TREPTELE RAIULUI (17)

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei trepte este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un “plai la poarta de Rai”. Frumusetea mereu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare: ACASA, la cerurile vesniciei unde ne asteapta.

“Atunci, cine poate sa se mântuiasca?” (Mt 19, 25)

Cu aceasta întrebare adresata Mântuitorului de catre ucenici am încheiat articolul trecut, cu dorinta de a gasi un raspuns. Era exprimarea nedumeririi lor la afirmatia Lui Hristos referitoare la tânarul bogat: “Adevarat va spun ca cu greu va intra un bogat în împaratia cerurilor. si va mai spun: Mai lesne e sa treaca o camila prin urechile acului decât sa intre un bogat în împaratia lui Dumnezeu” (Mt 19,23-24) Dramatica dilema are o complexa dezlegare ce începe cu enumerarea poverilor aduse de lacomia de avutii si de riscurile asumarii lor. Primejdia cea mai mare este cea pomenita în parabola bogatului nemilostiv, care pentru lipsa de grija pentru suferinta aproapelui sarac si flamând care, chinuit de foame si de boli, astepta la poarta o farâma de pâine de la ospetele zilnice ale boierilor, la sfârsitul vietii se pomeneste aruncat în focul vesnic al zgârceniei, de unde îl vede pe saracul Lazar cuprins de pacea si bucuria din bratele patriarhului Avraam care îi explica: “Fiule, adu-ti aminte ca tu ti-ai primit pe cele bune în viata ta, si Lazar de asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiesti. Si pe lânga toate acestea, între noi si voi prapastie mare s-a întarit, încât nimeni sa nu o poata trece” (Lc 16, 25-26) Pilda aceasta rostita de Domnul Iisus Hristos în fata fariseilor care-l batjocoreau se adreseaza astazi mai mult ca oricând celor care alearga dupa otrava ucigatoare de suflet a averilor.

Bogatia împietreste sufletul ce nu mai cauta urcusul spre înaltimile nevazute, ci doar mijloacele de acumulari masive de avutii, prin cai necinstite precum specula, camataria si înselaciunea ce conduc inevitabil la…

Primejdia acumularilor

de avutii

Lacomia este boala contagioasa a lumii ce provoaca invidia altora, carora duhurile rele, lesne vor reusi sa le strecoare în minte pacatul gândurilor hulitoare împotriva iconomiei divine, gânduri adesea vor dege nera într-o “dreptate personala” criminala, tâlhareasca. Oligarhiile financiare ale lumii au stabilit “preturi” cu care îsi închipuie ca pot cumpara orice: palate, munti si lacuri, oameni si guverne, chiar si organe de schimb, când bolile si batrânetea încep a macina vremelnicul trup. De aceea se investesc astazi sume fabuloase în biotehnologie prin care ei, camatarii lumii, viseaza sa scoata ca dintr-un fes de scamator “tineretea fara batrânete” a clonarii celulelor umane.

Iata principalele ratiuni ale evitarii oricarei forme de stocari a prisosului câstigat, care, pe de alta parte, oricând poate fi transformat, prin milostenie si bunavointa, în comori ceresti, izvoare de iubire frateasca pentru aproapele, bineplacuta Lui Dumnezeu.

Bogatia evacueaza Duhul Sfânt din sufletul bolnav de lacomie. Credinta în Cuvântul dumnezeiesc scade pe masura ce averile cresc. Muntii de aur devin ziduri de pacate

ridicate între omul lacom si Dumnezeu. Ispititorul diavol trimite în mintea bietului robit noi si noi gânduri de acumulari de comori, care devin arme de asuprire a altor biete victime ce sunt chemate si ele în hora smintelii clasamentelor miliardelor ce distrug pacea si sanatatea omenirii.

“Auri sacra fames” (lat. “Blestemata sete de aur”), denuntata în Eneida de Vergiliu, când regele Troiei, Priam, încercând sa salveze o parte din tezaurul cetatii, pierde si aurul si viata fiului lui cel mic, Polidor caruia îi încredintase misiunea. Ginerele lui Priam, Polimnestor, regele Traciei, orbit de lacomie, îsi ucide cumnatul, desfide cinstea, onoarea si încrederea familiei, se prabuseste în mocirla criminalilor pentru iluzia avutiei jefuite. Câta durere si tristete!…

Bogatia cumpara puterea

Ce se întâmpla cu averile ce ajung sa fie masurate cu cifrele bugetelor anuale ale unor tari? Sunt folosite în cele mai diverse proiecte ce vor aduce profituri ulterioare, benefice dar si malefice, dintre care razboaiele au adus mari câstiguri celor care le-au finantat, în pofida pierderilor de vieti omenesti evaluate ce termeni noi, holocaust si genocid, pentru a

acoperi uciderile fara precedent ce au decimat în secolul trecut sute de milioane de vieti pe tot pamântul. Avutiile pe masura ce sporesc, raspândesc în jur semintele altor pacate ce pot fi cumparate, numite în limbajul actual investitii, ce înseamna orice achizitie ce îsi va spori valoarea comerciala în viitor. Printre tipurile de investitii amintim pe cele imobiliare, culturale, artistice, tehnologice, industriale, s.a., cu rostul lor bun în viata omenirii, dar si masivele rele finantari în industria mortii, a armelor ce sunt denuntate ce sintagma de distrugere în masa, cum au fost bombele din Japonia ale caror urme nu se vor sterge niciodata din istoria lumii.

Aurul mai poate cumpara si constiinte. S-a raspândit o imorala zicala ce afirma ca “fiecare om are pretul sau”, a carei generalizare intentionata este falsa. Dar aurul corupe într-adevar, atât pe cel corupt, cât si pe corupator. Oamenii se cumpara azi, nu ca robii din trecut, ci ca indivizi, care platiti fiind, executa dorinta platitorului, indiferent de consecintele nefaste ce se rasfrâng asupra altora, care mereu sunt cei multi si oropsiti. Oligarhiile bancherilor platesc sume uriase pentru campaniile electorale ale unor pseuodo-politicieni, marionete obediente si bine platite, votate de alegatori naivi, pacaliti de reclama preelectorala în care mari actori joaca rolurile unor lupi moralisti care dupa alegeri îsi arata urâtenia.

Opereta tragi-comica

pe scena globalista

Dupa schimbarea decorului politic din România, aceiasi actori joaca acum o alta opereta tragi-comica pe scena globalista, fiind platiti cu milioanele unor fantome ce se ascund mereu în spatele unui anonimat diabolic despre care un scriitor francez scria ca “cea mai mare înselaciune a diavolului este aceea de a-i convinge pe oameni ca el nu exista”. Dosarele de înalta coruptie ale demnitarilor mici si mari ce continua sa fie plimbate de la Ana la Caiafa de multi ani, în pofida probelor palpabile, afirma în fata lumii puterea malefica ce opreste dreptatea si impune mai departe minciuna democratica (citeste demonocratica) spre paguba actuala a saracului Lazar si vâlvataia vesnica a bogatului nemilostiv.

ALEGETI SINGURI LOCUL PREFERAT!

Alexandru Mihail Nita