Japonia, prin lupa unui istoric mureșean

Cu o istorie de peste două milenii, Japonia este o provocare turistică și culturală pentru fiecare dintre noi. Contactul cu civilizația care a dat universalității dinastiile shogunilor, ikebana, teatrul kabuki trebuie să fie unul care te schimbă pentru totdeauna. Unul din fericiții “călători” în Țara Soarelui Răsare e profesorul de istorie Simion Pașca, de la Colegiul Național “Unirea”. În perioada 3-16 decembrie 2009, a vizitat Japonia, beneficiind de un program guvernamental nipon.

Pasul către îndepărtata Japonie a fost posibil cu ajutorul profesoarei Beatrice Budea, colegă cu Simi la Colegiul “Unirea”, ea fiind în strânsă legătură cu spațiul cultural japonez, atât prin Fundația Shido, cât și prin intermediul unei organizații guvernamentale nipone, Japan Foundation. Aceasta din urmă a organizat acest periplu în Țara Soarelui Răsare, printr-un program tour, destinat cadrelor didactice din 65 de țări. „Scopul acestui program a fost prezentarea de către partea japoneză a sistemului de învățământ nipon, a culturii și civilizației lor. Ei, fiind o țară exotică, la o distanță apreciabilă de bătrânul continent, au impresia, și pe bună dreptate, că sunt cunoscuți în lume prin cultura lor, lucru de care sunt extrem de mândri. Prin acest program au dorit să-și popularizeze istoria, cultura și sistemul de învățământ în celelalte țări ale lumii” a precizat Simion Pașca.

Primul contact

Contactul cu Japonia a fost unul dificil, deoarece călătoria a durat foarte mult. Prima etapă a călătoriei a însemnat Munchen, Germania, de unde zborul către Tokio a durat 14 ore, diferența de șapte ore de fus orar fiind una apăsătoare.

“Ajuns în capitala niponă, la dineul de întâmpinare a oaspeților, am încercat să le povestesc despre România, despre valorile și miturile noastre. Din păcate, ei nu le prea cunosc, nu știu multe despre România, cu excepția unui taximetrist, din fața hotelului, mai în vârstă, care a auzit de Nadia Comăneci sau de Hagi. În rest, nu știau mare lucru despre România” a menționat Simi.

A urmat o vizită la Ministerul Afacerilor Externe Japonez, cu discursurile de bun venit din partea oficialităților japoneze. Apoi, grupul s-a deplasat la Hiroshima, unde a vizitat templul budhist, renumit în întreaga lume. Traseul a continuat la Kyoto, unde delegația a vizitat Palatul Shogunilor Tokugawa, cei care în 1600 au instaurat shogunatul, cu un rol aparte în istoria Japoniei.

Nara, fosta capitală a imperiului

Delegația a fost împărțită apoi în trei grupe, fiecare a câte 25 de persoane. Simi a fost repartizat în Grupul C, care a luat calea către Nara, un “orășel” de 300.000 de locuitori, Osaka fiind metropola cea mai apropiată. Aici, japonezii au un mare respect pentru animale, căprioarele, în special, care viețuiesc liber în parcurile publice, fiind considerate sacre.

“Nara este de fapt prima capitală a Japoniei, aici a luat naștere dinastia care conduce Japonia, ea fiind la cel de-al 125-lea monarh, fiind cea mai veche familie monarhică din lume, încă din secolul VII. De asemenea, la Nara există un templu budist, aflat pe lista UNESCO, cu o statuie uriașă din bronz lui Budha în față. Fiind fostă capitală imperială, orașul are multe vestigii istorice, completate de mormintele foștilor împărați japonezi” a precizat Pașca.

Viața unei familii japoneze

Pentru o mai bună percepere a modului de viață japonez, prefesorii au fost cazați la familii din Nara. Simi a locuit la familia Komatzu, soțul fiind profesor universitar de informatică, iar soția casnică. “Gazdele erau oameni foarte modești, și primul lucru pe care ni l-au arătat a fost grădina, care nu era una mare, dar care le asigura cele necesare. Casa era construită din lemn, fără un sistem de încălzire, destul de nasol, mai ales în perioada lunii decembrie. Gazda tot insista pe faptul că ei doresc să-și păstreze modul de locuire tradițional. Ne-au primit bine, și primul lucru pe care li l-am spus a fost să nu ne mai “tortureze” cu mâncarea lor tradițională. Mai ales că era preajma sărbătorilor de iarnă, când la noi se mănâncă foarte mult carne de porc. Așa că ne-au pregătit mâncare care să aducă puțin cu cea europeană” povestește Simi.

Percepția despre România

Și aici, imaginea României nu e una foarte clară. Gazdele au rămas impresionate de bisericile de lemn de la noi, pe care le-au putut admira într-un album foto al județului Mureș, adus de oaspeții din România. Revenită la Tokio, delegația profesorilor a vizitat Muzeul de Științe, unde roboțelul Asimo, care interacționează cu publicul vizitator, mândria celor de la Honda, ocupă un loc de cinste.

Școala – accent pe comunicare

Unul din punctele importante ale periplului japonez a fost cel legat de cunoașterea sistemului de învățământ nipon.

“Deși mă așteptam să fie foarte tehnologizați, nu e chiar așa, preferând mai degrabă comunicarea directă. Am asistat la cursurile elevilor japonezi, aceștia fiind extrem de disciplinați. Un lucru interesant a fost că elevii japonezi poartă uniformă școlară, la nivel național, și chiar le place s-o poarte, din câte povesteau profesorii de acolo. Școlile beneficiază de construcții moderne, puse la punct. În clase se intră în șlapi, exact ca și în casele japonezilor, Elevii interacționau cu noi, erau deschiși, la fel și profesorii” a declarat Simion Pașca.

Modelul japonez de dezvoltare

O trăsătură comună a japonezilor este orgoliul acestora. Ei spun că după război, după episodul Hiroshima, modelul de dezvoltare adoptat a fost cel american, dar la ora actuală își promovează un model propriu, deoarece au realizări deosebite. Sunt a doua putere economică a lumii. Educația este iar un domeniu forte, 75 % din populație urmând o facultate, ceea ce spune mult. “I-am întrebat părerea lor despre chinezi, și spuneau că aceștia muncesc la fel de mult ca ei, dar nu sunt la fel de ordonați. Ei se consideră foarte exacți, și muncesc într-adevăr extrem de mult. Unul dintre ghizii noștri, care lucra pentru o agenție guvernamentală, fuma trei pachete de țigări zilnic și spunea că muncește de la 8 dimineața, până la 10 seara, la stat. Au și o rată mare a sinuciderilor, mai ales în rândul tinerilor, deoarece ritmul de viață este unul extreme de rapid și stresant. Dar infrastructură și tot ce ține de organizare ca la ei, eu nu am văzut în nicio țară dezvoltată din Europa. În Tokio nu am auzit un claxon, deși traficul este unul infernal, la cele 37 de milioane de locuitori cât are capitala Japoniei, cu tot cu suburbii. E frumos să vizitezi, dar nu cred că m-aș putea acomoda acolo, e total diferit modul lor de viață” spune Simi.

Japonia, respect suprem pentru dascăli

Japonia impresionează prin importanța care o acordă meseriei de profesor, aceasta fiind în top 5, ca și statut social. Dascălii sunt bine plătiți, dar și munca e una pe măsură. “Ei erau foarte mirați că la noi, dacă termini cursurile la ora 16, mergi acasă. Chiar am intrat într-o sală profesorală, unde toți lucrau, ne-au salutat, dar și-au văzut de muncă” povestește profesorul de la Unirea.

Deși Japonia este în general o mare necunoscută pentru europeni, ea atrage anual milioane de turiști din toată lumea. “Sunt destul de occidentalizați, și datorită multor străini care sunt prezenți în Japonia, la studii sau cu afaceri. Pentru niponi, cultura occidentală nu reprezintă o necunoscută. Rămân niște lucruri extraordinare în urma acestui pelerinaj în Țara Soarelui Răsare, și m-aș întoarce oricând cu plăcere, deoarece e o lume cu totul aparte”, concluzionează profesorul Pașca.

Alin ZAHARIE