De vorba cu Maica Siluana (LVII)

Ziarul de Mures a inaugurat o rubrica de dialog cu Maica Siluana, stareta la manastirea Jitianu si coordonator al Centrului de Formare si Consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Craiova. Gratie unei experiente de viata deosebite, Maica Siluana desfasoara o bogata activitate duhovniceasca, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica raspunde întrebarilor cititorilor, trimise pe adresa

http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Ce legatura exista între semnul care prezinta ochiul atotvazator cuprins într-un triunghi care iradiaza lumina pe care îl observ în fiecare Duminica la biserica unde ma duc si eu si ochiul atotvazator cuprins în acelasi triunghi care este simbolul masoneriei? Sau mai bine spus , exista vreo legatura? Ei l-au împrumutat de la noi? Este frecvent în cartile pe care le-am citit despre Noua Ordine Mondiala. În conceptia masoneriei ochiul se afla deasupra unui trunchi de piramida care ar simboliza dominatia peste toata lumea si faptul ca toti ceilalti sunt “sclavi”, în afara de asa zisa “elita” care reprezinta ochiul. Acelasi ochi este evidentiat si în filmul Stapânul Inelelor, ca simbol al raului si al dominatiei mondiale. Acelasi ochi atotvazator a fost prezent si în cultura egipteana. Îmi puteti explica ce înseamna acest ochi în conceptia ortodoxa?

Dumi

Draga Dumi,

Am apelat la ajutorul unui profesor de la facultatea noastra de Teologie, pentru un raspuns cât mai competent. ti-l redau alaturat: “Ochiul în triunghi este un simbol crestin si semnifica atotprezenta lui Dumnezeu – Sfânta Treime. Francmasoneria l-a preluat din traditia crestina, la fel cum a preluat si alte simboluri si chiar slujbe (Sfânta Euharistie, de exemplu) pe care le maimutaresc. Francmasoneria traieste, de fapt, dintr-un sincretism exacerbat (amestec de elemente mozaice, crestine, eretice ariene, deiste, panteiste, ateiste chiar etc.).”

Pentru o mai buna documentare în aceste probleme, draga Dumi, îti recomand o carte pe care am citit-o si eu de curând si pe care o gasesc nu numai extrem de documentata si de clara, dar si plina de dragostea lui Hristos Cel în neobosita cautare si asteptare a oricarui suflet aflat în pericolul de piere în vâltoarea ispitelor acestei lumi! Este vorba de cartea lui Mihail Gavril, “Biserica. Sinagoga. Loja. Ispitirea din Karantania. Drumul Damascului. Disolutia masonica.”, aparuta la Editura “Puncte Cardinale”, Sibiu, 2007.

Te rog sa ma ierti pentru stilul telegrafic al raspunsului, dar viata mea este centrata cu totul pe alte coordonate ale razboiului duhovnicesc. Multumesc lui Dumnezeu ca are oamenii Lui în toate domeniile si ca, împreuna, ne pregatim sa asteptam cu nadejde Ziua cea de pe Urma si Marea Întâlnire cu El!

Cu dragoste si respect,

Maica Siluana

As vrea sa va întreb cât este de pacat sa faci sex în posturi? Ma refer între doi oameni cununati religios, sot si sotie… si daca e pacat si miercurea si vinerea si în zilele sarbatori din an?

D.

Draga mea D.,

Eu cred ca este pacat “sa faci sex” în orice zi si în orice perioada a anului sau a saptamânii. Este pacat pentru ca sotii sunt chemati si binecuvântati sa se iubeasca unul pe altul si sa se veseleasca în iubirea lor, iar nu “sa faca sex”. Sa nu mai spun ca nici nu se poate “face sex”, ca sexul e facut si ne este daruit de Dumnezeu odata cu prima secunda de viata. Noua ne revine numai libertatea de a folosi liber si responsabil, si din aceasta cauza mai mult sau mai putin adecvat voii lui Dumnezeu, acest dar. Asadar, pe acest temei, sfintit de Taina Cununiei, iubirea sotilor este o adevarata Taina, este o permanenta Nunta, Cununie, adica o aducere în vazut a Iubirii Celei nevazute Care se împartaseste si Se daruieste pe Sine fapturii Sale. Dupa chipul acestei Iubiri cei doi soti sunt chemati sa traiasca într-o permanenta daruire de sine unul catre celalalt în Hristos, Mirele Bisericii! Taina mare! Ei, aceasta iubire, aceasta nunta, are în viata celor doi miri, forme infinite de manifestare, de exprimare prin trup! Îmbratisarea trupeasca intima, act prin excelenta creator, nu este doar biologie sau fiziologie însotita de emotii, ca la animale. Este o minunata forma de comunicare a iubirii, care stie sa se manifeste în multe, multe feluri. În zilele de post, iubirea conjugala, si dorinta inerenta ei la tinerete, se poate exprima si darui total si profund printr-un zâmbet, o privire, o atingere, o strângere de mâna, o mica plimbare, prin iertare, prin surâs, prin rabdare si întelegere, printr-o floare daruita, prin soptire delicata si cu dor a numelui celuilalt, prin marturisirea dorului si doririi si, mai ales, printr-o împreuna îngenunchere în fata IUBIRII care a rânduit întâlnirea si nunta! Acolo, puteti jertfi preaplinul dorintei într-un simplu gest de daruire si slavire, atunci, veti simti ca dorinta care parea atât de carnala si tirana, poate deveni muzica, poate fi cântare a sângelui aprins sau a oaselor îndragostite pâna în maduva, atunci trupul vostru poate deveni alauta duhovniceasca! Da, omule drag, acestea sunt posibile si sunt la îndemâna oricui îndrazneste sa se lepede de sinele marunt si fricos. Daca ce-ti scriu aici nu ar fi posibil, totul ar fi minciuna si moartea si Învierea Fiului lui Dumnezeu facut Om ar fi zadarnice si totul ar fi cumplit de trist si frivol… Orice om e chemat si poate fi martor viu al acestei minuni. Cine refuza acest dar, fie va sfida orice dor al inimii de dragul placerii trecatore si ucigatoare a pacatului, fie va îmbatrâni si muri socotind zilele în care “are voie sa faca sex” bodoganind “Biserica asta atât de neadecvata la “realitate”! Da, suflet drag, postul acesta, ca si cel de hrana, ne ajuta sa descoperim ca nu suntem flamânzi de senzatii de placere, ci de Dumnezeu pe Care Îl cautam mereu în alta parte decât acolo unde este. Pe acest Dumnezeu Îl putem întâlni si sarbatori în fiecare gest si eveniment al zilelor noastre. Si daca tot am intrat în acest subiect delicat, poate acum ar fi o ocazie sa raspund si cuiva care s-a întristat când am spus într-o conferinta ca e pacat sa te saruti cu iubitul sau iubita înainte de nunta. si aducea argumente ca ce placut este, si ca ce dragoste puternica simtea si exprima când facea asta cu viitorul ei sot, pretutindeni, oriunde îi “apuca” dorul si ca e exagerat si ca, probabil, calugarii spun asta dintr-o necunoastere a acestei forme de exprimare si împartasire a dragostei… Ei, copii, copii, din pacate, acele saruturi nu prea sunt exprimari ale dragostei, ci mai mult framântari si scormoniri în firea prea limitata, prea îngusta, pentru infinitatea dorului care va arde launtrul! Si zadarnica va este scormonirea! Nu acolo este infinitul dorit! Daca am trai sarutul ca poarta de intrare în Infinit, am avea infinita grija nu numai cui, ci si unde îl si cum îl daruim! N-am face din el un gest public, nu ne-am “întarâta dorintele” apelând atât la fiorii biologici, cât si la cei ai curajului de a înfrunta pudibonderia spectatorilor, sau limitele bunului simt! DA, taina mare e sarutul Sa ne ajute Dumnezeu sa ne apropiem de aceasta taina cu sfiala si respect. Sarutul e poarta care duce spre poarta vietii, spre poarta prin care intra mirele în camara de nunta! Din nefericire, multe saruturi au deveni porti ale mortii si multe guri si-au pierdut inocenta si frumusetea daruite de Dumnezeu fapturii sale cugetatoare si cuvântatoare, omul!

Multa durere ne aduce felul în care îsi foloseste omul, astazi mai mult ca oricând, portile acestui templu al Duhului Sfânt care este chemat sa devina trupul omenesc. Multa durere aduce transformarea lui în capiste idoleasca! Dar sa nu deznadajduim, spune Domnul! Nici o pierdere nu este definitiva, cât mai suntem în viata. Durerea ne este daruita ca sa ne trezim si sa ne întoarcem în Casa Tatalui nostru! Exista usile pocaintei, Ele ne vor învata sa intram în Domnul, în Mila Lui si sa reînvatam taina vietii si a iubirii! Intrarea e libera!

Curaj, draga D. si, te rog, încearca, sa-L aduci pe Domnul în dragostea si în casa ta, si sfânta Lui rânduiala va intra cu infinita tandrete în dragostea voastra! si tot El va va sprijini ori de câte ori va veti împiedica. si tot El va va ridica, ori de câte ori veti cadea!

Cu dragoste, respect si nadejde în Bucuria Sfânta,

M Siluana