Viata dupa EBA

Exista viata dupa EBA? O întrebare la fel de grava ca si cea legata de viata dupa moarte. Diferenta însa ne izbeste brusc zona de sub frunte, aceea unde în unele cazuri, e drept, destul de rare, se gaseste buzunarelul cu minte. Daca viata dupa moarte ne priveste pe toti, viata dupa EBA îi priveste numai pe unii, ceea ce ar însemna ca, prin raritate, e mai importanta. Iar raspunsul pot sa-l dea doar anumiti privilegiati ai sortii.

De pilda, tânarul profesor de economie de la ASE Bucuresti, Andrei Hrebenciuc, pentru ca dânsul a „avut acces†la nivel înalt, iar noi nu. Asta tine de karma, cum ar zice hindusii, si nu trebuie sa fim pizmatareti. Asa încât sa-l credem pe cuvânt. De vreme ce gândeste, scrie, publica si-si lanseaza cartea ar fi oarecum logic sa inferam de-aici ca e în viata, respectiv în viata dupa EBA. si nu numai ca e în viata, dar la foarte tânara lui vârsta îsi pune probleme esentiale, cauta raspunsuri si ofera o versiune explicativa personala la criza economica ce stoarce de finante si idealuri lumea actuala de vreo doi ani încoace.      
Cu o muza bine aleasa îti vine sa scrii si fara pix. Chiar si fara idei. O muza adevarata îti poate dezvolta, prin simple tremuraturi de geana, o precocitate de invidiat. Astfel, cu precocitatea saltareata esti apt sa creezi lucruri de care niciodata n-ai fi în stare, care nici macar nu ti-ar trece prin minte. Cât te tine precocitatea te porti atât de inteligent, încât faptul efectiv te depaseste. Nici nu poti macar sa te întelegi, atât de departe ai ajuns. Inspiratia tâsneste din tine ca arteziana din Piata Avram Iancu, de parca în camaruta ascunsa a inimii cineva ar fredona întruna valsuri. Debordezi de inspiratie fie ca esti treaz  sau dormi, la biroul de lucru sau sub dus. Combinata cu aburii fierbinti ai dusului o muza adevarata face chiar minuni. Dar nu cred ca în cazul tânarului profesor de economie mai poate fi vorba strict de serviciile, altminteri binecuvântate, ale vreunei muze. Nu cumva, rosi de malitie sa credem ca Andrei Hebenciuc a sarit de la SMS-uri direct la tratate de analiza economica arzând etapele cu viteza unei precocitati nestavilite. Nici vorba. Daca esti neted pe creier o muza nu te face briliant. Daca esti, de pilda, Catalin Botezatu muzele îti vor inspira noi modele de chiloti, nicidecum un tratat foarte bine gândit si scris de istoria economiei, cum e Iluzia tânarului Hrebenciuc. Ca atare, daca e de elogiat si apreciat ceva, cu siguranta nu muza, ci autorul are meritul total.
Desi nu ne convine, celor ce ne tragem din spita sarmana a acestui popor, trebuie sa admitem ca si fiii unor mari figuri politice pot fi niste tipi grozavi. Inteligenti, studiosi, buni mânuitori de rationamente, observatori aplicati pe un domeniu stiintific dificil si, de ce nu, foarte bine simtiti. Asta e impresia lasata de Andrei Hrebenciuc la recenta lansare a cartii sale, vineri 26 noiembrie la Libraria Universitatii din Cluj. Desi nu s-a-mbulzit lumea la eveniment, cei prezenti cred ca au avut destule motive sa nu regrete. Pe lânga aplicata la subiect si buna prezentare facuta de Rares Bogdan si Tavi Hoandra, au avut în fata ochilor un om abia iesit din adolescenta care controleaza date precise despre economia globala, întelege complexul psihologic si mentalitar care favorizeaza aparitia crizelor economice si are argumente pentru a sustine ca tara noastra se afla la jumatatea drumului dintre comunism si capitalism, însa evolueaza într-o directie incerta care ne da toate motivele de îngrijorare. Pentru 26 de ani, e o chestionare si o încercate de limpezire explicativa mai mult decât stimabile. Merita felicitarile noastre din toate punctele de vedere.
Daca un tânar care a avut viata si înainte si cu si dupa EBA, sustine la lansarea publica a primei sale carti ca acesta e, probabil, „cel mai important eveniment†din viata sa, ar trebui sa ne dezbaram putin de scepticismul nostru inertial si sa fim mai încrezatori. Exista tineri cu pieptul plin de sperante si avânt. Viitorul e frumos dar, vorba lui stefan cel Mare, nu e al nostru.