De vorbă cu Maica Siluana (XXXVII)

Ziarul de Mureș a inaugurat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

De ce avea nevoie dumnezeirea de noi, oamenii? Și, de ce nu avem libertatea de a alege pentru sine dacă dorim să venim în această viață sau nu?

Cornelia

Draga mea Cornelia,

Din întrebările tale răzbate o durere pe care o simți prea mare pentru tine, pentru puterile tale. Când omul e bucuros, nu se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, ci Îl uită, pur și simplu. Așa cum uităm să mulțumim mamei care ne iubește pentru ce face pentru noi. E în firea căzută a omului să acuze când îl doare ceva și să uite când îi place ceva. Acest fel de trăire este specific omului “sufletesc”, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Acest “om sufletesc” este partea afectivă din noi, partea care are dorințe și impulsuri și care simte plăcere și durere pentru a “ști” ce are de făcut ca să se bucure de darul vieții. Prin cădere, prin păcat, această parte a omului a devenit pătimașă, egoistă, robită numai plăcerii. De atunci își îndreaptă toată energia și inteligența ca să scape de durere și să-și procure plăcere….

Dar omul nu este doar această parte. Omul are și duh. Are un “organ” special, prin care se “conectează” la Dumnezeu și în care primește putere de la Dumnezeu, Harul, ca să trăiască dumnezeiește, adică în dragoste și în Bucurie.

Pentru aceasta l-a făcut Dumnezeu pe om, ca să-i dăruiască bucuria Lui de a fi! Dacă am urca în duhul nostru și acolo L-am primi pe Domnul și harul Lui, totul s-ar schimba în viața noastră. Partea pătimașă s-ar vindeca și trupul s-ar sfinți și ar străluci de lumină și slavă ca Trupul Domnului pe Muntele Tabor. Toate acestea sunt adevărate și posibile pentru omul întreg. Dar pentru ego-ul nostru, pentru psihismul nostru robit plăcerii și durerii, nimic nu contează dacă acea dorință nu i se împlinește. El dorește și poftește și vrea să i se împlinească dorința așa cum spune el, cum și când vrea el! și asta nu se poate, pentru că alți mii de oameni vor altfel, și …. de aici dureri, boală, nebunie, împotrivire și totul întors spre Dumnezeu că El e de vină!

Ca să știi dacă ai ales sau nu să vii la existență, Suflet drag, ar trebui să intri în legătură cu tine, cu sufletul tău întreg.

S-ar putea să afli acolo în adânc, un Sine uitat, îngropat în uitare, care știe, care își aduce aminte că L-a văzut pe Dumnezeu în clipa în care a fost chemat la existență și că a spus: DA! Acum, lucrarea ta, lucrarea mea, împreună cu Harul este să ne întoarcem acasă, să intrăm în adâncul nostru în care ne așteaptă Dumnezeu și bucuria Lui de a fi!

Calea, pentru noi ortodocșii, este cea pe care o învățăm în Biserică. Nu vânzoleala pe care o vedem uneori la slujbe, ci întâlnirea aceea cu Dumnezeu și primire Darului pe care ni-l face. Dacă vom îndrăzni să-L primim, să-L mâncăm și să-L ascultăm așa cum ne învață, nu numai că vom primi răspuns la întrebările noastre, dar vom primi și puterea de a răspunde și celorlalți.

Începe, suflet drag, să stai de vorba cu El. Tot ce gândești acum singură, gândește în fața Lui. Spune-I acolo în lăuntrul tău, tot, tot, tot ce te doare, ce te nedumerește, tot ce ai vrea să știi sau să înțelegi. și, odată pe zi, seara, stai tăcută în fața unei Icoane și ascultă tăcerea aceea. Încearcă să taci total. Ascultă Tăcerea și vei auzi ce spune Domnul. Nu vei auzi voci, ci vei primi răspunsul așa cum știe El să răspundă și îndemnul și puterea să faci poruncile Lui cu dragoste și încredere. Bucuria te va însoți pe Cale, dar rugăciunea te va conduce la ea!

Te îmbrățișez cu dragoste și multă încredere!

Și, să știi, că nu există condiții în care să nu vină Domnul și din care să nu uităm să ajungem la El! Numai împotrivirea noastră poate bloca această Comunicare!

Cu drag și respect pentru suferința ta ascunsă,

Siluana

Cum se poate lăsa cineva de băutură după zeci de ani de patimă cumplită?

Dragul meu frate,

Se poate lăsa numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Din păcate, mulți bolnavi de această dependență apelează la ajutorul lui Dumnezeu, dar nu știu cum să ceară puterea de care au nevoie, nu știu apoi s-o folosească. De obicei, regretă căderile și făgăduiesc, uneori se jură, că nu mai fac. Și chiar se abțin pentru perioada făgăduită, dar nu primesc vindecarea pentru că nu-și dau seama în ce constă.

Vindecarea omului de orice boală trupească sau sufletească se face prin îndepărtarea cauzei care produce boala și prin menținerea unei legături vii și directe cu Viața care este Dumnezeu. Daca cineva voiește să nu mai depindă de alcool, să nu mai bea alcool, trebuie să învețe să Depindă de Dumnezeu și să-L bea pe Domnul! Nu e o metaforă! Pare greu dar nu este, iar suferința pe care o presupune începutul acestui mod de viață e mult mai mică decât cea de dependent de o substanță. Doar că vrăjmașul omului, diavolul, îl sperie cu suferințele mai grele din perioada de sevraj.

Pentru a pune începutul acestui drum, vă recomand să repetați întrebarea la adresa:

sfdimitrie@hotmail.com

sau la telefonul 0264 597687

Domnul să vă lumineze și să vă conducă pașii spre Bucuria Lui!

Cu dragoste și respect pentru cel ce întreabă și suferă acolo în adâncul dumitale,

Siluana

Revin la dumneavoastră cu o întrebare legată de fetele mele: cea mare are aproape 20 de ani și are noduli la sân iar cea mică, de aproape 16, are migrene care nu trec cu nici un fel de analgezic, de la 8 ani.

Dacă stau să mă gândesc prea mult la asta intru în panică, mă apucă teama și disperarea. Ce-ar trebui să fac ? Mă gândeam să citesc pentru ele ,,Acatistul Sf. Nectarie Taumaturgul” și aș vrea să fac rost și de niște ulei sfințit de la moaștele lui… Ce credeți ? Vă aștept cu un răspuns. Vă mulțumesc și Domnul să vă binecuvânteze.

Draga mea surioară dragă,

Da, ai motive întemeiate să intri în panică, după legile omenești. Dar asta nu ți-ar folosi la nimic. Frica pe care o simți și îngrijorarea sunt firești și te ajută să nu rămâi nepăsătoare la suferința copilelor și să faci cele de cuviință. Așa că să ridici gândul la Domnul și să acționezi. În primul rând să vă spovediți curat și să vă împărtășiți. În același timp să mergeți la medic pentru a stabili diagnostice și eventual tratamente. Aici puteți opta fie pentru cele clasice, fie pentru cele alternative. Schimbați și felul în care vă alimentați. Dar totul cu binecuvântarea duhovnicului. Apoi, mergeți la Sfântul Maslu ori de câte ori puteți, rugați pe Părintele să vă citească rugăciuni de vindecare, mergeți la Sfinte Moaște, ungeți-vă cu ulei sfințit și rugați-vă după putere și acasă.

Dar, atenție, de obicei, orice boală e un avertisment că ceva nu e în bună rânduială în viața noastră. Cercetați asta cu ajutorul duhovnicului și veți birui!

Cu dragoste și încredere,

Siluana