Anchetarea unui comisar din poliția mureșeană (II)

Un polițist cu multă experiență. A avansat până la gradul profesional de comisar ajutor în poliția municipală. Legăturile personale cu protopopul greco-catolic Alexandru Todea, dar și cu mai mulți membri ai mișcării legionare mureșene i-au întrerupt cariera. Așa reiese din documentele pe care le-am cercetat. Alte acuzații care i s-au adus, au fost de-a dreptul hilare. Se doreau însă cu orice preț exemple care să ilustreze lupta de clasă. și desprinderea de trecutul burghez, cu funcționarii lui cu tot. Prin trecutul său, prin atitudinea sa, dar mai ales prin cercurile pe care le frecventa, comisarul ajutor Gheorghe Munteanu din poliția municipală era victima perfectă. A fost disponibilizat, apoi arestat. Devenise un caz ce trebuia să servească drept exemplu de „vigilență revoluționarăâ€. Acest caz a fost prelucrat în august 1948, cu întregul aparat al Regionalei Cluj al Siguranței – în subordinea căruia intra și Mureșul – la ordinul inspectorului general Mihai Patriciu. Cronologic vorbind, arestarea comisarului ajutor Gheorghe Munteanu s-a făcut înaintea anchetării chestorului mureșean Romulus Pop, episod prezentat în numărul trecut. O lună mai târziu, în septembrie 1948, locul Siguranței era luat de Direcția Generală a Securității Poporului. Marea epurare a vechiului aparat burghez era în plină desfășurare.

Cum s-a întărit „organul†Securității mureșene
În august 1948, în Serviciul de Siguranță Mureș erau încadrate un număr de 37 de persoane. La Târgu Mureș erau 26 persoane (de la prim chestor, la femeia de serviciu), 6 persoane la Reghin, 3 persoane la Toplița și 2 persoane la Sovata. Siguranța mureșeană – și aceasta nu era o excepție – funcționa în 1948 cu cadre provenite din vechiul regim. La nivel de conducere au fost numiți însă oamenii noului regim instalat în noiembrie 1946. Doi ani mai târziu, în noiembrie 1948, recent înființata Securitate mureșeană funcționa cu 38 de oameni – o parte fuseseră deja epurați și încadrați alții în locul lor – dar noua instituție avea aceeași conducere: dr. Strul Mauriciu, respectiv Mihaly Alexandru, membrii PCR, aceștia fiind numiți la conducerea Siguranței de către partid. Din studiul documentelor de arhivă, reiese însă un fapt interesant și cât se poate de sugestiv. Din totalul de lucrători ai Securității, în noiembrie 1948, în PCR erau înscriși doar 18, ceilalți nefiind membrii PCR. Cu sabia lui Damocles deasupra capului, ceilalți lucrători – cu excepția dactilografei Sandorfi Ema și a agentului Ștefan Boroș – vor face rapid cereri de primire în partid. În ce măsură i-a ajutat acest gest? E greu de spus. În carieră aproape deloc. În aprilie 1951, la trei ani de la respectivul gest, Securitatea mureșeană se dispensase în totalitate de vechii lucrători proveniți din Siguranță. Cererile de intrare în partid nu mai contaseră. Contase doar dosarul de personal. Ori, al lor era unul „pătatâ€. Deveniseră indezirabili. Dar și victime perfecte ale unei cauze iluzorii.      

Cazul comisarului ajutor Gheorghe Munteanu și….
În august 1948, Inspectoratul Regional de Siguranță Cluj, difuza către unitățile subordonate ordinul circular cu nr. 8316-S. Ordinul se referea la „faptele abuzive săvârșite de comisarul ajutor Munteanu Gheorghe, de la Serviciul de Siguranță Târgu Mureș.†Celui menționat în ordin i se imputau mai multe fapte. Printre cele mai grave figura aceea că „..în ianuarie 1948, l-a reținut pe protopopul manist Alexandru Todea, din Reghin, reacționar și dușman al R.P.R., ….cu care a intrat în relații pentru a-i favoriza un împrumut (5.000 de lei – n.a.) pentru Ludușan Gheorghe, cunoscut al protopopului…†La fel de gravă era și acuzația ce i se aducea comisarului ajutor de a fi intrat în relații cu diferiți legionari arestați. În acest sens, era acuzat de faptul că în iunie 1948 „de la arestatul legionar Moldovan Alexandru, a împrumutat un ceas de mână pe care acum îl poartă el.†La fel de gravă, în opinia mai marilor Siguranței, era și acuzația potrivit căreia, „de la arestatul legionar Borcoman Vasile și-a însușit mâncarea pe care acesta o avea…†Această ultimă acuzație este însă greu de crezut. Dacă prima dintre ele este credibilă, celelalte două sunt mai degrabă menite a-l compromite moral. În cuprinsul circularei se mai cerea ca aceasta să fie prelucrată imediat „pentru că orice compromis, orice delăsare sau lipsă de vigilență în fața dușmanului, distruge spiritul polițienesc adevărat democratic, în slujba clasei muncitoare.†La finalul anchetei, comisarul ajutor Gheorghe Munteanu a fost deferit Procuraturii Militare Târgu Mureș.   

…cazul protopopului greco-catolic Alexandru Todea
Prin decretul numărul 358, din 1 decembrie 1948, biserica greco-catolică din România, a fost desființată. Toți cei șase episcopi greco-catolici, Ioan Suciu, Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan și Vasile Aftenie au fost arestați între 28-29 octombrie 1848. Reprezentanța Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a protestat față de această situație care reprezenta un abuz grav față de libertatea de credință. În această situație, comuniștii au recurs în 1950, la înscenarea unui proces de spionaj, desfășurat la Tribunalul Militar București, în urma căruia reprezentanții Sfântului Scaun au trebuit să părăsească România. Cu toate acestea, Nunțiatura a reușit în primii ani după scoaterea în afara legii a cultului greco-catolic, să contribuie la consacrarea a șase episcopi auxiliari clandestini: Alexandru Todea, Tit-Liviu Chinezu, Iuliu Hârțea, Ioan Cherteș, Ioan Ploscaru și Ioan Dragomir. Prin ordinul semnat de colonelul de securitate Gavril Birtaș, o figură sinistră a anilor ’50, toate Direcțiile Regionale de Securitate trebuiau să întocmească fișe personale ale mai multor categorii de preoți. Au urmat apoi arestările, anchetele, procesele și condamnările. Sub acuzația de înaltă trădare, agitație publică și uz de fals, Alexandru Todea a fost arestat și condamnat la muncă silnică pe viață prin sentința nr.104, din 20 februarie 1952, de către Secția a II-a a Tribunalului Militar București. Prin decretul 1563, pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică, dar prin Decretul 411 din 1964 a fost eliberat, după 12 ani de închisoare executați în diverse penitenciare. După ieșirea din închisoare, Alexandru Todea a devenit “obiectiv de urmărire informativă”, întrucât era cunoscută puterea de atracție și charisma sa extraordinară. Se dorea izolarea acestuia pentru a nu face prozeliți. Era supravegheat atât cu echipe de filaj mobile, cât și cu echipe fixe astfel încât să poată fi supravegheat 24 de ore din 24. Persoanele care îl frecventau au fost atenționate să-și rărească sau chiar să abandoneze vizitele la episcop. În decursul anilor, în dosarul de urmărire informativă al episcopului Todea, au fost făcute diferite înscrisuri care reflectau “grija” Securității față de persoana sa. “La Reghin, cel în cauză – scria unul dintre cei însărcinați cu supravegherea episcopului – are legături mai apropiate cu numiții: Costinaș Susana, fostă călugăriță greco-catolică, condamnată politic; cu Vultur Eugen, laic; la Târnăveni cu Guțiu Gheorghe, fost preot greco-catolic, condamnat politic; la Iernut cu Roșca Ioan, Crăciun Ioan, Ficica Cornel, foști preoți greco-catolici și condamnați politic și cu care continuă să aibă legături și contacte…” Într-un alt paragraf al notei-raport, se specifica: “Todea are relații și cu Marton Aron și Lestyan Francisc din Târgu Mureș, dar și cu alți preoți romano-catolici din Alba-Iulia”. Incriminarea din dosarul său, continua: “…și-a amenajat încăperea în care locuiește în lăcaș de cult, unde celebrează liturghii în rit greco-catolic…S-a stabilit că primește trimestrial de la banca elvețiană Bank – Union din Zurich, suma de 4000-5000 de lei”. Cardinalul a făcut față cu tărie și multă demnitate acestor încercări prin care i-a fost dat să treacă. Mai mult chiar, a apucat să supraviețuiască și momentului ’89.
(urmare în numărul viitor)