Caravana erotica a lui Grosan

Ioan Grosan se exprima cu-nsufletire despre aventurile lui sexule. Daca ar putea, cred ca le-ar mângâia. si pe una si pe cealalta ca sa nu se supere, sa nu le faca geloase. Cum îsi mângâia uneori patriarhul lui Márquez testicolul suierator care, înmuiat de tandrete, rasufla tot mai molcom si apoi atipea.

Numai ca Grosan nu vorbeste în auzul lumii, ci oarecum în surdina, rasuflând boroboate dintre paginile recentei lui carti, Un om din Est. Din pacate, dupa nici un sfert din carte paginile încep sa-si ia zborul, oricum sa paraseasca de-a valma copertele, de mult dezlipite. Ma rog, poate o fi un trend nou ori o fi tinând de strategia de marketing a editurilor colaboratoare Noul Scris Românesc si Tracus Arte. La urma urmei de ce fluturii sa zboare, iar cartile nu? E o deosebire care, pe viitor, poate ca ar trebui eliminata, s-or fi gândind editorii.

Farmecul lui vine însa din alta parte. Chiar daca el tace, cu o urma de întelepciune improbabila întiparita pe chip, precum s-a întâmplat de curând, cu prilejul lansarii cartii la Cluj, vin altii si vorbesc plini de verva despre ispravile junelui tomnatic care, iata, zâmbitor ca un mar ramas pe-o creanga prea susa, vrea sa ne izbeasca atentia cu ostenelile madularului personajului sau, Nelu Sanepidu, cum s-ar arata el din carte. Evident, e reteta de captatio lectoris a oricarui scriitor aflat în criza de fantezie. Desigur, trebuie tinut cont ca în carte e vorba de perioada comunista, când sexul mergea, ca si economia, la turatie maxima si în trei schimburi. Altfel spus, într-o zi buna, îti schimbai partenerul de trei ori. O fi fost regimul Ceausescu restrictiv din multe puncte de vedere, dar, vedem din carte, cu sexul stateam bine. Împreunarile tineau loc de turism, desi n-aveam un ministru de talia Elenei Udrea. Nu puteai merge în Occident, dar femei, din darul Domnului erau destule, si pentru ele nu-ti trebuia pasaport.

S-a întâmplat în spatiul frumoasei librarii Book Corner, eveniment înscris în programul Zilelor prozei, editia a IV – a, organizata de Uniunea Scriitorilor, filiala Cluj, pe date de 8 octombrie. Amabila si suverana, Irina Petras a considerat ca produsul literatului a intrat deja în legenda, dupa asteptari de decenii din partea celor ce-si pusesera nadejdea în marele talent al lui Grosan. Cum se face, l-a vorbit de bine si foarte bine, risipind cu elocventa magistrala formule placute urechilor. Dar cum altfel trebuie vorbiti scriitorii, daca nu de bine, mai ales când îi ai de fata? Doamna fina, sefa scriitorilor clujeni, despre mascarile sexuale ale lui Grosan n-a suflat o vorba. Desigur, nu era treaba dumneaei.  

Coplesit de muze, poetul Ion Muresan, si-a amintit ca la nastere a fost chel, ca în studentie îl invidia pe Grosan pentru chelia care-i atragea atâtea dragalase priviri feminine, în timp ce lui, poetului, freza oarecum suficienta siesi nu-i aducea nici un câstig. Noroc, iata, ca vremea a reparat neajunsul, punându-i în crestet floarea unei chelii de zile mari care-l face inexplicabil de sarmant uneori. Dupa subtilele observatii hermeneutice, clasicul Muri, rasuflând usurat si-a ispravit discursul în ropotele celor ce doreau chiar cu pretul aplauzelor sa-i reteze elanul. De fericire c-a fost aplaudat a dat iute fuga afara la o tigara pe care a aprins-o de la filtru.

Alexandru Vlad, într-o forma de zile mari, a constatat cu public ca, înainte de revolutia din ’89 scriitori precum el, Grosan si alti câtiva mai fara cravata, erau vazuti ca „marile sperante†ale prozei românesti, pentru ca în doar 24 de ore, respectiv dupa revolutie, sa fi devenit cu totii „foste mari speranteâ€. Aici cred ca avea dreptate, numai ca iesirea lor din legenda a fost prea brusca. Alex Goldis, invitat între vorbitori, a inventariat tipurile de partenere sexuale ale lui Nelu Sanepidu descrise în carte. Toana personajului, ce se dadea ziarist la Scânteia tineretului, era sa gaseasca în fiecare localitate pe unde ajungea acel spiritus loci în materie sexuala, altfel spus femeia în care se încarnau toate poftele si disponibilitatile unei colectivitati. Asa a dat el de Saveta, textilista la Progresul din Faurei, „stahanovista în amor†(p. 108), prin care luneca de parca ar fi suveica, cu pauze de-o tigara, „ca la locul de munca†între numere. Altfel spus, un avântat amor industrial. La Sighisoara, Nelu Sanepidu o cunoaste pe Annelise, care, pe lânga „fundul pietros†pe care si-l fâtâia în cenacluri literare, mai avea si nepretuitul dar al fecioriei. Un amor hotoman, vinovat si criminal, dupa care faptasul îsi ia talpasita tiptil, cu hainele sub brat si genunchii însângerati de la trofeu. Ce pacat? Fecioarele n-ar trebui sa ajunga chiar atât de departe într-o relatie. Ar trebui o lege care sa le protejeze dreptul la vesnicie. Cu Ada „de nicaieri†si „de oriundeâ€, la Costinesti, a fost o iubire frumoasa, poetica, o „capodopera amoroasa†(p. 149) curmata definitiv dupa câteva zile. Pe celelalte, Mariana din Bucuresti, Tita din Zalau, Liliana D. tot din Bucuresti si câte or mai fi în însemnarile erotice ale lui Nelu Sanepidu, n-are rost sa le mai pomenim ca ne facem sânge rau. Începem sa-l invidiem pe Ioan Grosan, ma rog, pe Nelu Sanepidu, iar acesta nu e un simtamânt tocmai crestinesc. Mai bine sa uram cartii o cariera frumoasa, iar autorului cât mai interesante patanii precum cele consemnate în carte. Nu strica, chiar si atunci când nu esti animat de mize literare.

Desigur, evenimentul a avut si o latura mai discreta. În acelasi loc si la aceeasi ora, alaturi de Grosan si-a mai lansat cartea Mariana Gorczyca, Cadenta pentru mars erotic. Dat fiind ca era vorba de o doamna, vorbitorii au fost ceva mai retinuti. Adica n-au spus mai nimic.  Dupa ce voi citi cartea sper sa am ocazia sa ma pronunt eu într-un articol viitor.