Preludiu cu năbădăi

O treabă bine făcută trebuie începută cu dreptul. Știm asta, hăt!, de demult. Când aveam ceva important de dres, bunica veghea să ieșim din casă regulamentar, adică musai cu piciorul drept peste prag (necesarmente înaintea stângului). Că bunica, săraca (Domnul odihneasc-o în pace!), avea astfel de stereotipuri, e aproape de înțeles. Dar că ele persistă și azi, aplicate fiind cu încăpățânare de generațiile vremurilor computerizate, ne lasă în mirare. Mă rog, faptul că înainte de o treabă mare e bine să pășești cu membrul drept sau că-i bine să-ți cânte o păsărică din partea dreaptă ori că-i bine să se ușureze o zburătoare (nemigratoare) pe umărul drept al hainei constituie, până la urmă, chestii inofensive. Spre deosebire de multele altele pe care le practicăm cu dibăcie și voluptate diabolică. Înspre necazul altora.

Oricum, reținem (deci) că o treabă adevărată se anunță prin ceva. Care, neapărat, trebuie să ne cadă bine. O introducere pe cinste, un preludiu, un preambul, o uvertură, o avanpremieră. Ziceți-i cum vreți. Care nu-i obligatoriu să aparțină autorului trebii titulare. Experiența ne învață că ba, dimpotrivă. De cele mai multe ori, unii dau tonul și alții fac vocalizele.

Săptămâna aceasta vom vedea, negru pe alb, Raportul Comisiei Europene pentru România. Care ne va dezlega șarada aderării. Cel puțin așa sperăm. Și nu numai prin menționarea unei date, ci și prin evitarea unei amânări. (Desigur că intrarea în UE nu înseamnă că din ianuarie 2007 vom vedea haite de câini cu colaci ori covrigi atârnați în coadă, bălăcindu-se în râuri de lapte și miere. Nu! Dar nici să rămânem atârnați în coada Europei, izolați, nu poate fi o soluție.)

Așadar, ce am putut auzi ori vedea (via mass-media) că s-a întâmplat în țară, în perioada de pe urmă, în așteptarea raportului cu pricina? Păi, felurite scene cu semnificație.

1. Săptămâna anterioară a debutat cu știrea de senzație privind impactul violent, de vestiar, dintre un fotbalist și un hidrant inofensiv. Soldat cu tăieri de vene și sânge împrăștiat pe pereții imobilului echipei adverse. Și, pentru confirmarea gestului european, un al doilea fotbalist ajuns la vestiar (coechipier cu primul erou) repetă figura (desigur, cu un alt hidrant, neciobit), fără înțelegere prealabilă cu confratele său. Ci, pur și simplu, pe bază de telepatie de stadion. Sânge, pereți mânjiți, ambulanțe. Motivația? Defulații și-au manifestat într-un mod indubitabil și original nemulțumirea față de arbitrajul partidei pe care tocmai o pierduseră.

2. Unul dintre omniprezenții politicieni s-a hotărât să-și schimbe pseudonimul, pe care (se pare) tot el și-l dăduse. Dar care, actualmente, nu i se mai potrivește, față de starea nației. Așa că, după cum a anunțat, din “Războinicul luminii” va deveni “Vlad Å¢epes”. În curând.

3. Inundațiile regretabile au fost și repetat prilej de glume. în mod paradoxal. Datorită atitudinii de “coană Chirița” manifestată de anumiți cetățeni din anumite zone ale țării. Care, în loc să pună umărul, alături de soldați, la încercarea de prevenire a catastrofei și de salvare a bunurilor ce se mai puteau salva, au preferat să se dezinfecteze intens cu tescovină, în crâșma comunală, fiind atenți ca nu cumva să le pătrundă apele prin pahare.

4. În întregul an 2006 va fi dat în folosință, în toată țara (țineți-vă bine!), un fabulos tronson de 53 km de autostradă. Adică nici de aici până-n Dealu’ Feleacului. European ritm! în felul acesta, ne apucă Apocalipsa pe DN-uri, pe DJ-uri și pe drumuri comunale.

5. Potrivit unui sondaj efectuat de Biroul de Cercetări Sociale, numai jumate dintre subiecți (cetățeni ca noi) doresc intrarea imediată în vigoare a legii lustrației. Celeilalte jumătăți îi este totuna dacă cei ce au făcut mârșavă poliție politică, distrugând creiere și destine, pot sau nu pot să acceadă la funcții publice (de unde să ne conducă în cunoscutul stil, piei-i-ar amintirea!). Tot astfel, numai 60% dintre cei chestionați simt nevoia să cunoască de-adevăratelea și să înțeleagă mecanismele activității desfășurate de fosta securitate. Celorlalți le este aproape totuna de ce și cum acționau ochii, urechile și limbile nației.

6. Proiectul Raportului Comisiei Europene arată, printre altele, că UE ar putea bloca fondurile destinate României și Bulgariei dacă aceste două țări nu finalizează reformele înainte de a adera la Uniune. Deci, suntem între ciocan și nicovală. Creșterea ritmului unora dintre reforme dă și efecte secundare cu siguranță nedorite, pe planul nivelului de trai. Neîndeplinirea acestor reforme duce la sistarea unor finanțări care, în timp, și-ar putea arăta roadele și în planul vizat. Jocul acesta de-a “cucu-bau” e al naibii de greu.

7. Un pamflet citit în plină ședință de partid, însoțit de zâmbete, icnituri, râsete, împarte puterea precum Moise (cu parul) apele mării.

Acestea fiind amintite, după atâtea pilde agitate, din vremea de preludiu, ne întrebăm, firesc (deși cunoaștem răspunsul): să fie, oare, de vină, numai presiunea așteptării? sau nu?…

de Andreea CIUCÄ‚