Don Juanii respinși ai politicii mureșene

Doru Oprișcan și Mihai Poruțiu tulbură din nou apele pe scena politică târgumureșeană. Înarmați cu un limbaj vulgar, ei intenționează să ia cu asalt filiala locală a PPCD. Sau a PD. Dați afară fără menajamente de liberali, cuplul Oprișcan și Poruțiu aplică strategia Florea de pătrundere într-un partid prin lideri naționali. Ciuhandu sau Boc?. Cine sunt, ce au făcut, cu ce se laudă sau de ce le este rușine Don Juan-ilor respinși ai politicii mureșene, într-o biografie neromanțată. Considerați subiecte tabu, ZIARUL demitizează politicienii intangibili.

Doru Oprișcan a avut atât în politică, cât și în cariera profesională o evoluție sinuoasă, dar – ca o remarcă personală – s-a descurcat de fiecare dată atât în hățișurile jocurilor de culise ale politicii, cât și în cele generate de deținerea diverselor funcții publice.

Å¢ărănistul care a “trădat” târziu

Deoarece cea mai vizibilă funcție pe care o ocupă este cea de consilier local, ne vom ocupa mai întâi de cariera sa politică, încununată cu două mandate de ales local.

Primul partid, și ne referim la perioada de după 1989, în care Doru Oprișcan a activat este PNÅ¢CD, partid din care nu a plecat nici atunci când Dorin Florea, la sfârșitul lui iulie 2001, și-a proclamat independența. La acea dată, Oprișcan era președintele PNÅ¢CD Târgu Mureș. Oprișcan nu a reușit să stopeze certurile și scandalurile soldate cu plecarea unei părți a țărăniștilor pentru a forma o altă formațiune creștin-democrată, și anume ANCD, toate pe fondul pierderii alegerilor generale din 2000 în favoarea PDSR, devenit anul următor PSD. În plus, PNÅ¢CD nu mai era pe val, iar alegerile din 2004 băteau la ușă, așa că se impunea o reorientare. Invitația făcută de PNL a căzut astfel cum nu se putea mai bine, reciproc avantajoasă: Oprișcan ar fi beneficiat de suportul unui partid în ascensiune, cu un puternic discurs anti-PSD, partid de care electoratul se acrise, iar liberalii târgumureșeni ar fi câștigat vizibilitate și un consilier local (doi, de fapt, dacă îl punem la socoteală și pe Mihai Poruțiu). Demisia din PNÅ¢CD a venit oarecum firesc, dacă acceptăm regulile meschine, duplicitare după care se joacă politica. Împreună cu Doru Oprișcan au “dezertat” și Laurențiu Nicula, Ileana Panțuru, pe atunci consilier județean, Lucia Bucin, de asemenea, consilier județean, medicul Florin Gomotârceanu, Mihai Poruțiu, de care aminteam și mai sus, în total 40 de țărăniști.

În PNL, în ciuda unui ascendent politic pe care îl avea, s-a lovit de teama deputatului Nicolăescu de a fi detronat de pe prima poziție, dar și de cerbicia celor care au refuzat să vândă partidul lui Florea și camarilei sale de afaceriști dubioși. Așa că după mai puțin de doi ani de “complotat” în partid, Oprișcan a fost pus pe liber. Deoarece acest capitol îl vizează și pe mai tânărul său coleg, Mihai Poruțiu, episodul liberal îl vom trata împreună. Așa a ajuns Doru Oprișcan independent. Independent, dar dependent de Florea, în tandem cu care a candidat pentru un nou mandat de consilier, obținând cele 5 procente necesare intrării în CL 2004-2008. Implicit, imaginea sa a fost asociată cu cea a PSD, inițiatorii grupului de sprijin al primarului Florea. În campania electorală și-a tipărit materialele electorale prin Mediapro Romania SRL – firmă patronată de către Șerban Pop și de către Mircea Someșan, fiul inspectorului școlar general Ștefan Someșan. Nu mai discutăm despre depășirea sumelor permise, pentru că aceasta ar trebui să fie apanajul Curții de Conturi, și nici despre resurse. Putem să remarcăm doar opulenta campanie mediatică din care nu au lipsit nici apelul la sentimentalismele părintești ale electoratului târgumureșean.

Revenind la sprijinul indirect primit de consilierul “independent” din partea PSD, oarecum, la alegerile generale, Oprișcan i-a răsplătit (sau și-a plătit datoriile) pe PSD-iști, apărând în emisiuni care îi avantajau pe social-democrați.

Story-ul politic nu pare însă încheiat, Doru Oprișcan intenționând să renunțe la independența afișată și să se lipească de un partid politic. PPCD sau PD reprezintă doar două din opțiunile sale. Cu PPCD-iștii a intrat deja într-un duel verbal cu medicul stomatolog Lucia Briscan (aspect valabil și pentru Poruțiu), duel care nu este decât o dovadă a influenței floresciene (ca să nu mai vorbim de limbajul adoptat, de o coloratură împrumutată din experiența străzii).

Pentru că am amintit de menținerea sa – de două ori consecutiv – în CL, să analizăm succint și activitatea sa de consilier.

Consilierul lui Florea

În mandatul trecut, ca și în cel actual, conștient sau inconștient, Doru Oprișcan a făcut jocurile și a apărat interesele primarului cu origini incerte, Dorin Florea. Cu tot acest bagaj administrativ dependent, sunt puțini cei care ar putea afirma că Oprișcan a fost și este un consilier slab. Rareori la ședințe l-am văzut să fie pe lângă subiect, și poate pentru că citește materialele de ședință, are adnotări etc. În legislatura trecută, însă, a avut o sarcină mai ușoară, din punct de vedere al trasului sforilor, fiind secretarul comisiei de Buget-Finanțe, cea mai importantă, de altfel, comisie a CL. În 2004, independent fiind, nu a mai fost susținut pentru vreo funcție în una din comisiile importante, fiind repartizat fără prea multe deliberări direct membru în comisia de Servicii și Comerț. Desemnarea sa în această comisie era cât pe ce să paralizeze activitatea CL, deoarece Oprișcan și-a dat demisia din locul prestabilit, iar comisia nu putea funcționa cu un număr par de membri. Refuzase să fie bătaia de joc a UDMR.

Energomur – o afacere moșită

Iar dacă tot am pomenit de interesele apărate de Doru Oprișcan, ar trebui să amintim de afacerea LukOil, de vânzarea spațiilor comerciale pe Legea nr. 550, negocieri unde s-a umblat meșteșugit la evaluările imobilelor, iar de dată recentă Energomur. Atâtea deplasări a făcut Doru Oprișcan la Viena – vă reamintim că el a avut până în momentul adoptării Legii nr. 161/2003, ce stabilea printre altele și incompatibilitățile aleșilor, calitatea de membru al CA al societății de termoficare – până când Energiecomfort a bătut palma cu Executivul. Adoptarea în CL a fost o formalitate, iar afacerea de 3 milioane de euro, deși există suspiciuni asupra costurilor reale, a fost un bun subiect de manipulare, cel puțin în campania electorală pro-PSD a primarului Florea. Oprișcan însă a pozat în salvatorul târgumureșenilor legați încă în sistemul centralizat de teama celor 50 de milioane de lei pe care îi presupune “dezlegarea” de la rețeaua termică a orașului. Aspect exploatat la fiecare emisiune în care apare lunar la o televiziune locală, în ideea intens vehiculată că este moștenitorul lui Florea la fotoliul de edil șef.

Capitolul: În administrație prin politică

Doru Oprișcan a fost un beneficiar nemijlocit al transferului de putere petrecut în 1996 dinspre PDSR înspre CDR. Numit director al Direcției Teritoriale a Fondului Proprietății de Stat, în 1997, independentul Oprișcan a rămas în această funcție până la transformarea din ianuarie 2000 a direcției în serviciu teritorial, subordonat Direcției Brașov. De aici s-a întors în AZOMUREȘ, în funcția de director, de unde a plecat în urma unui tackling cu Ovidiu Grecea, pe atunci șeful Corpul de Control al primului ministru. Demisia lui Oprișcan a fost considerată fie un gest de onoare, fie o fugă de responsabilitate. Rezultatul anchetei lui Grecea l-a scos însă curat pe Oprișcan. Până la momentul reîntoarcerii sale la AZO să vedem însă cum au decurs anii în care a privatizat cam tot ce era de privatizat în județul Mureș.

Un fepesist plimbat pe la Poliție

Doru Oprișcan a fost directorul FPS Mureș timp de trei ani. Trei ani care au însemnat privatizarea a aproape 200 de societăți din totalul de 229 de companii care se găseau în portofoliul direcției. La 1 ianuarie 2000, când FPS s-a restructurat, iar Direcția Teritorială Mureș a rămas fără personalitate juridică, fiind subordonată Brașovului, în portofoliu FPS Mureș mai rămăseseră 46 de societăți pe acțiuni, din care 12 de tip IAS. Bineînțeles, aproape 25% din societăți au fost privatizate într-o jumătate de an, în 1999, pe ultima sută de metri de guvernare CDR-istă. Așa s-a întâmplat cu Grand SA, TAR Târnăveni, Legume Fructe, ROMCAB, Sedcom Librării, Farmaceutica Aesculap, IFET Reghin, TEXTOR, SPID, pentru a le aminti pe cele mai cunoscute. Evident, în acea perioadă oarecum tulbure, când Radu Sârbu, mai marele FPS, era acuzat de afaceri necurate, nici Doru Oprișcan nu putea scăpa de anatema suspiciunilor de aranjare a licitațiilor. Deși au existat bănuieli cum că ar fi trucat unele licitații, mai ales că o serie de companii au fost vândute pe doi lei, dacă ținem cont de activele deținute în patrimoniu (în multe cazuri subevaluate, astfel încât valoarea capitalului social era derizorie), Oprișcan a contracarat orice acuzație care i s-a adus. Totuși, singurul caz concret în care a ajuns să dea cu subsemnatul la Poliție a fost privatizarea Agrim Prodas, firmă vândută în decembrie 1999. Alături de alți doi colegi care au făcut parte din comisia de licitație, independentul Oprișcan a fost acuzat și cercetat în 2001 pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Prima licitație pentru cumpărarea pachetului de 100% acțiuni deținut de FPS la Agrim Prodas (societate care deținea foste aprozare) a fost câștigată de AZOMUREȘ. Constatând nereguli, reprezentanții Combinatului au cerut anularea licitației, ceea ce s-a și întâmplat, cumpărătorului restituindu-i-se și garanția de participare. După anularea licitației, a fost organizată o nouă rundă de negocieri, iar pachetul de acțiuni a revenit SC UNIC SA Târgu Mureș. Doar că membrii comisiei au uitat un mic detaliu: să anunțe și firma ROMAGRA SA, care participase la prima licitație, de anularea contractului de privatizare. Cei trei FPS-iști au fost cercetați în stare de libertate, iar soluția anchetei a fost NUP. În 2000, aventura FPS se încheie brusc pentru Doru Oprișcan, care a convocat, dacă vă amintiți, o conferință de presă în care și-a luat rămas bun duminica dimineața, la ora 9.00. După plecarea sa, locul său a fost luat de Mihai Popa, actualul director al SEDCOM Librării și unul dintre aspiranții PSD la un fotoliu de senator.

Reîntoarcerea la o veche iubire

După încheierea episodului FPS, Doru Oprișcan s-a întors la fostul său loc de muncă, AZOMUREȘ. Era în martie 2000, când se petrecea acest transfer cotat excelent la bursa locurilor de muncă. Nici aici, însă, șederea sa nu a fost de lungă durată, deoarece morișca pesedistă care vroia să-și arate bicepșii (țesuturile adipoase) luptei anticorupție l-a prins în ea. Aterizat pe neașteptate în Mureș, Ovidiu Grecea, fost șef al Corpului de Control al primului ministru Adrian Năstase, a verificat la sânge în primăvara 2001 privatizarea Combinatului.

În procesul de privatizare, societatea luxemburgheză Transworld a cumpărat doar 32 la sută din acțiunile AZOMUREȘ, cu toate că ei doreau să dețină 51 la sută. Sfătuiți, după cum

s-a vehiculat la acea dată, de către Doru Oprișcan, directorul sucursalei Mureș a FPS, au cumpărat doar 32%, dar aveau controlul cu ajutorul procentelor deținute de FPS. Cu toate acestea, în urma controlului lui Ovidiu Grecea, oficialitățile au constatat că privatizarea combinatului este corectă, singurul vinovat fiind Doru Oprișcan, căruia i s-a solicitat demisia. Oprișcan a demisionat, cazul a fost clasat, iar Grecea a plecat la Rio de Janeiro ambasador. A fost momentul când Oprișcan a trecut în sectorul privat. Intertrade SRL a apărut în 8 ianuarie 2002.

Afacerist pe cont propriu

Intertrade SRL, avându-l drept unic acționar pe Doru Oprișcan, este o firmă care activează în domeniul intermedierilor în comerțul cu produse diverse. Firma administrată de consilierul independent a avut anul trecut un profit de circa 600 de milioane de lei. Până anul trecut a deținut și jumătate din părțile sociale la Christine Tour SRL, agenție de turism înființată în februarie 2004, în tandem cu soția sa, Cristina. Motivul pentru care a ieșit din afacere rămâne încă neclar, dar este posibil ca un argument să fie prezența sa în Consiliul de Administrație al Foraj Sonde. Pentru a fi mai expliciți menționăm că anul trecut salariaților Foraj Sonde cărora li se decontau concediile li s-a sugerat să călătorească prin Christine Tour.

Altă afacere păstorită de familia Oprișcan, de fapt de către soția consilierului, este Mondoplast Impex SRL, firmă cu obiect de activitate prelucrarea informatică date, înregistrată încă din 1992. Mondoplast are însă, conform datelor din bilanț dintre 1999-2003, o activitate obscură și rezultate pe măsură. Adică undeva la 100 de milioane de lei pe an, cifră de afaceri.

De anul trecut, Doru Oprișcan este angajat al firmei Stratech SRL, patronată de Augustina Pop.

Consilierul de dreapta lui Florea

Mihai Poruțiu, un tânăr medic care a renunțat la medicină în favoarea unei slujbe administrative, a cochetat de tânăr cu politica, având în vedere că abia a împlinit 35 de ani. Impetuos și impulsiv, și-a legat atât cariera profesională cât și cea politică de numele lui Dorin Florea. Iubitor profund al vizibilității publice, după debarcarea din PNL, Poruțiu era pregătit să-și depună ofranda pe altarul corupt al PSD. Doar că pesediștii erau, se pare, mulțumiți de achiziția independenților Florea și Oprișcan… Acum, implicat în scandalul negocierilor directe cu Gheorghe Ciuhandu, dar și pe filieră URR, Poruțiu se laudă cu perpetua sa filiație la dreapta.

Când scriem despre Mihail Poruțiu ne vine în minte fraza aproximativă din Platon, care îi era atât de dragă ex-consilierului ex-liberal: “Cea mai grea pedeapsă pe care o primești pentru că nu faci politică este faptul că trebuie să te lași condus de oameni mai proști ca tine”.

Despre politicianul Mihai Poruțiu nu sunt prea multe de spus, poate pentru că mai are încă timp să dovedească abilități autentice de politician. Cert este că îi este dragă, aspect demonstrat și de intrarea sa în PNÅ¢CD de timpuriu, la 22 de ani, și într-o perioadă în care partidele istorice erau supuse oprobiului public orchestrat de fosta Securitate și nomenclaturiștii aciuați sau eșuați în FSN-ul Bunicuței. Dar intrarea sa la creștin-democrați are și o explicație familială, descendenții săi fiind cunoscuți pentru opoziția anti-comunistă fățișă. În al doilea rând, tânăr ambițios, Poruțiu a înțeles că una din căile de a urca în viața este prin politică. Atitudine normală când ești un copil provenit dintr-o familie săracă, nevoit să muncești pe brânci în vacanțe pentru a dispune de bani de buzunar.

Timp de 13 ani, Poruțiu a rămas fidel țărăniștilor, cu toate că scena politică românească este plină de exemple ale unor traseiști întru bunăstare politică.

Cu toate acestea, atunci când i s-a oferit ocazia, nu mai revenim asupra argumentelor expuse și în cazul Doru Oprișcan, nu a ezitat să treacă la liberali. Înarmat și cu un grup de tineri care pe alocuri îl idolatrizau – Mircea Someșan, Șerban Pop etc., Poruțiu a început să-și subjuge treptat filiala târgumureșeană a PNL. Răzvrătirea lor înainte de localele de anul trecut a rezolvat însă umilitoarea situație în care vechii liberali ajunseseră de a fi dominați de niște vinituri țărăniste.

Ca și consilier, Poruțiu a fost deosebit de activ, fără să aibă însă argumentele și pregătirea lui Oprișcan. Așa că a mai dat-o în bară, iar procesul pierdut recent, în favoarea Curții de Conturi, care stabilește că este bun de plată în solidar cu primarul Florea, contabila Kiss Imola și alți semnatari ai procesului verbal de licitație, este doar un exemplu de amatorism în treburi administrative. Fie el și ex-președinte al Comisiei Juridice și de Administrație Publică.

Dar atâta timp cât și-a rezolvat indirect ploile prin consiliu, parcă suma este doar o palidă pedeapsă. Iar Cosmin Pop, prietenul său, cu care Poruțiu a împărțit părțile sociale de la Asibrok și Asitrans, nu credem că a uitat de contractele de reabilitare a școlilor, de mici alte atenții care i-au căzut din amiciția cu un consilier local. De Sharrom Transilvania.

Un medic ratat în CJAS

Mihai Poruțiu este de profesie medic de medicină generală și jurist. Experiența profesională și a dobândit-o la Direcția de Sănătate Publică Mureș, unde a activat între anii 1997-1999.

Traseele dese în biroul prefectului Florea i-au adus în 1999, la doar 27 de ani, funcția de director general la Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, a cărui influență se poate să nu fi contat, deși ne îndoim serios că este posibil, după cum merg treburile în politică. La CJAS are meritul că a pus pe picioare sistemul sanitar, a renovat un sediu nenorocit, cu toate că cei de la Curtea de Conturi nu au fost extrem de încântați când au văzut facturile.

Debarcat din funcția de director general în 2001, în urma unor concursuri cel puțin curioase, Poruțiu a dat Casa Națională în judecată. El a contestat faptul că nu a fost anunțat asupra rezultatelor concursului în termenul legal de 48 de ore. Dosarul Poruțiu vs. CNAS a ajuns în instanță la Curtea de Apel Târgu Mureș, unde Poruțiu a primit o hotărâre nefavorabilă. În schimb, recursul depus la Curtea Supremă de Justiție a fost admis. Sentința Curții de Apel este anulată, cauza fiind retrimisă spre judecare tot la Târgu Mureș. Fără succes, însă. Pentru că protocolul este politică de stat, inclusiv în administrație. Așa a ajuns Poruțiu în afaceri private.

Mărunțișul din afaceri

Până în 2003, Mihai Poruțiu apărea drept acționar în două societăți: Asibrok – 50% și Asitrans – 33%. Nici una din cele două societăți nu derula afaceri de anvergură și nici nu aveau profituri uriașe. La nivelul anilor 2002-2003 (Asibrok nu are depus bilanțul – sau acesta este incorect – pe 2003), din cele două companii, lui Poruțiu

i-au ieșit aproximativ 250 de milioane de lei dividende. Între timp a renunțat la asocierea cu Cosmin Pop, pentru a-și înființa alte două firme, și anume

M Consult și Data Manager. Despărțirea afacerilor a fost, se pare, de bun augur, deoarece firma M Consult a raportat pe 2003 un profit de peste un miliard de lei. Despre Data Manager nu știm prea multe, poate pentru că firma a fost înființată abia în decembrie 2003. Știm doar că partenerul său este Marius Russu, momentan un nume care nu ne spune nimic.

Acum cei doi vor o revenire în forță pe scena politică. Într-un partid politic. După trădări politice, afaceri pe alocuri dubioase, utopii prefecturale, exerciții de imagine, speră că electoratul se lasă manipulat. E o întrebare asupra căreia merită reflectat.

Din păcate, cei doi politicieni nu au fost dispuși să vorbească cu noi, considerând că pentru ei weekend-ul e weekend.

Ligia VORO