, politică, culturală sau economică a omenirii își găsesc întodeauna un binemeritat loc pe palierul elitelor naționale universale.”, spune Liliana Moldovan.
Artistul plastic Vasile Mureșan, dezghețat cum îl știm, are curajul de a vorbi mai sonor despre falsele elite. „După mine, o elită este vârful cultural și spiritual al unei societăți, iar acum, după marea buimăceală, se tot promovează elite autointitulate, autodefinite. Sunt mulți care se așează pe sertarul de sus, nefiind la nivelul cultural și spiritual necesar, ele sunt de fapt niște false elite. Elitele sunt necesare, ele ar trebui să fie motorul care ridică societatea pe o altă treaptă, din toate punctele de vedere, economic, cultural și spiritual. Din păcate, autopromovările și falsele așezări, falsele scări de valori sunt cele strică mersul firesc al lucrurilor. O elită adevărată e precum un diamant, aflat în vârful scării valorice a rezistenței și durității.
Horațiu Dumbravă, președintele Curții de Apel Mureș, reprezentant al generației tinere de magistrați, susține că elita este extrem de greu de definit dacă te situezi în afara ei, cum, cu modestie, se plasează domnia-sa. „Mi-e greu să definesc elita și, dacă vreți, dintr-o dificultate logică: ca să definești ceva trebuie să cunoști acel ceva. Cu alte cuvinte, în context, dacă definești elita musai trebuie să ai cunoștință ce înseamnă asta, adică să faci parte sau să fi făcut parte din elită – or, dați-mi voie să dau dovadă de modestie și să spun că nu mă consider parte a elitei, indiferent ce s-ar înțelege prin concept. Trecând peste dificultate, însă, pot intui, doar, că elita ar putea fi conturată ca o categorie de persoane (solidare sau nu între ele) de excepție în interiorul profesiei, meseriei, artei, politicii în care viețuiesc acestea (mi se pare corect termenul de a viețui, pentru că persoana „elitistă” trăiește la intensități foarte ridicate meseria, profesia, arta, politica percepându-le ca parte esențială din viață)”, explică Horațiu Dumbravă.
Cu o definiție mai degrabă clasică a elitelor este de acord și Mihai Poruțiu, politician și om de afaceri. El crede că „elita reprezintă un grup de indivizi în cadrul unei organizări sociale care prin pregătire, atitudine, comportament, etc reprezintă ceea ce această comunitate are mai bun, în mod normal constituind un exemplu pentru ceilalți membri ai comunității și un motor de dezvoltare a societății.”
Granița dintre elită și „restul lumii”
Despre granița extrem de sensibilă care se ridică vrând-nevrând între elitele unei societăți și “restul lumii”, Cornel Sigmirean crede că elitele se deosebesc prin performanțele de excepție, greu de atins fără aptitudini speciale sau fără eforturi deosebite. “Multă vreme, sociologia a interpretat conceptul de elită, în primul rând, ca elită politică, consacrându-i în acest sens principalele cercetări. Astăzi, în schimb, prin elite înțelegem liderii politici, elitele administrative, economice și financiare, elitele intelectuale, clericale și artistice., iar mai nou, elita mediatică. Teoriile elitare au diversificat și completat categoriile elitare. Astfel, au introdus în pantheonul elitelor și celebritățile. Adi Minune, trebuie să recunoaștem, se bucură de o anumită celebritate. Sigur, la prima vedere, elitele-celebrități nu se potrivesc cu concepțiile tradiționale despre elite, ca minorități conducătoare. Dar, o examinare mai atentă ne arată că membrii ei exercită o putere considerabilă în anumite zone ale societății. Să ne aducem aminte că în campaniile electorale candidații își asociază o serie de artiști, cântăreți în aparițiile publice, convinși de puterea de seducție pe care aceștia o exercită asupra opiniei publice. De asemenea, multe acțiuni caritabile sau, de exemplu, campania împotriva consumului de droguri apelează la artiști, sportivi, la celebrități, având în vedere capacitatea acestora de a influența opinia publică”, explică Sigmirean.
Liliana Moldovan crede că în privința criteriilor de selectare și de delimitare a categoriilor de persoane menite să facă parte din clasa elitelor sociale și culturale, există cel puțin două astfel de criterii de evaluare: timpul și societatea contemporană specifică elitelor respective. „Criteriul timpului are un caracter universal. Timpul este un judecător obiectiv, nemilos și absolut. Dimpotrivă, criteriile epocilor istorice sunt subiective și trecătoare. De asemenea termenii de evaluare și decantare a valorilor de non-valoare, diferă de la o generație la alta, de la o categorie socială la alta sau chiar de la un gen la altul”, susține Liliana Moldovan. În opinia ei, secolul XXI se confruntă cu o creștere a numărului criteriilor de evaluare, cu o răsturnare periculoasă a sistemului de valori. „Tinerii de astăzi încearcă să-și croiască destinele după modelul VIP-urilor. Fotbaliștii, afaceriștii vicleni, îmbogățiți peste noapte, reprezentanții sub-culturii iau locul modelelor de viață valoroase. În antichitatea greacă, tinerii atenieni se formau în jurul unor maeștri. Astăzi, Michael Jackson, Lady Gaga, sau mai știu eu cine…, sunt transformați în idoli.”, spune Liliana Moldovan.
În opinia lui Horațiu Dumbravă, putem vorbi de o „elită”, o „excepție”, în momentul în care, și de la care, ceilalți apreciază că performanțele realizate scoate o persoană cu mult în afara „rândurilor”, persoană a cărei competență profesională, artistică ș.a.m.d. nu mai este pusă în discuție în rândul profesiei, a tagmei artiștilor etc. din care provine. „Așa cum percep eu lucrurile, aș vedea domeniile elitei în directă relație cu educația: ești sau faci parte din elită în măsura în care ceilalți din jurul tău văd în tine un educator, un exemplu, un model, indiferent că faci sau nu parte din profesia respectivă – asta și pentru că a fi elită presupune un efort foarte mare, o muncă titanică, cu puține respirații aapoporaneAA. În așa fel încât, spre exemplu, muzica populară este un domeniu unde poți vedea elite tocmai pentru că, pe lângă talent (o altă relație interesantă: între talent și elită), cel care face parte din elita muzicii populare trezește sentimente puternice la oamenii care nu au auzit niciodată acordurile melodiilor populare și care, prin munca depusă de-a lungul carierei, devin un model pentru cei ce aspiră la o astfel de carieră (spre exemplu, Grigore Leșe).
Așa încât, răspunsul meu deja este pe jumătate conturat.
Pentru cealaltă jumătate, pot spune că nu cred că elita se poate rezuma la a fi intelectual. Și ce înseamnă intelectual, azi? Cel care are o diplomă de licență sau studii superioare? Nu, elita înseamnă mult mai mult și nu se rezumă la condiția de aaintelectualAA, indiferent ce s-ar înțelege prin conceptul acesta”, explică Dumbravă.
Mihai Poruțiu susține că, în ciuda faptului că în viața de zi cu zi membrii elitelor se amestecă în societate, ei pot fi delimitați prin stabilirea și aplicarea anumitor criterii, precum pregătire, comportament, atitudine etc. „Între ele, diferitele tipuri de elite se definesc prin domeniile în care activează (cultură, școală, sport, profesie, etc). Domeniile în care definim elitele trebuie să fie domenii consacrate în istoria organizării umane. Există elite în toate domeniile în care oamenii pot să se manifeste. Însă nu putem vorbi de o elită în manele, putem vorbi de elite muzicale. Iar de elite muzicale discutăm atunci când indivizi aparținând elitei reprezintă un ,,motor” al muzicii. Indivizii maneliști (un fel de lălăială de refulare) nu au această caracteristică așa că …”, crede Poruțiu. Acesta spune că nu există efectiv o graniță între elite și “restul lumii”, pentru că cele două categorii se întrepătrund, “există la un moment dat o masă amorfă de legătură.”
Avem o elită în Mureș?
Unde? Care? Interlocutorii noștri au încercat să dea un răspuns și la această întrebare. “Potrivit lui Gaetano Mosca, celebrul teoretician al elitelor, societățile au fost și vor întotdeauna conduse de un grup unic de lideri, chiar și atunci când majoritatea conduce. Ca urmare, la Târgu-Mureș avem, în primul rând, o elită politică, administrativă, reprezentată prin înalții funcționari din instituțiile publice, o elită economică, reprezentată prin oamenii de succes în afaceri, o elită intelectuală, concentrată în instituțiile de cultură și învățământ și în universitățile din oraș, o elită clericală și una mediatică” susține Cornel Sigmirean.
La rândul ei, Liliana Moldovan spune că elitele, cel puțin cele culturale, sunt lângă noi, trebuie doar să deschidem ochii și să privim în jurul nostru. “Cultura contemporană își etalează proprii idoli și se mândrește cu ei, dar o face cu timiditate ascunzându-i sub un con de umbră. Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Andrei Marga, Răzvan Teodorescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ana Blandiana ar fi doar câteva exemple la nivel național. Elita culturală mureșeană este reprezentată prin scriitori, dascăli, jurnaliști, bibliotecari și artiști care fac cinste orașului în care își desfășoară activitatea. Ucenicii într-ale culturii se pot inspira din activitatea și realizările marcante ale unor personalități ca I. Boldea, Lazăr Lădariu, Valentin Marica, Dimitrie Poptămaș, Nicolae Băciuț, Eugeniu Nistor, Cornel Sigmirean, Al. Cistelecan, Vasile Dobrescu, Virgil Podoabă, Mariana Cristescu și mulți mulți alții. Ei sunt un sprijin de neînlocuit pentru cultura locală și națională. Ei încearcă să se apropie de tânăra generație, de marea masă a ne-elitelor prin fapte de cultură și modele de creație literară sau ctitorire pedagogică, remarcabile și originale”, spune Liliana Moldovan.
Potrivit lui Horațiu Dumbravă, dacă vorbim despre elita mureșeană, trebuie avut în vedere raportul centru – periferie. „Dacă vedem din perspectiva centrului (New York, Paris, București, Budapesta), elitele mureșene sunt insignifiante, ca și cantitate, sau, poate, chiar inexistente. Dacă vedem elita din perspectiva periferiei, adică strict la aaMureșAA, evident că mai toți cei care dețin, temporar, vreo funcție de conducere se consideră elită (vă rog să mă scoateți din categoria asta. V-o spun din start că prin simpla deținere a funcției actuale și temporare de conducere nu sunt în niciun caz elită!). Dar dacă e să mă întrebați … dacă are Mureșul o elită sau nu, indiferent ce înseamnă asta, prefer ca răspunsul să-l țin pentru mine.”, se eschivează magistratul mureșean.
Mihai Poruțiu este puțin mai deschis și susține că elita mureșeană, există, dar este în construcție. ”Comuniștii au distrus elitele în anii 50. Ulterior au început să apară elite în anii 80-90 dar care au fost distruse dupa revoluție, ramânând doar indivizi izolați, în anumite domenii. În acest moment, elita românească, ca și cea mureșeană se construiește, încet, încet. Din cauza acestei rupturi, de fapt, nu putem vorbi despre un schimb de generații. Elita noastră se construiește aproape de la zero.”, spune Poruțiu. El recunoaște, totuși, că implicarea elitelor în reconstrucția cetății este timidă. “Este și vina societății noastre, care, de cele mai multe ori, a confundat încercarea de implicare cu parvenitismul. De aceea, mulți dintre puținii membri ai elitei mureșene au preferat sa stea deoparte.”, spune omul de afaceri.
Artistul Vasile Mureșan susține, apăsat, că Târgu Mureșul, ca și restul țării, păcătuiește prin lipsa unor elite. „Sunt puțini oameni după care m-aș ghida necondiționat, de poți să-i numeri pe degetele de la o mână, și n-am să le dau numele. Ei își merită locul și fără părerea mea personală.”, spune Mureșan.
Teoria regenerării
Cornel Sigmirean vorbește însă și despre mobilitatea elitelor și despre un eventual proces de înnoire, regenerare a acestora. “Societatea mureșeană, ca dealtfel întreaga societate românească, este marcată de o mare mobilitate în cadrul categoriilor elitare. S-a vorbit și se vorbește foarte mult despre o reproducere deliberată și generalizată a vechii nomenclaturi (elită) comuniste în structurile de putere politică și economică. Cred însă că teoria nu se verifică. Evenimentele din 1989 au schimbat radical ierarhiile sociale și au condus la apariția unei noi elite; chiar dacă anumite mecanisme de recrutare a elitelor moștenite de la vechiul regim au continuat să funcționeze.”, afirmă Sigmirean. Istoricul mureșean crede că acest aspect a afectat mai mult eșaloanele superioare de putere. “Aici am asistat la conversia vechilor elite comuniste, fără însă a putea generaliza fenomenul. Apariția societății pluraliste a generat formarea unui nou tip de elită politică. Dezvoltarea învățământului superior a propulsat în societatea mureșeană elita universitară. Din păcate, în rândul grupurilor elitare nu se regăsește, ca o forță regeneratoare, generația de tineri formată dupa 1989 în universitățile din Vest”, explică universitarul.
La nivel teoretic, Horațiu Dumbravă vede elita ca un motor al societății, dar, practic, la nivelul județului Mureș, nu este foarte optimist: “Da, elita este un motor al societății (aș fi folosit un termen și mai sugestiv: tractorul societății, în înțelesul său primordial – cel care trage, tractează societatea). Nu cred însă că vreți să aflați ce cred despre schimbul de generații din perspectiva elitismului.”, spune Dumbravă.
“E o veșnică dispută între ideea dacă o elită se naște sau se formează. Cei doi factori coexistă, în sensul că au fost unii care au ajuns elită, provenind din clasa de jos, iar alții care au ajuns acolo beneficiind de un mediu propice. În primul rând, Dumnezeu trebuie să-ți dea anumite calități, și apoi depinde de fiecare cum se știe folosi de ele, prin pregătire”, explică Mureșan. În opinia lui, elita trebuie să fie autoexigentă, doar așa poate fi ea un motor de propulsie. “Ca un om să acceadă acolo, nu este suficient ca Dumnezeu să-i dea cap foarte bun, e necesară, ca și la pictori, poeți sau orice alți artiști, o muncă grea, continuă” conchide artistul mureșean.
Etnicismul care a frânat dezvoltarea
Ce rol au avut și ce rol ar trebui să aibă elitele mureșene? Cancelarul de la “Petru Maior” crede că societatea mureșeană cunoaște o etapă de stratificare socială, se conturează grupuri elitare, care tind să-și permanentizeze puterea. “În elită s-au reflectat întotdeauna valorile și performanțele unei societăți. Elitele frânează sau accelerează procesele istorice. Ca urmare, istoria județului Mureș din ultimii ani este, în fond, istoria elitelor mureșene. Performanțele, dar si incertitudinile care au marcat istoria ultimilor ani datorează foarte mult elitelor locale. Cred că un etnicism exagerat, care a caracterizat elita mureșeană în ultimii 20 de ani a afectat multe din oportunitățile de dezvoltare ale județului”, afirmă Sigmirean. “Sigur, elita nu numai că reprezintă grupul conducător, grupul care deține puterea, ea reprezintă și modelul social și cultural spre care-și îndreaptă atenția publicul larg. Problema este dacă publicul identifică de fiecare dată adevăratele grupuri elitare. Din păcate, la noi, ca de altfel peste tot, se produc de multe ori confuzii între elitele reale și figurile publice ale societății. Aici, trebuie să recunoaștem, mass-media își are rolul sau în ierarhizarea elitelor. Ierarhia corectă, absolută a valorilor și elitelor a reprezentat și reprezintă deocamdată o aspirație a societății noastre. Timpul cred că lucrează în favoarea elitelor.”, mai spune Sigmirean.
La fel de grijulie cu ierarhizarea elitelor este și Liliana Moldovan. „Elitele au construit imaginea culturală, economică și socială a orașului nostru, elitele scriu, zilnic, pagini din istoria orașului în care trăim. Semnalul evoluției sau involuției unui oraș, al unei țări este dat elitele acelui oraș, sau ale acelui popor. Prin urmare, atenție la elitele pe care le alegem! Atenție la modelele pe care le urmăm!”, avertizează fosta directoare a Bibliotecii Județene Mureș.
Un semnal de alarmă în privința falselor valori trage și Vasile Mureșan: “A apărut din păcate un fals current, cel al elitismului, unde mulți încep să se cam înghesuie, confundând valoarea, cu ideea de modă. Sunt anumiți care se dau cu cărămida în piept și se așează în centrul elitei. E o vorbă țărănească: se așează ca scroafa-n copac. Dar adevăratele elite sunt cele care rămân în timp. Sunt azi anumiți artiști care pictează ceva doar pentru că este la modă, și fac anumite compromisuri pentru a accede într-o elită a artiștilor plastici, fără să trăiască acest lucru.”
Alin BOLBOS
“Cred că un etnicism exagerat, care a caracterizat elita mureșeană în ultimii 20 de ani a afectat multe din oportunitățile de dezvoltare ale județului” Cornel Sigmirean, cancelarul UPM Târgu Mureș
„Elita culturală mureșeană este reprezentată prin scriitori, dascăli, jurnaliști, bibliotecari și artiști care fac cinste orașului în care își desfășoară activitatea.” Liliana Moldovan, Biblioteca Județeană
“O elită adevărată e precum un diamant, aflat în vârful scării valorice a rezistenței și durității.” Vasile Mureșan, artist plastic
Dacă e să mă întrebați … dacă are Mureșul o elită sau nu, indiferent ce înseamnă asta, prefer ca răspunsul să-l țin pentru mine.” Horațiu Dumbravă, președintele Curții de Apel Mureș
“Este și vina societății noastre, care, de cele mai multe ori, a confundat încercarea de implicare cu parvenitismul. De aceea, mulți dintre puținii membri ai elitei mureșene au preferat sa stea deoparte.” Mihai Poruțiu, politician și om de afaceri
