Biznisul si vesnicia s-au nascut la sat

   Cine a zis ca ardeleanul, acela get-pe-geta, care are sub un brat pita cu slana iar sub celalalt învatataturile moral-religioase primite în cei 7-14 ani de acasa, nu are idei prin care sa (se) scoata criza din tara asta si s-o mute în alta, o fo’ numa’ bun de tramis la grele cazne: de a cauta bocul în carul cu fân.

Când totul parea pustiit de jimmy-ciu-ul cu iz de vuiton al guvernului portocalei (nu mecanice) flescaite, ceriul s-a înseninat hapt de la Mures. Cum asa, când doar ploaia vine de aici? Uite asa. O mureseanca ce si-a înfoiat parul într-o zi în fata oglinzii, vrând sa arate ca durabila Nuti, model de coafura si statura pentru casnice, a rânjit apocaliptic si si-a jurat printre sughituri ca ea va aranja podoabele capilare ale muierilor din sat, ca „sa le scoata din marasmul si scâlceala nenorocitei de conditie ruralaâ€. Ca numai ce a terminat de rostit miraculoasele vorbe si trecu si luna.

Nuti de la coafura
Dar nu e nimic, a luat-o pe Nuti de la oglinda si a pus-o pe etajera (lânga borcanele cu zacusca si vinete) sa îi fie drag sa se uite la ele (la toate, si la borcane si la stimabila). Tot acolo, în debaraua-camara a mai adus un scaun, o masa, foarfecele de tuns oi, ceva spirt (oasa), o festila ramasa de la pomenirea strabunicului si a pus un cerceaf la intrarea în debaraua camara pe care a scris: â€Daca te tunzi ca Nuti/ Prinzi vraja….marii/. si, coafor i-a ramas numele de atunci, inspiratie venita, de asemenea, din vorbele rostite în soapta de durabila Lenuta când molfaia cârnatii si subtia buzele dupa ce radea un pahar de bere.
Dar  cum ajungi la Nuti cu(a)freza? Simplu. Daca Berceanu a plombat cu banii pentru drumuri alte gauri, mult mai importante, atunci singura solutie mai acatarii este sa îti cumperi un ATV. De unde? No problemo! Cu rotile de la tractorul parasit, ce nu mai are pentru ce fi folosit decât poate ca bordel, iei apoi ghidonul de la Mita biciclista care a patit-o destul de rau, nu mai vorbim acum de asta, saua de pe calul lui Berila, si la vibratiile pe care le simti pâna ajungi la destinatie, te-ai aranjat si cu vechea ta poveste de când te-a parasit nenorocitul de barbat.

Nea Tache… macelarul
si dupa o partida cu senzatii si vibratii tari te ia de jos o foame si te gândesti cum sa umpli foalele cu ceva ce nu a mai mâncat neam de neam. Pai si la asta s-a gândit cineva. Nea Tache, macelarul satului, care omora vitele pe bani, acum e doar macelar, a prins tot ce avut prin gospodarie, a taiat carnea în bucati mici si a pus-o între doua acoperisuri de pâine si pentru ca toate trebuiau sa poarte un nume i-a spus mâncare „pe repede înainteâ€, adica fast-food.

Coana Mita… biciclista
Oamenii însa au fost foarte atenti si au observat ca mai lipseste ceva. Când au vazut ca tot mai multi dintre ei îsi cer dreptul la odihna cea lunga, la somnul al greu, dupa ce manânca bine în poiana lui Tache, s-au gândit ca nu ar strica sa transforme pompele de la bicicleta lui Mita, zisa biciclista, în ceva ce nu exista în sat: pompe funebre. si un întreprinzator a pompat ceva bani în ele pâna când a început sa se umfle de importanta lui în lumea asta: ca el e cel care da viata unei înmormântari cu staif, ca doar la el se aduna toata lumea buna a satului, fie într-o parte sau alta a sicriului, ca florile si coronitele lui sunt cele mai vesnice si câte si mai câte.
Nu stim cât de adevarate sunt toate, le-am auzit de la batrânii satului care i-au cunoscut pe toti, mai putin pe cel cu jerbele, dar ne spuneau ca vor merge degraba la el caci nu mai e asa departe si acolo se cânta si vorbeste frumos, pacat ca nu vor auzi nimic caci sunt cam tari…de urechi.