Parohia văduvelor

“Când am venit aici în 2003 am început de la zero. Mi-a dat Dumnezeu putere. În sat era o încărcătură negativă. Oamenii au avut mult de suferit de-a lungul timpului. Înainte erau necăjiți. Tot ce știau să facă era agricultura. Acum au învățat să simtă, sunt atrași de biserică, vin la slujbă”, își începe povestea părintele Ștefan, preotul Bisericii Ortodoxe din satul Bolintineni, comuna Păsăreni.

Preotul, originar din Târgu Mureș, a ajuns la Bolintineni prin repartiție, după ce a terminat Facultatea de Teologie de la Alba Iulia. Povestea părintelui Ștefan este una neo bișnuită, iar faptul că a decis să trăiască în slujba lui Dumnezeu pare a fi o consecință a vieții sale de până la momentul deciziei de a deveni preot.

Mama părintelui Ștefan, Margareta, care este prezentă la fiecare slujbă ținută de fiul său la Biserica Ortodoxă din Bolintineni, a suferit un grav accident de mașină în 1966. A fost internată ani de zile în spital, la București. Apoi, în urma unei emisiuni realizate la televiziune, Margareta a primit de la Primăria Târgu Mureș o garsonieră. Femeia s-a căsătorit și, la nouă ani după accidentul care a lăsat-o invalidă, a rămas gravidă. Deși medicii i-au recomandat să nu păstreze sarcina, pentru că, între timp rămăsese singură,

Margareta nu a renunțat la copil.

“M-a crescut, singură, din cărucior. Cu toate astea, nu și-a pierdut încrederea în Dumnezeu. Și totul a mers bine”, a povestit emoționat preotul.

Părintele Ștefan a fost atât de impresionat de dăruirea mamei lui în a-i da viață și a-l crește, încât s-a hotărât să-și dedice viața lui Dumnezeu, călăuzind oamenii spre mântuire, așa cum poate mai bine.

Drumul până în sat este asfaltat, iar unele case arată că oameni care locuiesc în ele sunt buni gospodari. Părintele cunoaște posibilitățile oamenilor: “Sătenii au pensii de CAP, iar capacitatea lor de a ajuta biserica este limitată”. Oamenii din Bolintineni trăiesc din pensii nu mai mari de un milion și jumătate, iar singurele alte surse de venit sunt cele din agricultură. Valea Nirajului este cunoscută pentru solul fertil, propice agriculturii, iar zarzavaturile sunt primele pe listă.

Părintele Ștefan a spus că atunci când a venit în sat oamenii l-au ajutat cum au putut, cu câte un sac de ciment sau cărămizi. “Satul Bolintineni este singurul sat care a rezistat valului de maghiarizare din anii 1940-1944. Este singurul sat din zonă care are plăcuța de intrare în sat doar în limba română.”

Bolintineniul a mai avut preoți ortodocși, dar înaintea părintelui Ștefan a existat o perioadă în care credincioșii mergeau la slujbă în alte localități. “A existat aici o încărcătură negativă, amplificată de lipsa unui preot. Oamenii au început să vină la slujbă, acum sunt împăcați”, a spus preotul, care are ca enoriași 15 familii și aproape 30 de văduve. “Am fost plăcut surprins de ei. Sunt fericiți, mai ales cei care respectă postul” a mărturisit părintele.

Corina ALBOTA

“Nu trebuie vreodată să formalizăm relația cu Dumnezeu. Ortodoxia este o relație ca între persoană și persoană. Relația mea cu Dumnezeu este ca o relație între un tată și un fiu. Tinerii ar trebui să își închipuie relația cu Dumnezeu ca pe o prietenie, o relație strânsă, pe viață.”

Părintele Ștefan