Opozanții integrării României

La 13 aprilie, Parlamentul European supune la vot Tratatul de aderare al României la UE. Părerile asupra oportunității acceptării României în familia europeană sunt împărțite, cei mai radicali susținători ai amânării integrării României fiind gruparea conservatoare din Parlamentul European, care acuză “corupția generalizată” din România.

În ultima lună, atât presa națională, dar și cea internațională a dezbătut pe larg problema ridicată de șeful creștin-democraților germani din Parlamentul European, Markus Ferber, care solicită amânarea aderării României, principalul motiv fiind “corupția generalizată” și neîncrederea că România va fi capabilă să rezolve problema corupției, cea a justiției independente și a liberei concurențe, până în 25 aprilie, termenul stabilit pentru semnarea tratatului de aderare. “Se pare că în România este mai ieftin să-ți angajezi un judecator decât un avocat. Nu dorim asemenea practici în Uniunea Europeană și, în acest sens, dorim amânarea deciziei de aderare”, “Este prea devreme pentru ca Parlamentul să dea undă verde României “sau “Uniunea Europeană nu ar trebui să dea bani unei țări în care nu se știe cum vor fi folosite aceste mijloace financiare”, sunt doar câteva din afirmațiile parlamentarului european, care se opune aderării României la data preconizată. Alături de aceste motive, analiștii susțin că o altă posibilă cauză a nemulțumirilor popularilor europeni ar fi și faptul că partidul majoritar din Parlamentul European nu ar avea corespondent în arena politică parlamentară românească, știut fiind faptul că, parlamentarii europeni nu reprezintă în forul legislativ european țara din care provin, ci sunt organizați pe blocuri politice. România va avea, după semnarea Tratatului, 35 de parlamentari europeni, care până la 1 ianuarie 2007, preconizată a fi data oficială a aderării, vor avea statutul de “observatori”, după aceea devenind “activi” având aceleași drepturi cu ceilalți parlamentari europeni. Observatori fiind trimiși din Parlamentul României, cu respectarea spectrului politic rezultat în urma alegerilor de anul trecut, potrivit datelor publicate de EurActiv. Ro, PSD (cel mai mare partid parlamentar) ar putea avea 12 deputați, PNL în alianța cu PD, vor putea avea împreună tot 12 deputati, PRM – 5, UDMR – 2 sau 3 si PUR – 2 iar grupul minorităților naționale 1 sau 2 deputați., însă PSD și PD fiind afiliate grupului socialist din Parlamentul european, a doua forță politică europeană, ar crește numărul acestora cu 15-16 parlamentari, fapt ce ar nemulțumi grupul majoritar al popularilor. În acest sens fostul ministru de externe al României Mircea Geoană declara că cererea amânării nu este întâmplătoare “Farber este un creștin democrat, este delegat din partea germanilor, atunci cand vine cu o propunere atât de brutala, e un plan, e un set de îndoieli, a trata acest semnal extrem de direct cu lejeritate nu este de dorit”.

Un alt susținător al amânării aderării României este euro-deputatul Joost Lagendijk, din grupul parlamentar al verzilor europeni, al patrulea ca mărime în parlamentul european, care acuză lipsa de progrese a României privind independența justiției, libertatea presei, lupta anti-corupție si tratamentul bolnavilor psihici, considerând că rezoluția Parlamentului european de anul trecut, prin care se pronunța pentru încheierea negocierilor de aderare cu România, a avut un text prea pozitiv, mai ales în ceea ce privește criteriul politic și stabilitatea instituțională, și consideră că cele trei luni scurse de la formarea noului guvern reprezintă un timp prea scurt pentru a putea evalua efectiv activitatea. Principalele nemulțumiri ale parlamentarului european se referă la faptul că lupta împotriva corupției s-a concentrat pe cazurile mai mici, în vreme ce asa-numiții “pești mari” au fost lăsați neatinși. Calea pentru garantarea independenței justiției a fost blocată parțial, întrucât legile de reformă au fost amendate în așa fel încât guvernul a continuat să aibă influență asupra judecătorilor, iar în cadrul sistemului de justiție neregulile privind distribuirea cazurilor și numirea unor persoane în anumite poziții au continuat. Europarlamentarul a evitat totuși să specifice care va fi poziția verzilor la votul parlamentului european din 13 aprilie, cu privire la semnarea de către România a Tratatului de Aderare. Potrivit analiștilor, pe lângă aceste motive de amânare a aderării, justificate poate în parte, ar exista și alte rațiuni care stau la baza propagandei amânării aderării României. Una din ele ar fi că România, prin relațiile privilegiate cu SUA și prin poziția favorabilă tribunalului penal internațional, ar putea fi vârful de lance al americanilor într-o Europă în curs de consolidare. Amânarea aderării ar putea fi susținută și de parlamentarii care consideră că extinderea spre est și sud este prea scumpă pentru țările membre și, în sfârșit, cei care se tem că România ar putea afecta mediul economic și social din țările membre.

Susținătorii României

La polul opus, un partizan al integrării României este Pierre Moscovici, raportorul pentru România al Parlamentului european. Oficialul european nu întrevede materializarea unui vot negativ din partea Parlamentului european la adresa semnării Tratatului de către România, suținând că va recomanda în raportul său către Parlamentul european semnarea Tratatului de aderare. Față de situația din decembrie 2004, când peste 450 de deputați s-au pronunțat favorabil asupra raportului care recomanda încheierea negocierilor de aderare cât mai curând posibil, oficialul european nu consideră că au intervenit schimbări majore, radicale, care să justifice un vot negativ. Dacă România a făcut progrese vizibile privind economia de piață, alternanța în sistemul politic, sistem politic care să îndeplinească criteriile europene, autoritățile vor trebuie să convingă Parlamentul europen că România este capabilă să facă o reformă clară în domeniul justiției și afacerilor interne, mediu, concurență și libertate a presei, să creeze mecanismele pentru eradicarea și stoparea corupției.

Președintele Parlamentului europen, Joseph Borell, a exprimat un punct de vedere rezervat cu privire la posibilitatea unui vot negativ din partea parlamentarilor europeni: “Nu pot da asigurări României în ceea ce privește obținerea unui vot pozitiv din partea deputaților europeni. Un element pozitiv ar putea fi faptul că majoritatea parlamentarilor sunt favorabili aderării României și că poziția lor a fost făcută publică cu toate ocaziile. Bineînțeles că nu trebuie uitați nici acei parlamentari care se pronunță împotriva aderării în anul 2007.”

Din punct de vedere tehnic, pentru semnarea Tratatului de Aderare este nevoie de avizul conform al Parlamentului european, un vot negativ al parlamentarilor europeni însemnând amânarea aderării. România are nevoie, astfel, de votul a 370 de parlamentari europeni, din totalul de 732, pentru a putea semna tratatul de aderare. În 13 aprilie vom afla răspunsul.

Florin CEUȘAN