Canalizarea din Vălureni, un ”of” al Cristeştiului

Ioan Sâmpălean conduce destinele comunei Cristeşti din anul 2000. A găsit o comună în care până şi sediul primăriei arăta precum un grajd, la care se adaugă multe aspecte negative care dădeau o imagine sumbră a comunei din imediata vecinătate a municipiului Târgu Mureş. Despre evoluţia comunei în ultimii 14 ani ne-a vorbit primarul Cristeştiului în interviul care urmează.

Reporter : Cum au fost momentul de început la conducerea primăriei Cristeşti ?

Ioan Sâmpălean: Nu pot spune că mi-a fost greu făcând acest pas deoarece înainte am lucrat la primăria municipiului Târgu Mureş unde am fost şeful biroului autoritate tutelară vreme de 20 de ani. Am venit din administraţia publică, ştiam cu ce mă confrunt. La scară mai redusă sunt aceleeaşi probleme şi la o comună, din păcate cu mai puţin personal faţă de un municipiu. În anul 2000 centrul comunei arăta de Doamne Fereşte. Clădireea primăriei, inaugurată în 2011 arăta la început ca un grajd. Ţi se tot cere să ai relaţii de înfrăţire cu alte oraşe din străinătate şi ţi-e ruşine să inviţi un străin. În 2000 exista afară o toaletă de lemn şi o curte şi primul lucru pe care l-am făcut a fost o adăugire. Aşa am făcut o baie modernă. Paradoxul era că baia era modernă, iar clădirea primăriei era dărâmată. Când a venit cineva din străinătate s-a arătat plăcut surprins de faptul că trebuia să meargă la baie şi a crezut că cine ştie ce găseşte acolo după cum arăta primăria.

 Reporter: Care au fost hibele majore din activitatea administrativă ?

Ioan Sâmpălean: Necazul cel mai mare este că nu poţi angaja personal de specialitate pentru că la salariile astea de mizerie nu-ţi vine nimeni. Aici vorbesc de specialişti, la topografie, fonduri europene, administrarea bunurilor comunei. Ca să-ţi aduci specialişti care să-ţi stea aici şi să facă şi treabă trebuie să le oferi un salariu cât de cât. Din păcate se ştie cum e această salarizare unică la noi şi până nu se ajunge acolo încât într-adevăr un primar să poată negocia, în limitele legale şi a banilor alocaţi cu angajaţii un salariu decent nu te poţi aştepta la mare lucru. Dacă îi oferi un salariu poţi să şi îi ceri, dacă nu-i dai nici salariu ce să-i ceri acelui om. Îi dai 700 de lei salar, pe când unii au afirmat că pentru 50.000 de euro nici nu se dau jos din pat.

Reporter: De la munca din administraţie, la percepţia celor de sus e distanţă cam mare …

Ioan Sâmpălean: E prea mare imixtiunea în problemele locale. Ca să ai o autonomie locală adevărată va trebui să nu-ţi mai sufle toată lumea în ciorbă. Din păcate toată lumea îşi bagă nasul, nu-ţi dă nimeni nici un leu, dar toţi îşi bagă nasul cum să-ţi cheltui bănuţii pe care îi aduni cu chiu cu vai din taxe şi impozite. Colectarea impozitelor şi taxelor este destul de anevoioasă la familiile sărace pentru că trebuie să recunoaştem că avem şi astfel de familii în comună care nu au din ce să-şi cumpere pâine şi apoi să vină să-mi plătească impozite. De când toate amenzile se încasează de către primării am ajuns cu un maldăr întreg de procese verbale neîncasate din varii motive. Sunt sume foarte mari pe care la bilanţ trebuie să le contabilizezi pe partea negativă. Din păcate nu suntem apreciaţi la modul real faţă de cât e de muncă. Nu vorbesc doar de mine ci de tot colectivul, după câte facem şi câte necazuri şi probleme avem. În primul rând suntem retribuiţi foarte prost şi în al doilea rânnd, având în vedere că ne desconsideră superiorii pe cale ierarhică, ce să mai aştepţi de la cetăţean ?

Reporter: Cu toate aceste probleme ce aţi reuşit să faceţi pentru comuna Cristeşti ?

Ioan Sâmpălean: În primul rând am reuşit să asfaltez majoritatea arterelor principale din comună, mai am vreo trei, patru străzi care trebuiesc asfaltate. Nu am reuşit acest lucru din cauză că s-au făcut lucrări şi la reţeaua de gaze şi la reţeaua de apă. Sunt locuri unde până nu schimbi conducta nu ai cum asfalta. Dar în rest în partea de infrastructură, minus apa şi canalizarea din Vălureni, pot spune că am făcut destule pentru comună . De asemenea am făcut trotuare în Cristeşti pe majoritatea arterelor principale, am făcut un teren de fotbal sintetic lângă Căminul Cultural. Problema e că încă nu am bani să fac o renovare a căminului pentru că din păcate au avut aşa mare grijă de el după ce l-am dat în funcţiune că în patru anu de zile l-au făcut praf şi pulbere. E şi vina noastră pentru că am avut încredere în oameni care administrează nişte treburi dar care nu s-au ţinut de treabă. Am renovat şcoala din Cristeşti, aşa şcoală nu cred că mai sunt două în judeţ, puse la punct cu tot ce trebuie, inclusiv încălzire centrală. Am defrişat şi locul de lângă şcoală şi aştept de vreo 10 ani să vină semn favorabil pentru Sala de Sport. La 7.000 de oameni nu am o sală de sport pe când aţii la 600 sau la 1.500 le-au făcut sală de sport. Poţi să fi oricât de gospodar şi oricât de harnic, dacă oamenii care te înconjoară nu sunt cointeresaţi să te ajute, să te sprijine. Aici e toată povestea. Din păcate şi politic ne-am ciondănit ani de zile

 Reporter: Aţi pomenit de ciondăneli. Cum a fost colaborarea cu Consiliul Local ?

Ioan Sâmpălean: În primi 8 ani a fost dezastruoasă. În următorii patru a fost mai puţin dezastruasă. Acum de bine de rău nu pot să spun că, consilierii s-au opus proiectelor importante pentru comună, dar nu e colaborarea care ar trebui să fie în prezent. Eu de exemplu am un singur consilier PSD, restul sunt de la alte şase partide.

Reporter: Care e situaţia în cazul localităţii Vălureni ?

Ioan Sâmpălean: În primul rând apa. Am un buletin de analiză cu fântânile din Vălureni, care îl voi trimite domnului prim ministru şi domnului Dragnea să le fac o depeşă să vadă ce apă consumă locuitorii din Vălureni. Pentru mine acestă investiţie în Vălureni e vitală. Am făcut acolo măcar trotuarul, iar când plouă e dezastru acolo. Dacă tot nu le pot asfalta drumul măcar să le facem trotuarele.

Reporter: La investiţiile pe care le-aţi făcut cum v-aţi descurcat cu banii?

Ioan Sâmpălean: În primii 8 ani am tot fărămiţat banii. Am pus într-un loc un pic, în alt loc câte un pic şi tot aşa iar la final când să-ţi faci bilanţul îţi dădeai seama că aproape nu ai făcut nimic concret, ceva vizibil. Şi atunci am trecut la altă tactică: rezolvăm banii pentru salariile oamenilor, pentru iluminatul public, tot ce avem consumuri estimat pe o perioadă de un an şi restul banilor, cum a fost în acest an, i-am băgat în reabilitarea străzii bisericii unde trebuie neapărat schimbată conducta de apă cu 100 de debarnşamente de făcut la care se adugă asfaltarea şi trotuare, o lucrare în jur de 15 miliarde lei vechi, şi am făcut trotuarul în Vălureni de la intrare şi până la Parohie, în valoare de 2,5 miliarde lei vechi. Ăştia sunt toţi banii care ne-au rămas. Aşa măcar ştim că în fiecare an am făcut câte ceva. În afară de aceste două lucrări mai avem strada Vânătorilor şi strada Viilor pentru care sunt derulate licitaţii electronice, lucrările sperăm să le finalizăm în toamnă. Toate aceste lucrări sunt făcute din fonduri proprii. În ce priveşte alte proiecte pe fonduri din afara bugetului local am avut un proiect pe Măsura 322 în care era o bază sportivă, un Mini-Weekend la curbura Mureşului lângă Sântioana, un muzeu şi reabilitarea Căminului Cultural, totul în valoare de 2,2 milioane de euro. Dar aşteptăm….

Reporter: Ce speraţi pe partea de dezvoltare a comunei ?

Ioan Sâmpălean: Aştept finanţările pe Ordonanţa 28 în care sunt lucrările de care am pomenit şi care sunt vitale în special pentru Vălureni. Dacă va fi o secetă trebuie să le duc apă cu cisterna pentru că apa nu este potabilă în acea zonă. Pentru a pune la punct acea zonă mă costă în jur de 13 milioane de lei, trebuie să fac o staţie de pompare şi un bazin în vârf de deal, deoarece presiunea apei de pe strada 8 martie nu face faţă situaţiei. Apa din acea zonă nu e potabilă, este o crimă să-i mai ţi pe oameni în asfel de condiţii.