Din jurnalui unei barmanite

Simt ca ma topesc precum înghetata uitata la soare! Pe caldura asta ucigatoare ma bucur ca pot sta pe terasa, desi nu scap nici aici de tot felul de ciudati. Azi am avut doua fitoase pe terasa. Au comandat Melba. Le-am servit cum se cuvine si dupa un timp vad numai ca una dintre ele vorbeste cu cineva la telefon, se ridica si pleaca val-vârtej. Cealalta din mers a aruncat niste bani pe masa si a disparut dupa colt! N-am apucat sa debarasez masa ca a revenit prima, s-a asezat înapoi la masa. Limba de pisica din Melba s-a frânt în doua si bucatile topite pe jumatate pluteau în oceanul de înghetata. S-a întors si cealalta, transpirata toata. O fi fugit dupa nebuna aia. S-au pus la masa, au cerut apa plata cu gheata si lamâie…Am avut apoi ce asculta! Clasica poveste de dragoste! Ea, geloasa. El, fustangiu. Menage a trois si tot tacâmul! Era sa mor de plictiseala! Noroc ca iar a trecut ciudatul acela cu parul alb si tenul masliniu. Luptator comunist în ilegalitate! Ori turnator la defuncta securitate! Cine stie. E destul ca îmi pierd vrmea ghicind ce hram poarta. Trece ca o naluca. Sta pe o banca lânga terasa.  Se duce o statie cu autobuzul sau cu maxi taxi, coboara, se plimba printre oameni. Ori trage cu urechea doar, ori e chiar mut! Inca nu l-am auzit vorbind! A vrut unul sa-i dea niste leoarda, ceva frunze verzi ce puteau a usturoi, le-a luat si imediat a plecat! I-o fi fost rusine, oare?
Gata cu ghicitorile ca vine seful si iar ma întreaba de sanatate. Orice as face nu-i convine! Daca-i alb de ce nu e negru si viceversa. Mi- a lehamite sa-i raspund la niste întrebari la mintea cocosului! Apoi el întreaba, el raspunde! Vineeee!