O scrisoare care nu poate fi a III-a
La un semn, deschisa-i calea si coboara din masina,
Împartind bezele-n dreapta si în stânga, o blondina.
– Tu esti, sefu? – Da, frumoaso. – Am venit sa te mai vad
si sa stam la sfat, Traiane, ca în tara … e prapad !!!…..
– Orice gând ai, papusico, si-orice inima-ti dicteaza,
Ai ales corect momentul, sezi colea si croseteaza!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi ca, dupa draperie, ai o matura si-un mop!
Dupa ce stergi bine praful, deapana-ti în tihna sculul,
Însa ia aminte bine la tot ce-ti zice masculul!
Noaptea asta petrecuta la Palat n-ai s-o regreti
si-o sa vrei si altadata experienta s-o repeti.
Ha, ha, ha, n-ai vrea, frumoaso, sa ne si distram putin
si s-o punem de-o sceneta cu… biletul lui Calin?
Mi-amintesc, cam vag, din scoala, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid si Mircea. N-o fi fost Vlahuta, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum sta treaba în scrisoare
si cam ce-o fi zis poetul, hai sa facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a ma pune opozantii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoana, iar eu fi-voi Baiazid
si-o sa-ti demonstrez, draguto, ca nu este nicio bârfa
Când se spune, de când lumea, ca politica-i o târfa!
Asadar, sa bata gongul si da capo cu scrisoarea,
Eu sunt turcul, tu esti Mircea, iata mi-am facut intrarea:
– Tu esti Mircea? – Da-Împarate. – Am venit sa mi te-nchini,
De nu, schimb a ta parcare într-un câmp plin de ciulini!
– Orice gând ai, Împarate, si orice poftesti a face,
Sa lasam amenintarea si sa discutam în pace!
Despre treaba cu parcarea, însa, Doamne, sa ne ierti,
Caci, fiind la Primarie, pentru ea primit-ai spert,
ti-a adus Cocos, Marite, sarsanale cu parale,
Sa ne dai ceva si noua din mosia dumitale.
De-o fi una, de-o fi alta, pentru noi ce este scris,
Bucurosi le-om face toate, Împarate, cum ai zis…
Dar, când eu ti-am stat alaturi la bucurii si necaz,
Tu te-mpiedici de-o parcare si faci azi atâta caz?
– O, tu nici visezi, frumoaso, câti în calea mea s-au pus,
Toata floarea ce vestita a regimului apus,
Mafioti de pretutindeni, oligarhi, moguli s-aduna
Sa dea piept cu marinarul suspendat pentru o luna.
Pesedisti pe care tara nu putea a-i mai încape
Începura, pe la spate si prin fata, sa ma sape,
Hotarâti sa ma doboare, navalira toti, ca chiorii,
Liberalii lui Patriciu, ungurii, consevatorii,
Oastea lui Vadim Tribunul, risipita pe coclauri,
Ar fi vrut si ea sa smulga, de pe frunte-mi, mândrii lauri,
sarpele crescut la sânu-mi, ajuns mare pe la PIN,
Ma-mprosca, de pe ecrane, Gusa, cu al lui venin.
Adunati pe Dealul Spirii, vreo treisute douajdoi,
În a lor nesabuinta, îmi declarara razboi,
Ca bezmeticii, pornira, de la Parlament, asaltul,
Nenea Ion, cu trei mandate puse unul peste altul,
Agita, deasupra hoardei, ca pe un stindard, toiagul
si punându-mi sula-n coaste, m-ar fi vrut rapus, mosneagul.
Când vazui a lor multime, câta frunza au copacii,
M-apucara, dintr-o data, pasarica mea, toti dracii !
si-am jurat ca, peste dânsii, sa trec falnic, fara pas,
Cum trecui odinioara peste Roman si Duvaz.
N-am avut decât cu mâna sau cu ochiu-a face semn,
si-aparu Boc, la comanda, pe calutul lui de lemn,
Stolojan, cu mercenarii, a picat si el la tanc,
Lovind hoardele din spate si-mpungându-le din flanc,
Vorba mi-a trimis Becali ca-i si el la Golden Blitz
si m-asteapta, dupa lupta, sa ne racorim c-un sprit.
El, „razboinicul luminii� Hahalera de la Steaua
Se gândea la bautura, când mie-mi crapa maseaua!
La referendum vazut-ai gloatele cum au venit,
Ca sa steie împrejuru-mi, ca si zidul neclintit?
Explicatia e simpla, caci acest stupid norod
M-a vazut, cu muncitorii, la Maracineni, pe pod,
M-a vazut cum, în multime, baie fac mai des ca-n cada,
Vreau sa fac cu dânsii poze, puradeii vin gramada,
Iar taranii, peste care a trecut din nou potopul,
Îsi pun voturile-n urna, cum scot eu, la sticla, dopul.
Chiar de-as da si foc Cetatii, precum legendarul Nero,
S-or gasi sa ma aclame multi la kilometrul zero;
De-aia n-am nici a ma teme de cocotele lichele,
Ca se pun de-a curmezisul la ambitiile mele.
Dumitrescu si o haita, cum sa zic?… de pitifelnici,
Pe la TVR ma latra zi de zi… Niste nemernici
Ce-si închipuie ca poate ma apuca tremuriciul,
Daca vor da iar pe sticla filmuletul lui Patriciu.
Analisti cu ochii umezi si negriti în cerul gurii,
Pe la cele trei Antene, degeaba mai ard carbunii,
si încearca, în talk-sow-ul…nu stiu carui gaozar,
Toti sa scormone trecutu-mi de ministru si primar.
Între noi ramâna vorba, fara foc nici fum nu iese,
Doar n-ai vrea, iubito, de-ale lor vorbe ca sa-mi pese?
C-am semnat, la Capitala, precum primarul…,pardon!
Vile, terenuri si parcuri, pe care le-am dat plocon.
Multe am facut în viata, dar cea mai de pret isprava…
Afla ca din marea flota, n-am mai pastrat nicio nava.
Când nu ma distrez prin crâsme, noptile dorm fara frica,
Pentru c-am urmat întocmai strategia lui Petrica.
Am vazut si eu în nave un morman de fiare vechi,
si le-am vândut pe nimica: vasele…perechi, perechi.
Vad ca nu stai degeaba si crosetezi cu mult sârg,
Pâna termini caciulita, toarna-mi ce mai e prin târg!
– Doamne, n-as vrea sa te supar sub niciun motiv, parol,
Dar sa stii ca în sondaje am ajuns sa stam nasol:
Boc al tau o lua la vale, ca purtat de avalansa…
Daca-l mai tii în brate, nu mai avem nicio sansa,
Nici în Parlament, în toamna; la putere nici atât,
C-a ajuns piticua asta sa le stea la multi în gât.
Dascalii îsi pierd rabdarea, nu mai stau în banca lor,
Iar functionarii publici ne cam iau peste picior,
Cântaretii si actorii nu vor sa-si plateasca birul
Pus pe capul lor, Marite, de Mihai seitan, vizirul,
Medicii-si gasesc de lucru prin întreaga Europa,
De-or sa ramâna-n spitale doar bolnavii si un popa,
Care sa le fie-aproape, când acestia îsi dau duhul;
Despre pruncii arsi în august ni s-a dus în lume buhul.
Rezervistii lui Dogaru încep si ei sa se-agite,
Caci nu vor sa li se taie pensiile nesimtite.
Cica au rabdat în viata tot felul de servituti,
Iar tu îi tratezi, Marite, ca pe ultimii recruti.
Ba vor de Ziua Armatei sa vina cu toti-n Deal
si sa-ti strige, sub ferestre: „Traiene, nu fi magar!â€.
– Uite ce e, papusico, te-as ruga sa nu insisti,
Ca simt ca m-apuca greata, când aud de apevisti!
Nu i-am pus eu sa devina, ca tâmpitii, militari,
Când tara avea nevoie de frizeri si ospatari.
Îti mai zic eu, papusa draga, drepturi aveau cacalau,
Ca activi, chiar si-n rezerva, dar sa ma scuteasca, zau!
Dupa câte tin eu minte, primeau gratis si izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicatii, n-au avut nimic a pierde,
Caci au stat, pe banii tarii, la aer si iarba verde.
Dac-au mers, când a fost cazul, si la niscai inundatii,
Au primit mâncare gratis, la gamela, ca soldatii.
Au primit grade la termen, unii chiar si decoratii,
Asa ca s-o lase moale cu aceste aberatii!…
Fesul ala tot nu-i gata, ca sa pot sa îl probez?
Da din andrele mai iute, ca-ncep sa ma enervez!
Cât împletesti tu acolo, unul pe dos, trei pe fata,
Chem aghiotantul, ca-n pahar mai am doar gheata,
si as avea, dupa aceea, o dorinta, dar expresa,
Vreau sa aflu de la tine ce mai zic aia prin presa!
– Sa nu-ti dea prin gând, c-as fi o prapastioasa,
Dar sa stii ca treaba asta, cu imaginea, e groasa,
Ziaristii, analistii, taranistii… au înebunit cu totii
si striga prin studiouri, zi si noapte, „Hotii, hotii!â€
Neavând nimic a face, stau cu totii la taclale…
si bârfesc, fara rusine, tot neamul Mariei Tale.
Ca sa vezi, ce îndrazneala!… la ciufutul de Ciuvica,
Sa se ia de armamentul traficat de Mirciulica?
Ca sa nu mai zic de ura ziaristilor ce-n goana…
Dupa câte-o stire-bomba, se legara si de Ioana,
Cum ca…ar fi primit casa si biroul de serviciu,
Drept plocon pentru mata, de la Puiu Popoviciu!…
smenuri, bârfe, cacialmale… asta ti-e dat s-auzi,
Ia fa bine: iesi pe sticla la B-1, Traienica, sa-i acuzi
Pe nemernicii acestia care nu mai stiu de frica
si-au luat-o în tarbaca pâna si pe Elena…mica,
C-a ajuns, EBA s-o lase cât mai moale si la clubul
si la casele de moda, daca i s-a strâns surubul,
si netrebnicii din presa dau tot felul de-ntelesuri
Nazuintei ei, ca-n viata, sa aiba numai succesuri.
– Vezi ca ti-au scapat trei ochiuri, ai grija sa le repari!
Da-i în ma-sa de nemernici, de moguli si gaozari!
Daca vad ca latra-ntruna si nu înteleg sa taca,
Le dau, ca lua ala micua, una scurta peste moaca
si-o sa stie toti ratatii si tâmpitii, ce e frica,
Sa nu se mai ia de mine, ca Chitic, la Ciresica.
si cu astea fiind zise, lectia e încheiata!
Sper c-ai înteles destule din a mele vorbe, fata.
Apropos, de-o fi sa fie sa avem remaniere,
Esti dispusa, papusico, sa-ti mai dau trei ministere?
si abia tacu-Împaratul, ce mai zbucium, ce mai freamat,
Se-auzeau prelungi suspine si un mult prea dulce geamat.
SPP-isti, copii de suflet ai jandarmului Pahontu,
Alergau pe coridoare ca scapat din pusca, glontua.
Nestiind acele stranii zgomote de unde vin,
Nici nu banuiau sarmanii ca biletul lui Calin,
Bine pitulat la sânu-i de pârdalnica Elena,
Penetrase obiectivul si-acum, fara pic de jena,
Fostul comandant al navei botezata „Biruintaâ€,
Din sutienul blondinei, sa-l scoata îsi da silinta.
Când într-un târziu spahii pricepura cum sta treaba,
O lasara pe-altadata cu-alergatul lor degeaba;
Revenind, tacuti, la posturi, negândind la vreo Isolda,
Ci la banii de chirie si la ciopârtita solda…
Sursa: MCP Press Agency
