Nemulțumiți de condițiile oferite

Tinerii din Centrul de Plasament nr.5 din Luduș vor schimbare. Aceștia au declarat că economiile care se fac la nivel județean sunt în dezavantajul lor. Apa caldă se dă doar pentru cinci minute, timp în care nu apuci măcar să te clătești. Ar trebui ca proiectele finanțate de Uniunea Europeană să se aplice cu Legea 272/2004 cu privire la protecția socială a tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani. Cea mai mare întrebare pentru majoritatea tinerilor este situația lor după ce vor ieși din

sistemul de ocrotire. Copiii cu dizabilități sunt îmbăiați cu apă rece, hrana pentru ei este insuficientă, iar condițiile sunt inumane.

Tinerii din Centrul de Plasament nr. 5 din Luduș se declară nemulțumiți față de “incompetența guvernanților care alcătuiesc legi în favoroarea lor”. Regimul pe care îl sesizează ei este aproape de cel comunist. Mâncarea se prepară după preferințele tinerilor, dar cu alimentele de slabă calitate pe care le cumpără Protecția Copilului. Unul dintre tineri a declarat că sunt discriminați față de celelalte centre rezidențiale. “Noi primim pastă de dinți ieftine, provenite din contractul făcut cu cei de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, două săpunuri ” no name” la lună. Vrem apă caldă mai multă la programul de baie! Cinci minute. Atât durează apa caldă,” a declarat Nelu Istina. Acesta a susținut că cei de la centrală nu sunt plătiți să stea ore în plus ca să aștepte până se încălzește cazanul. Și că în două ore, nu se poate încălzi un cazan pentru 70 de copii.

Accesul la informare este privat

Jeno Popovics este instituționalizat la Centrul de Plasament din Luduș. Visul lui era să devină scriitor sau jurnalist. Cât timp a locuit la Centrul de Plasament din localitatea Miercurea Nirajului, a scris numeroase poezii.”Fostul director de la Centrul de Plasament din Miercurea nu a dorit să mă susțină să îmi tipăresc cartea de poezii. Doar în câteva exemplare. Așa că, o profesoară de la Școala Generală m-a sprijinit în felul acesta. Am reușit să vând la profesori”, a declarat Jeno Popovics. El este nemulțumit de legislația tinerilor care părăsesc sistemul de ocrotire. Educația în centrele de plasament în ce privește pregătirea pentru viață este proastă. Jeno a susținut că desființarea centrelor de plasament nu ajută cu nimic.”Dacă aș fi ministru, aș face o lege prin care, centrele de plasament să rămână în continuare. Schimbarea noastră, de la un mediu la altul, nu ne face bine. De la Luduș la Miecurea Nirajului, apoi la Luduș, centru care cred că se va desființa în viitorul apropiat. În cadrul acestor centre aș crea module familiale. M-aș gândi la personalul angajat de la Centrul de Plasament din Luduș. Al doilea lucru pe care aș dori să creez în aceste centre de plasament un spațiu cu calculatoare, cu acces la internet”, a mai adăugat tânărul din Luduș. Accesul la informare le este privat, deoarece “când dorim să citim ziarele, nu ajung la noi, și merg direct spre Serviciul de Contabilitate, iar cele două cotidiane locale nu ne informează cu nimic.”

Copiii cu dizabilități spălați cu apă rece

P.R. în vârstă de 18 ani este unul dintre tinerii care nu și-a cunoscut părinții. Acesta a susținut că la nivel de centru ar trebui să se caute sponsori pentru organizarea unor excursii. “Toată ziua stăm închiși între patru pereți. Ar trebui ca direcția să caute sponsori pentru a merge în excursii. Cei mici nu au fost niciodată în excursii. Meniul ar trebui să fie diversificat. Mere, biscuiți și Eugenia. Atât. Și mă refer la copiii cu handicap. Au nevoie de fructe și vitamine. Nu îl poți sătura zilnic doar cu un măr,” a declarat P.R. Nelu Istina, a susținut că dimineața, copiii cu handicap sever sunt spălați cu apă rece. “Este bătaie de joc ce se întâmplă la ora actuală. Cei de la Consiliul Județean (CJ) se gândesc să facă economii la apă și alimente. Vor să ne facă rație chiar și apa caldă. Nu se poate așa ceva!” a mai declarat Nelu Istina.

Profesorii cred că noi trăim în junglă

Daniela Kapas, în vârstă de 16 ani, este elevă în clasa a X-a, profil matematică-informatică la Grupul Școlar “Ion Vlasiu.” Daniela a susținut că diriginta ei se comportă urât cu ea. “La școală nu vine nimeni să ne susțină când avem probleme. Diriginta mi-a spus că dacă sunt de la Centrul de Plasament, să mă mărit. Am probleme cu pedagogele de la școală. Se comportă urât cu mine. Pe noi, de la Centrul de Plasament ne pune separat în camere” a mai spus Daniela. Încrezătoare că presa scrisă este singura instituție în care mai are încredere, aceasta se întreabă dacă în urma acestor apariții, cei de la Protecția Copilului vor veni să asculte părerile copiilor?

“Din păcate, părerile noastre nu prea sunt luate în considerare. Toate deciziile care ne privesc se iau în biroul șefului de centru. Dacă mergem la șefa centrului cu o propunere, ea ne spune că trebuie aprobare de la direcție, sau nu se poate”, a declarat P.R. în vârstă de 18 ani. Standardele minime obligatorii la serviciile de tip rezidențial nu sunt respectate. Astfel, tinerii au declarat că cei de la direcție vin, doar discută cu ei, notează pe hârtie, și “uită de noi”. Fiecare copil sau tânăr ar trebui încurajat și sprijinit de autorități să participe la desfășurarea activităților din cadrul serviciului și să-și asume responsabilități conform dezvoltării și gradului său de maturitate.

Raportul internațional ne bate obrazul

Datele statistice realizate la începutul anilor “90 până în 2004, arată că situația copiilor aflați în instituțiile de ocrotire s-a menținut aproape neschimbat din primii ani ai tranziției, dovedindu-se deseori a fi dramatică. Prezentarea unora dintre aceste situați dramatice, în special în presa occidentală, a mobilizat încă de la începutul anilor ’90 un important efort de orientare a resurselor spre acest domeniu din partea diferitelor organizații internaționale. Până la începutul anilor ’97 ’98 acest efort a fost concretizat în special în ajutoare umanitare sau interveneții punctuale în situații specifice. Cea mai importantă achiziție a acestor ani obținută prin implicarea organizațiilor internaționale a fost apariția unor organizații nonguvernamentale capabile să dezvolte și să implementeze servicii de calitate în protectția copilului. Fundații puternice cu expertiză și experiență în domeniu ca World Vision, Holt, Bethany etc., își încep activitatea în România în acești ani. O altă problemă extrem de serioasă legată de chestiunea copilului aflat în dificultate, care a luat anvergură de-a lungul anilor trecuți, apare tot în această perioadă: copiii străzii.

În privința acestei probleme reacțiile autorităților au fost întârziate, iar măsurile luate în ceea ce-i privește sunt cu totul insuficiente.

“Întrebăm, nu dăm cu parul!”

Ziarul de Mureș a încercat să ia legătura cu cei de la Protecția Copilului din Mureș. Purtătoarea de cuvânt se află în concediu, și directorul este ocupat. La Consiliul Județean Mureș, secretarul general Ioan Togănel, responsabil cu Protecția Copilului ne-a pasat la înapoi la Protecția Copilului. La Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului București ne-a răspuns o doamnă, care ne-a făcut legătura telefonică cu consilierul de presă, Simona Pela.

Rep: Care sunt cele mai importante achiziții și cele mai semnificative lacune ale reformei instituționale în domeniul protecției copilului?

Simona Pela: Nu vă pot răspunde, numai domnul ministru secretar de stat al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului. Studiați raportul pe țară.

Rep: Există vreun proiect pentru tinerii din centrele de plasament la nivel național?

S.P.: Nu există. Deocamdată, mergem pe direcția parteneriatelor cu Agenția Pentru Ocuparea Forțelor de Muncă.

Rep: Deci, vor ajunge în stradă?

S.P.: Nu, nici vorbă! Văd că aveți multe întrebări, nu mai am timp să vă răspund. La revedere!

Specialiștii străini critică

Raportul oficial, din ianuarie 2007, a fost elaborat de Asociația “Children Higt Level Group”, în colaborare cu Grupul la Nivel Înalt pentru Copiii României. Monitorizarea a fost realizată de 125 de experți. Inițial au fost propuse spre evaluare 900 de instituții, printre care și Mureșul. Pe parcurs, “după eliminarea suprapunerilor și a instituțiilor în care nu mai erau protejați copii cu dizabilități, s-a ajuns la o listă finala de 666”. Spre deosebire de monitorizările CHLG, cele oficiale s-au desfășurat, cu preponderență, în mediul urban (86,7%). Monitorii au constatat că “10% din instituțiile evaluate au probleme mari legate de scurgerile prin acoperiș, 10% au pereții umezi, 27% au cadre de ferestre deteriorate ce trebuie înlocuite, 9% nu au o încălzire adecvată, 10% au pereții crăpați și 15% au zugrăvit cu foarte mult timp în urmă, 16% din instituții se confruntă în “mare sau foarte mare măsură cu lipsa spațiului”. 23% din centre nu aveau rampe de acces exterioare și 73% nu aveau rampe interioare. “Surprinde faptul că un număr mare de unități de protecție specială(21%) și internate(21%), dar și 6% dintre unitățile medicale nu au autorizație sanitară de funcționare.” Din totalul instituțiilor evaluate, doar 20% aveau licență.

“Din cei 23.352 de copii aflați în instituții în momentul vizitelor de evaluare, 17.745 erau copii cu dizabilități.” Cei mai mulți dintre aceștia au între 14 și 18 ani. Indirect, raportul oficial recunoaște că numai 65% dintre copiii între zero și doi ani aflați în instituții specializate suferă de un handicap grav. Și doar 36% dintre bebelușii instituționalizați în unități medicale sunt ținuți acolo legal. Conform Legii 272/2004, art. 60, alin. (2), “se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial al copilului mai mic de doi ani, în situația în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependență de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.

Progrese și lacune

Potrivit unui studiu realizat de UNICEF, în anul 2005 noile instituții de la nivel central și local cu atribuții în protecția copilului au fost create și sunt funcționale, însă, lipsește o infrastructură adecvată la nivel local, ambiguități în definirea unor atribuții la nivel instituțional, întârzieri în asumarea anumitor responsabilități, slabe conexiuni cu alte instituții locale din domenii corelate, lipsa transparenței și predictibilității finațărilor în sistem. Un alt lucru ar fi fost finanțarea reformelor care au a venit aproape în întregime prin intermediul programelor donorilor internaționali. De la 1 septembrie Guvernul va aproba mărirea alocațiilor de hrană cu doi lei, iar la alocațiile pentru nevoi personale mărirea se va face cu 7 lei.

Lajos KRISTOF