Aventurile unui tântar la sânul Angelei Merkel
N-am fost în Cluj. Rusine mie. Sa-mi retraga diploma de la UBB daca vor, dar efectiv n-am putut. Oricum, sunt mândru ca a venit Angela. si am avut un trimis acolo, la fata locului. Cred ca nu a fost cineva care sa stea mai aproape de Angela, mai ales ca i-am ordonat sa stea la sânul ei înca de la plecarea din Germania. Asa ca, acum, tântarul Janofel va raporteaza ce a vazut si auzit.
– Scheisse… Pista nu-mi pare destul de lunga… Cum naiba aterizam? întreba, clipind des din ochi, copilotul aeronavei cu numele Bundesrepublik Deutschland…
– Coordonatele sunt bune? Sigur suntem la Cluj? – zice comandantul aeronavei…
– Ja, sunt bune. Aici trebuie sa fie, desi ma deruteaza cireada aceea de vaci din stânga… Dar vad lume adunata, acolo jos… – veni prompt raspunsul copilotului.
– Atunci începem aterizarea, ancorati-o bine pe Frau Merkel, sa nu se dea de-a busilea la impactul cu solul, ca pista nu-mi pare grozava si trebuie sa frânam puternic ca sa nu plutim pe pârâul asta de-i zice Somes… – ordona comandantul…
Avionul coborî lin din înaltimi si se aseza cuminte pe pista Aeroportului International Cluj Napoca, primul acceptat sa opereze în regim Schengen din România. Pe cladiri, lunetistii zgribuliti de frig iau totul în catare. Unde e suspectul? Unde e suspectul? Pe scara aeronavei coboara sprinten o tanti eleganta, la 55 de ani, cu un zâmbet rece dar cu niste ochi arieni de-a dreptul cuceritori: e Angela Merkel, cea mai puternica femeie a Planetei. Dincolo de gardul Aeroportului, vacutele îsi reiau pascutul, dupa o spaima sora cu moartea, cauzata de zgomotul infernal produs de uriasul Airbus.
– Guten tag, aici e Clujul, ja? Sunt Angela si trebuie sa ajung urgent la Babes Bolyai…
– Frau Merkel, Frau Merkel… ja, guten, guten…Cluj ist hier… îsi împleticesc limbile înjurându-l pe Goethe oficialitatile prezente la Aeroport.
– Ich bin Alin Tise, presedintele CJ, hier ist le prefect Stamatian, le primaire Apostu, etc începe prezentarile seful administratiei judetene…
– Gut, hai ca ma grabesc la UBB, sunt sfârsita… M-a terminat Herr Basescu cu piticii lui… spune Merkel.
Cei sapte-opt vlajgani de la SPP-ul nemtesc o înghesuie pe Angela în limuzina si alaiul porneste în tromba. Pâna-n centru nu e mult. Polita deschide pârtie… Acolo, la Universitate, aceleasi oficialitati, dar si alti gura-casca, personalitati ale orasului, ale politicii, stau ciorchine pe lânga rectorul UBB, Andrei Marga, gazda merituoasa a cancelarului Germaniei. Cu un zâmbet larg, Marga o strânge în brate pe micuta dar atât de pretioasa femeie. SPP-istii ei clipesc nervos din ochi, lumea din jur e prea galagioasa. Merkel e destinsa, strange mâini, zâmbeste, se strâmba, se mira… Intrarea în cladirea UBB îi face sa rasufle usurati pe baietii înalti cât usa.
– Hallo, ich bin Angela… (urale în Aula, ich liebe dich, ja, ja, willkommen!) Ma simt foarte acasa în Transilvania. UBB e un model de multiculturalitate. Spatiul Schengen nu e pentru corupti. Trebuie sa vedem ce facem cu Transnistria si Moldova. Basescu e un ciudat. Multumesc pentru titlul de Doctor Honoris Causa. Marga e prietenul meu. Nu stiu nimic despre venirea BMW la Cluj, dar am aflat de aparitia revistei Transilvania Business si a saptamânalul „Zarul de Clujâ€. Bravo lor, desi nu sunt nemti… (Urale… nedumerire… zâmbete) V-am pupat, ca pleaca avionul! Auf Wiedersehen! Apoi în soapta: Scheisse, mi-am agatat pantalonul…
Multa vreme dupa plecarea Angelei s-a auzit ecoul vocii ei. si azi cred ca se mai aude în unele urechi mai înfierbântate. Vizita-fulger a cancelarului Germaniei la Cluj a schimbat, totusi, ceva. I-a pus orasului o cununa pe frunte cu care va marsalui de acum spre viitor. Meritul mare e al lui Marga, dar datoria de a transforma în beneficii aceasta vizita e, cu siguranta, a altora.
