Draga mea, Letitie, draga!

Apoi mi-o vint ravasu’ de la tine, tu, draga mea Letitie, draga, sî l-am s-întalas! Ai vre’ tu sa scriu orasaneste?
Amu, sa ne sie cu iertare, tu Letitie, d-apai se ne-o mai ramas, tu, decât sa vorovim igzact cum ne plase? Poa’ sa zîca sine se-o vrea, io una nu mi-oi lepada dulsele meu grai, ca-l vorovim din mosi stramosi, tu! Apai amu sa-l schimb, di se tu?  
No, dara sa tresem la oile noaste!
Auzit-ai desigur, ca guvarnantii si-au asumat lejea-nvatamântului! se zîsi tu de haista? Amu, mi-s interesata si io, c-ajung nepotii azi –mâne sa mearga la scoala, sî tre sa siu la corent cu noutatile. Acilea, tu, la doi pasi di noi e gradinita cu tri grupe de copchii, sî din sus de beserica e scoala. No, amu copchii astia di gradinita, la anu o sa înseapa scoala, ca grupa pregatitoare va trese la scoala. Primul igzamen o sa-l aiba în clasa a doua, sî tat ase, din doi în doi ani. Auzi ca vor fase un portofoliu, cu tat se aduna în anii astia, sî or sta tat pi la noi, sî pe clasa a noua, ca se considera amu tat de gimnaziu! Adunate or da zese clase obligatorii. Da’ haista nu-i dastul, ca vor s-ajunga la 12 clase obligatorii, mai încolo, piste alti zese ani! No, Letitie draga, poci tu sa mi zâsi mie, cum o sa le explise Mariuca din Toroc (educatoarea) copchiilor astora ca amu tre sa vie zilnic la scoala, de au de mers cu oile, cu vaca ori cu ratustele, ca tre’ sa lase copilitu’, cositu’ ori culesu’, ca de nu merg la zilnic la scoala, apai îi pun la plata pa parinti! Vorba vine, ca de ar avea atâta banet, s-ar daschide fiecare cat-o scoala! D-unde sa plateasca amenzile alea? No, intentia conteaza!
Apai la noi sa zâsem ca acilea în scoala veche de o fo’ renovata, adica reabilitata, draga, c-ase se zâse amu, poa’ sa vie pâna-n-tra noua, da se-o fi cu astalalti de prin satele vesine? De unde scoli, profesori? Te-apuca sî durerea de cap!
S-o uitat piste ravasu meu vesina, e curioasa no, sî zîse ca nu prea se-ntaleje se vreao sa zîc! Apai daca nu le–ai pe astea cu cititu, oricum e greu, nu? Poa’ sa sie cât de elevat stilu’…Dac-ai depasit faza cu Ana are mere, sî ai mai cetit câte seva în afara de cartea de bucate…te descurci!
No, Letitie draga, ia sa-ti mai zîc sî despre obiseiul haista american de pi la noi! Amu în noaptea di sâmbatat pe duminica, tineretu fase bal de helovin. Apai vin colejii baietilor mei sî se mascheaza si se duc la bal la caminul cultural. Se fase bal mare, tu! Apai pregatesc sî io niste scoruse, pancove sî bostan copt, le dam numai must ca sa nu faca vreo prostâie sî ase. Noi, astia mai batrâni, stam pi la casele nost, sî când vin pi la usi, copchii d-astia, de te sparie ase sunt de mascati sî unsi cu funingine piste fata sî zîc  „ne dati ori nu ne dati†si restu în ingleja, astea nu le mai stiu repeta, dara, atâta stiu tî io ca cere bomboane sî dulsiuri! Le dau, sa se bucure sî ei. Obiseiu haista cica vinie di pi la americani. Amu tat se e mai interesant se zîse ca-i di piste osean, cica –i american, tu, ca sa sie mai respectat. De se nu le-or plasea traditiile noaste? Se duc ei la bal, ase mascati, s-apoi suna muzica pân’- dimineata! Norocu’ lor ca nu le-o stricat casa de cultura! Acol’ sa tân nuntile, sarbarile ca e fain locu’. O zîs sî domn’primaru ca a meritat sa-l reabiliteze cu banii strânsi di pi la nunti sâ cu seva fonduri ieuropene, ca amu arata ca o bejuterie!
Draga Letitie, se sa mai zîc amu, mi-ai promis ca tresi pi la noi, da’ daca nu tre grabesti, sa stii ca se gata mustu! Am facut sî niste muraturi, din astea îti pot da sî tie, dar sa stii ca tat ce e dulse dispare, tu, cât ai zîse peste! Multe guri dulsi îs p-acilea!
Am pus la dospit neste drojdiuta, m-oi duse amu sa fac langose la cina, tu, ca li s-o facut pohta de langose cu brânza! Sa nu uiti sa-mi tremiti reteta de „piramisuâ€, cum zâse Lizuca, sa-i fac niste prajituri de ziua ei!
Apai va doresc tate helea bune sî tîe sî la tata famelia sî sa-auzim de binie, tu!