O odioasa crima…cine a fost asasinul?
A fost ridicat în toiul noptii de la locuinta sa de catre trei ofiteri de securitate. La mai putin de 30 de minute de la arestare, a fost împuscat si apoi îngropat în lanul de porumb de la marginea drumului ce duce spre Capusul de Câmpie, judetul Mures. La câteva luni dupa asasinat, securitatea mureseana facea o ancheta discreta referitoare la un anume zvon care aparuse dupa moartea cetateanului respectiv. Cine era cel asasinat, cine era asasinul sau asasinii si care era zvonul ce se raspândise în zona?
Remus Brustur, între agricultura si politica
Tata a 8 copii, Remus Brustur din Lechinta luptase în Primul Razboi Mondial, ca soldat sanitar în armata austro-ungara, sub comanda medicilor Petru Musca si Eugen Nicoara, viitoare personalitati politice muresene din România interbelica. Delegat supleant la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, Remus Brustur, care era absolvent a 7 clase primare, intrase în politica devenind de mai multe ori primar în Lechinta si chiar membru în Consiliul de administratie al Bancii populare „Dilemaâ€. În acelasi timp, Remus Brustur îsi muncea cu pricepere si harnicie pamântul devenind si un gospodar cu stare în zona respectiva. Schimbarile politice de dupa Al Doilea Razboi Mondial, l-au afectat si pe el, la fel ca pe alte milioane de români. Considerat „chiabur†si pe cale de consecinta si „dusman de clasaâ€, Remus Brustur intrase în atentia securitatii muresene. Arestat în noaptea de 10/11 august 1949 de catre ofiterii de securitate TÅ‘th Zoltan, LÅ‘b Martin si Moscovici – potrivit marturiei rudelor sale – Remus Brustur n-a mai ajuns la sediul securitatii muresene, ci a fost împuscat fiind îngropat în lanul de porumb de la marginea drumului ce duce spre Capusul de Câmpie. Timp de mai bine de 40 de ani, rudele acestuia n-au avut unde sa puna o cruce si nici unde sa aprinda o lumânare. Abia în 1990 i s-a ridicat un mic monument care aminteste de oribila crima petrecuta în urma cu 61 de ani.
Un zvon si o ancheta cât se poate de discreta
Cu adresa nr. 16335 din 1 septembrie 1949, un lucrator din securitatea mureseana îsi informa seful ierarhic superior asupra faptului ca Ion Silvasan, instructor judetean PRM, originar din Lechinta, localitatea de origine a lui Remus Brustur, îi semnalase faptul ca – potrivit unor zvonuri – acesta din urma, la momentul arestarii si executiei sale, ar fi avut asupra lui suma de 300.000 de lei. Pe data de 16 noiembrie 1949, subofiterul de securitate Iosif Muscal a fost însarcinat sa faca o cercetare discreta cu privire la cele semnalate de Ion Silvasan. Iosif Muscal s-a prezentat în Lechinta, a cercetat cele semnalate luând legatura cu reteaua de informatori din zona, dar concluzia raportului sau a fost aceea ca „zvonul nu se confirma.†Ca atare, cei trei ofiteri de securitate nu au facut obiectul vreunei anchete interne cu privire la zvonul semnalat. Dar Securitatea n-a facut însa o ancheta interna nici cu privire la circumstantele mortii lui Remus Brustur. Nici atunci si nici mai târziu, fapt care arata ca oribila crima, chiar daca n-a fost comandata de securitate, a fost cel putin agreata si acoperita de catre aceasta institutie. Daca ofiterul de securitate LÅ‘b Martin a avut un sfârsit destul de tragic câtiva ani mai târziu, fostul ofiter de securitate TÅ‘th Zoltan a primit alte munci de raspundere, devenind activist de partid, iar Moscovici a iesit la pensie colonel, iar ulterior, dupa trecerea sa în rezerva, chiar avocat. Personaj obscur, dar cu pretentii de „reformatorâ€(?) în contextul tulbure al anilor ’90, Moscovici s-a pierdut apoi într-un deplin, dar nemeritat anonimat. Cu siguranta ca mustrarile de constiinta nu i-au încercat pe niciunul dintre ei. În fond ei nu facusera decât sa serveasca cauza, iar sistemul era dator sa-i apere, nu-i asa?
