Apusul dinozaurilor din Asia Centrală

Cu o întârziere de 15 ani, unda de șoc declanșată de revoluțiile democratice din Europa de Est a ajuns și în fostul spațiu sovietic. Rând pe rând, în ultimele 18 luni, tăvălugul revoltelor populare a măturat regimurile autoritare și corupte din Georgia, Ucraina și Kirghizstan.Vântul schimbării bate și în celelalte republici din Asia Centrală, cârmuite de foști prim-secretari de partid care au reușit să se mențină neîntrerupt la putere după destrămarea URSS.

Înlăturarea lor e doar o problemă de timp, însă marea întrebare este cine va umple golul de putere: opoziția democrată sau fundamentaliștii islamici?

După victoria revoluțiilor din Georgia și Ucraina, prăbușirea în numai câteva zile a clanului Akaev, care a condus Kirghizstanul cu o mână de fier vreme de 15 ani, nu a mai surprins pe nimeni. Cauza decesului regimului Askar Akaev a fost scoasă în evidență de nimeni altul decât Ghenadi Ziuganov, liderul Partidului Comunist Rus: “Principalul motiv al căderii lui Akaev a fost cultul personalității, care a înăbușit dezbaterea politică. Akaev i-a ajutat pe toți cei din clanul său – începând cu copiii și terminând cu rudele cele mai îndepărtate – să obțină scaune parlamentare. Au făcut tot ce le stă în putere pentru a reprima opoziția. Toată puterea economică a fost concentrată în mâinile clanului. Populația sărăcită a Kirghizstanului a ajuns la capătul răbdării. Revolta oamenilor a fost pe deplin justificată.”

Castele din cărți de joc

Diagnosticul este la fel de valabil și pentru situația din celelalte republici ex-sovietice ale Asiei Centrale: Kazakhstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Turkmenistan. În fiecare din aceste republici, puterea este concentrată în mâinile foștilor lideri de partid sovietici, care și-au conservat poziția măsluind alegerile și reprimând opoziția. Toți au privit cu neliniște ultimele evoluții din spațiul ex-sovietic, iar succesul revoltei populare din Kirghizstan i-a pus pe jar. Cei mai vulnerabili în acest moment sunt conducătorii Kazakshstanului și Uzbekistanului, care au luat deja măsuri pentru a evita contaminarea cu “virusul kirghiz”. Imediat după debutul mișcărilor de protest din Kirghizstan, apropiații satrapului kazah, Nursultan Nazarbaev, au cerut revizuirea legii electorale. Deputatul Serik Abdrakhmanov a solicitat interzicerea demonstrațiilor în perioada post-electorală, pe motiv că” există anumite forțe în țara noastră care știu că nu au nici o șansă să învingă, așa că plănuiesc un fel de revoluție portocalie sau de alte culori”. Principalul motor al schimbării este clasa mijlocie, a cărei prosperitate este alimentată de rezervele abundente de energie naturală ale țării, și care este tot mai interesată de preluarea puterii, pentru a-și proteja interesele economice.

Schimbări violente

În Uzbekistan, președintele Islam Karimov a decis închiderea mai multor organizații neguvernamentale, printre care și Institutul pentru o Societate Deschisă, finanțată de Fundația Soros. Potrivit Nozimei Kamalova, directorul “Legal Aid Society” din Tașkent, măsura luată de guvernanți înseamnă o recunoaștere a faptului că “ONG-urile reprezintă acum societatea civilă în Uzbekistan. Aceste organizații au inițiat proteste pașnice împotriva lui Karimov, care le-a catalogat drept teroriste, întrebându-se retoric de ce teroriștilor le este permis să vorbească. Aceasta este atitudinea președintelui nostru. Dacă opoziția din Kirghizstan va reuși să construiască o socitetate civilă, represiunea din Uzbekistan va deveni mult mai dură”. Condițiile necesare schimbării sunt coapte și în Turkmenistan și Tadjikistan, țări aflate în menghina unor dictatori brutale.

Pentru Alymkulov Berdi, un renumit activist politic din Kirghistan, singura necunoscută planează asupra componenței forțelor care vor înlocui regimurile autoritare din Asia Centrală:

“În majoritatea țărilor din această regiune, absența unei opoziții unite încurajează regionalismul și haosul. Este o situație periculoasă deoarece oamenii sunt frustrați și furioși, dar nu au lideri care să îi călăuzească.”

Califat în Asia Centrală?

Chiar dacă Administrația Bush speră ca mișcările pro-democrație să preia inițiativa, mulți analiști politici cred că tulburările din Asia Centrală ar putea fi speculate de formațiunile extremiste islamice. Dintre acestea se detașează Hizb ut-Tahrir (Partidul Eliberării), care se bucură de simpatie în rândul tinerilor din Asia Centrală. Organizația urmărește înlocuirea guvernelor seculare, instituirea legii islamice și instaurarea “califatului din Turkemstan”, un stat musulman centralizat în Asia Centrală. Toți liderii din Asia Centrală au interzis formațiunea islamică, acuzată că întreține legături cu membrii al-Qaeda din Afganistan și Pakistan.

Askarov Azimjan, un activist pentru drepturile omului din Kyrgyzstan, susține că Hizb ut-Tahrir ar putea deveni o forță de neoprit în regiune: ” Majoritatea oamenilor de rând îi susțin pe islamiști pentru că au ajuns să creadă că altfel nu se poate scăpa de corupție. Fiecare student știe exact ce mită trebuie să dea dacă vrea să se angajeze în poliție. Oamenii cred că un guvern religios ar schimba această situație. Dacă Hizb ut-Tahrir s-ar înregistra ca partid politic, s-ar bucura de un sprijin foarte mare. Dar guvernele nu permit acest lucru. Le e teamă că vor fi măturate de la putere”.

Ioan BUTIURCÄ‚