SIPA renaște din propria cenușă

* De puțin timp s-a născut Direcția de Prevenire a Criminalității în Mediul Penitenciarelor (DPCMC) * Suspiciuni cu privire la o posibilă renaștere a Serviciul de Informații si Protecție Anticorupție (SIPA) * Monica Macovei neagă orice asociere cu fostul SIPA * Raiul deținuților și ofițeri lipsă

Încă de la înființare – vara lui 2006 – Direcția de Prevenire a Criminalității în Mediul Penitenciarelor (DPCMC) a fost asemănată atât cu Serviciul de Informații

și Protecție Anticorupție (SIPA) cât și cu Direcția Generală Anticorupție (DGA). Cu toate că Monica Macovei – actualul ministru al Justiției – a încercat din răsputeri să evite alăturarea numelui DPCMC de cel al SIPA, gurile rele susțin că DPCMC nu este altceva decât “altă Mărie, cu aceeași pălărie”, adică o direcție înființată pe baza fostelor structuri ale SIPA și DGA. Mai mult, modalitatea DPCMC de strângere a informațiilor – prin intermediul interviurilor deschise cu deținuții – nu este prevăzută de textul ordinului care înființează DPCMC, formularea legală fiind destul de relativă și lăsând loc la eventuale întrebări cu privire la o posibilă reînființare a SIPA.

În anul 1997, fostul ministru al Justiției, Valeriu Stoica, a înființat SIPA într-o formulă relativ transparentă, care însă a fost ulterior transformată, fiind folosită sub guvernarea lui Adrian Năstase în scopuri politice. În acest context, asigurările ferme ale Ministerului Justiției în ceea ce privește lipsa conexiunilor cu SIPA (serviciu desființat în 2004) și netransformarea DPCMC într-o structură de informații, pălesc în fața suspiciunilor care planează asupra noi direcții menite să reglementeze și să verifice situația deținuților din penitenciarele din România.

Promisiuni

În ceea ce privește cu Direcția Generală Anticorupție, după desființarea sa – februarie 2006 – o parte din ofițerii angajați în cadrul acestei direcții și-au întocmit dosarele prin care cereau trecerea în rezervă, încadrându-se bineînțeles în plafonul de minim 15 ani vechime. Astfel, din direcția care promitea profesionalism și continuitate s-a ales praful, ofițerii DGA care nu s-au pensionat răspândindu-se care încotro. O parte din ofițerii angajați pe statul de plată a fostei DGA s-a reorientat profesional spre diferite posturi în cadrul firmelor de protecție particulară. Cum foștii ofițeri DGA erau licențiați ai facultăților de drept, după dizolvarea DGA, unii și-au deschis firme care oferă consultanță juridică. Mai mult, potrivit surselor GAZETEI, în cadrul fostei DGA au rămas la vremea respectivă, câteva săptămâni înainte de desființare, aproximativ 20-30 de ofițeri care au fost transferați la cerere, pe funcții de execuție în cadrul penitenciarelor din țară.

Acum, DPCMC se laudă că nu are și că nu a avut cadre din fostele direcții. Mai mult, afișând o transparență totală, DPCMP promite doar cadre noi, instruite în conformitate cu normele Uniunii Europene în ceea ce privește tratamentele aplicate deținuților în toate cele 35 de închisori existente în România – dintre care 25 de penitenciare de maximă securitate, șapte penitenciare cu regim închis, un penitenciar semideschis și două închisori pentru minori și tineri.

Realitatea crudă

Problema e însă alta. Pe de-o parte, cadrele DGA care s-au pensionat sau au ales să îmbrățișeze între timp altă profesie nu mai au cum să revină la DPCMC. Pe de altă parte, ofițerii care ar corespunde cerințelor de angajare în cadrul DPCMC nu se arată interesați de oferta noii direcții. Cum în fiecare din cele 35 de închisori din țară ar trebui să se afle minim două cadre, există riscul ca bunele intenții promovate de către DPCMC să nu poată fi materializate tocmai din lipsă de personal. Or, în aceste condiții, este puțin probabil ca foștii ofițeri SIPA și DGA să nu fie reîncadrați la nou înființata DPCMC.

Raiul deținuților

În cazul în care DPCMC și-ar întârzia înființarea, singurii care ar avea de profitat din toată această poveste ar fi chiar deținuții. De altfel, după desființarea DGA, sursele GAZETEI ne-au asigurat că pentru deținuți a fost raiul pe pământ. Cu toate că au existat unele cazuri în care ofițerii DGA sau SIPA erau “pe mână” cu deținuții, facilitându-le continuarea afacerilor și păstrarea legăturilor cu cei aflați în afara închisorii, ofițerii DGA și SIPA au reușit să asigure un oarecare control în penitenciare. Însă, după dizolvarea celor două servicii, colaborarea dintre unii gardieni și deținuți a luat amploare, deținuții profitând din plin de pachete cu mâncare, telefoane mobile și alte facilități care sunt restricționate sau interzise potrivit regulamentelor interioare din penitenciare.

Turnătorie din răzbunare

În ceea ce privește metodele de lucru ale celor două foste servicii, acestea erau bine puse la punct. Colaborarea dintre ofițerii SIPA și deținuții care doreau să denunțe ceva sau pe cineva, se putea realiza prin două metode. Astfel, în interiorul penitenciarelor existau “cutii cu sugestii și reclamații” în care prizonierii lăsau bilețele prin care își manifestau dorința de a se prezenta la raport la ofițerul SIPA existent în respectiva închisoare. O altă metodă presupunea ca ofițerul SIPA să convoace la discuții libere mai mulți deținuți pentru a observa care dintre aceștia ar fi dispus să colaboreze. Apoi, respectivul deținut era chemat să discute în biroul special amenajat pentru SIPA în cadrul închisorii în care activa acesta. În ambele cazuri, pentru propria-i protecție, deținutul care colabora cu SIPA invoca în fața colegilor de celulă pretextul unei vizite la medicul închisorii sau întâlniri cu avocatul.

De cele mai multe ori¸ deținuții i-au asupra lor întreaga vină pentru o infracțiune, urmând ca cei pe care “îi acoperă” să îi sprjine din toate punctele de vedere pe perioada captivității. Din păcate, cei de afară uită destul de repede de complicii din închisori, moment în care ofițerii DGA interveneau, pentru a asculta mărturiile celui care povestea întreaga infracțiune, disperat, frustrat și dornic de răzbunare împotriva celor care l-au uitat. Pe lângă situațiile de acest gen, prizonierii denunțau și abuzuri ale gardienilor, polițiștilor, procurorilor sau chiar judecătorilor. Din păcate, în aceste cazuri, anchetele mureau încă “din fașă”, acuzațiile neavând probe care să le susțină veridicitatea.

De veghe în penitenciare

DPCMC a fost înființată la data de 20 iunie 2006, aflându-se în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Printre atribuțiile DPCMC se numără identificarea și prevenirea situațiilor și împrejurărilor de nerespectare a drepturilor deținuților de către personalul din penitenciar, depistarea eventualelor tratamente inumane sau degradante aplicate deținuților precum și depistarea altor încălcări ale drepturilor umane. Mai mult, deținuții pot să depună plângeri împotriva angajațiilor din penitenciar, urmând ca angajații DPCMC să verifice și să-l informeze în mod direct pe directorul penitenciarul în cauză asupra rezultatului anchetei. Astfel, potrivit declarațiilor Monicăi Macovei “este vorba despre o direcție care funcționează în cadrul ANP, nu în interiorul Ministerului Justitiei, și care va lucra cu conducerile penitenciarelor”. Noua direcție pretinde a nu folosi tehnici specifice serviciilor de informații, iar personalul angajat nu provine din vechea structură, angajările făcându-se pe bază de interviu.

Potrivit declarațiilor Monicăi Macovei “este vorba despre o direcție care funcționează în cadrul ANP, nu în interiorul Ministerului Justiției, și care va lucra cu conducerile penitenciarelor”. Noua direcție pretinde a nu folosi tehnici specifice serviciilor de informații, iar personalul angajat nu provine din vechea structură, angajările făcându-se pe bază de interviu.

În anul 1997, fostul ministru al Justiției, Valeriu Stoica, a înființat SIPA într-o formulă relativ transparentă, care însă a fost ulterior transformată, fiind folosită sub guvernarea lui Adrian Năstase în scopuri politice.

Alina CRÂNCĂU