Viitorul Uniunii Europene se va decide la Bruxelles

Recentele dezbateri parlamentare europene anunță o agendă încărcată și sensibilă la apropiatul Consiliu European de la Bruxelles din 16-17 iunie, unde șefii de state și de guvern vor decide viitorul Uniunii Europene, în urma referendum-urilor asupra Constituției, și viitorul pachet financiar al Uniunii Europene.

Consiliul European este numele sub care se întâlnesc, regulat, de patru ori pe an, șefii de stat și de guvern ai statelor membre și președintele Comisiei Europene. Preconizat a fi ținut în 16-17 iunie, sub președinția luxemburgheză a Uniunii Europene, summit-ul va fi o oportunitate pentru de a defini noile direcții de dezvoltare ale Uniunii.

Dezbaterile din Parlamentul european din 8-9 iunie asupra noului context european rezultat în urma votului negativ asupra Constituției au subliniat din nou concepțiile diferite dintre principalii artizani ai construcției europene: pe de-o parte cei care doresc continuare proiectului european, pe de altă parte cei care vor să-l abandoneze.

Vorbind în numele Consiliului Uniunii Europene, instituție prin excelență interguvernamentală, ministrul adjunct de externe luxemburghez, Nicolas Schmit, a subliniat faptul că trebuie respectată pe deplin alegerea democratică a celor care au spus un “nu” hotărât Constituției, chiar dacă la baza opțiunii lor au stat poate motive contradictorii, însă este necesară în același timp și o nouă abordare a problematicii europene, care să răspundă grijilor și dezamăgirilor euroscepticilor. El a solicitat Parlamentului european un vot clar în favoarea tratatului, mai ales că a fost ratificat de zece țări, din care una – Spania – prin referendum. “Este evident – spune oficialul luxemburghez – că Europa nu trebuie să cadă într-o constantă nesiguranță și paralizie. În ciuda lipsurilor Tratatului de la Nisa, putem continua să muncim și să luăm în considerare preocupările sociale și de securitate ale cetățenilor noștri. Dar trebuie, în același timp, să extindem scopul acestui exercițiu și nu doar să ne uităm la probleme procedurale. Singurul mod de a ajunge la un rezultat este de a construi o democrație europeană reală”. Referindu-se la al doilea subiect ce se va afla pe agenda Consiliului european, reprezentatul Consiliului UE a atenționat că eșecul unui compromis în ceea ce privește perspectiva financiară ar crea o situație periculoasă. Deși nu este posibil să fie îndeplinite așteptările tuturor statelor, sanșa acordului asupra cadrului financiar ar permite acțiuni ferme pentru competitivitate, coeziune, securitate și politică externă, ceea ce ar da încredere în proiectul eruopen, fapt esențial în acest moment.

Important e să nu se ajungă la poziții extreme

Pentru președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, care recent a rezistat unei moțiuni de cenzură, rezultatul referendum-ului constituie o sursă de îngrijorare, însă această criză europeană ce se preconizează poate fi depășită de liderii europeni așa cum au făcut acum 50 de ani după respingerea proiectului Comunității de Apărare Europene: “Un vot democratic după o dezbatere vie este un lucru bun. Trebuie să respectăm expresia voinței cetățenilor. Chiar dacă o anumită parte din dezbatere a fost contaminată cu alte subiecte, ea reflectă în mod cert insatisfacția cetățenilor față de construcția europeană. Liderii europeni și naționali trebuie să explice mai bine cetățenilor care este, de fapt, miza și care sunt problemele la care UE poate oferi soluția”.

Problema cea mai stringentă, în opinia președintelui Comisiei, este ajungerea la un consens între cele 25 de guverne, care trebui să decidă continuarea sau abandonarea proiectului european, fiind însă de evitat pozițiile extreme. Ar fi greșit să se pretindă că nu s-a întâmplat nimic sau să se abandoneze întregul proiect, ignorând voința cetățenilor din cele zece țări care au ratificat deja tratatul constituțional. “Nu există soluții birocratice sau tehnocrate – trebuie să începem să construim condițiile pentru un nou consens politic”. El consideră că nu există un plan B, ci eventual un plan D – dialog și democrație. Intrarea într-un joc al învinuirilor nu este benefică nimănui: “dacă atacăm Europa șase zile pe săptămână de luni până sâmbătă, cum putem cere cetățenilor să voteze pentru ea duminică?”, a întrebat Barroso. În ceea ce privește perspectiva financiară, el a solicitat din nou Consiliului să respecte direcția trasată de raportul Parlamentului asupra acestui subiect, iar Comisiei și Parlamentului să mențină o alinață strânsă asupra negocierilor ce vor urma.

Poziția partidelor politice

Analizând cauzele eșecului celor două referendum-uri, parlamentarii europeni din grupurile politice reprezentative s-au pronunțat clar pentru continuarea construcției europene, pentru ratificarea tratatului constituțional și pentru o mai mare transparență în deciziile Bruxelles-ului, însă au existat și voci care au susținut că procesul ratificării nu mai este unul valid și ar trebui înlocuit cu unul de consultare.

Hans Gert Poettering, din partea grupului popular, dezamăgit de rezultatul referendum-ului, consideră însă că cele două state, Franța și Olanda, deși importante, nu-și pot asuma responsabilitatea a 25 de state membre, atâta timp cât 220 milioane de cetățeni din zece țări au ratificat Tratatul, iar părerile lor nu pot fi lăsate la o parte. “Nu există o soluție instant, (…) poate referendum-urile ar trebui amânate pentru o vreme, pentru a ajuta la găsirea unei soluții după o perioadă de reflecție. Printre principalele motive ale eșecului referendum-ului, parlamentarul european enumeră lipsa sprijinului din partea liderilor naționali și critica susținută la adresa Buxelles-ului. Totuși, extinderea nu trebuie să meargă prea departe, susține Poettering, solicitând Comisiei să fie sinceră și directă în raportul privind progresele înregistrate de România și Bulgaria.

“Nici acum 50 de ani nu a citit nimeni tratatele, dar au avut încredere în Europa și în promisiunile sale de pace și prosperitate, care au fost îndeplinite. Însă acum promisiunea de bunăstare, locuri de muncă și securitate socială nu au fost transmise cetățenilor”, consideră parlamentarul grupului socialist, Martin Schulz. Înlăturarea birocrației, creșterea transparenței și subsidiaritatea ar fi principalele acțiuni de urmat pentru apropierea Bruxelles-ului de cetățeni, susținând că “viziunea comună a grupului nostru (socialist, n.r.) este că perspectiva lărgirii trebuie să rămână, când sunt întrunite condițiile. Este nevoie, de asemenea, să ne reformăm în cadrul Uniunii Europene”.

Va fi afectată Romania de lupta pentru bugetul UE?

“Nu cred ca vom avea un buget mai devreme de martie 2006, dar este posibil să așteptăm până vara viitoare, și

nici atunci nu este foarte sigur că țările membre vor ajunge la un consens. În cazul în care nu se va adopta perspectiva financiară pentru 2007-2013, Comisia va avea la dispozitie bugetul din 2006”, consideră Willy De Backer, redactor-șef al agenției EurActiv. Potrivit analistului, Olanda, Germania și Suedia, marii contributori la bugetul european, se vor opune cererii Comisiei Europene de mărire a bugetului UE, iar în cazul Marii Britanii, premierul Tony Blair nu ar avea nici o șansă să vadă adoptată Constituția în propria țară dacă ar accepta creșterea contribuției la bugetul UE.

În privința României, analiștii români spun că respingerea propunerii de creștere a contribuției țărilor membre “nu poate duce la o diminuare semnificativă” a sumelor de care va beneficia România, cel puțin pentru perioada 2007-2009. Aceasta pentru că “pentru primii ani, alocațiile financiare sunt deja negociate strict în tratatul de aderare”, susține Nicolae Idu, directorul Institutului European din Romania, într-un interviu acordat Capital. “E posibil să avem probleme, dacă bugetul UE va fi în suferință, după 2009”, adaugă Idu. Și totuși, există un risc, chiar și pentru banii pe care-i vom primi începând cu 2007. Dacă statele UE vor merge pe varianta “1% din PIB-ul comunitar”, potrivit specialiștilor, se va produce o reașezare a priorităților. “Sunt trei variante: fie reducerea sumelor alocate sectorului de competitivitate, fie a celor pentru politica de coeziune, fie modificarea politicii regionale”, explică Idu. România va fi afectată în cazul celei de-a doua variante, în care politica de coeziune va primi mai puțini bani, adică va suferi exact instrumentul financiar care sprijină noile state membre.

Florin CEUȘAN