De câte pretexte ar mai fi nevoie
Faptul că “Mama FNI” vorbește a fost prezentat de un cotidian central ca o mare minune. Se face trimitere din prima pagină la interviul acordat de Ioana Maria Vlas “în exclusivitate”. I s-au rezervat două pagini pentru destănuiri complete. Titlurile și intertitlurile incită. Eveniment mare! Ca un banal fapt divers, s-a amintit în treacăt că Ioana Maria Vlas se confesează din penitenciar, dar “amănuntului” nu i s-a acordat prea mare importanță. Femeia nu arată foarte rău în poza unde trage adânc din țigară și se uită provocator peste ochelari. Un fum tras în piept, în plus sau minus peste sutele de mii de păgubiți de la Fondul Național de Investiții, nu mai contează.
Maria Vlas zice că nu contestă și nu se sperie de pedeapsa primită pentru înșelăciune. Deși, la vârsta ei, douăzeci de ani de pușcărie sună ca o eternitate, din care nu are șanse să mai iasă decât cu picioarele înainte. Ea își face însă altfel socotelile: nu este o sancțiune prea grea când știe câți disperați și-au pus funia la gât după ce s-au văzut fără strânsura de o viață. Undeva, într-un cotlon al memoriei ei întortocheate, oricât ar brava, Vlas și-i amintește pe acei nenorociți. Ei există chiar dacă nu s-a ocupat nimeni de descifrarea motivelor reale ale morții lor premature și nu au fost menționați într-o statistică aparte. Marii păpușari s-au împotrivit să fie menționați chiar și la capitolul “pierderi colaterale” al cazului. Au murit săraci și ignorați. Ar suna misterios dacă nu ar fi atât de trist: morți inutile și în contumacie! Anchetatorii nu i-au contabilizat pe sinucigași nici în sarcina escroacei și nici în sarcina escrocheriei FNI. Au fost scoși discret și din responsabilitatea ei și din a sistemului. Serviciile secrete erau prea ocupate cu gherila politică. Ascultarea cetățenilor care ieșeau din front le răpea tot timpul. Serviciul “cadre” întocmea scrisori de recomandare pentru ofițerii trimiși la vatră direct în structurile funcționale ale controversatului fond de investiții. Cei rămași activi le-au asigurat proaspeților rezerviști o pâine bună protejând parazitarea imensei escrocherii. FNI a fost pentru ei o căpușă perfectă, adaptată pentru compensarea bănească suplimentară a “traumelor” foștilor securiști dezactivați. în loc să tragă la timp semnalul de alarmă, să informeze și să prevină despre ce se întâmpla la FNI, serviciile de informații au favorizat frauda prin neincluderea ei pe ordinea de zi a administrației.
Vlas este preocupată acum doar de dreptate! Escroaca declară cu nonșalanță că recursul ei nu urmărește reducerea propriei pedepse ci numai să se facă justiție! În viziunea ei, aceasta este un concept foarte palpabil și ușor de atins. Apud Vlas, el nu are nimic de a face cu idealizările aiuritoare: se va face dreptate numai dacă se confirmă în fața justiției că Sorin Ovidiu Vîntu a fost implicat în marea escrocherie FNI. Simplu. Sens în care ea este dispusă, în sfârșit, să presteze o mărturie. Se plânge că parchetul și instanțele nu au vrut să o asculte până acum. Cică, au ignorat-o intenționat, ca să nu se ajungă la Sorin Ovidiu Vîntu. Doar ea mai poate arăta scurtătura, chiar dacă s-a făcut oarecum târziu.
Nimeni, nicăieri în text, nu menționează nimic despre data exactă a înregistrării interviului, cum ar fi fost firesc. Mi-ar fi plăcut să știu dacă a fost făcut înainte sau după ce Președintele României s-a rățoit la un reporter – obraznic și agasant, dar așa e fișa postului – de la “Realitatea TV”, ocărându-l că în spatele lui se ascunde Vîntu. Dar în spatele lui SOV au stat serviciile. și astfel, sub scuza unei răbufniri de moment – fiindcă i-ar fi greu să mai dea înapoi – Traian Băsescu are motivul să înceapă purecarea unor zone secrete, pe care și le-a interzis până acum. Fără lămurirea lor, mandatul îi va fi însă umbrit iremediabil. Iar timpul trece. Vlas este folosită pentru crearea presiunii mediatice, încă un pretext pentru declanșarea marii încercări.
În România, escrocii fac mărturisiri “complete” numai în presă și foarte târziu. Ei nu se căiesc la preot pentru că nu vor iertare ci admirație, avantaje sau/și compasiune. Spovedaniile lor nu ajută justiția ci o pun în dificultate. Puseele lor de sinceritate sunt episoade orchestrate subteran din lumea marilor răfuieli pentru puterea politică sau financiară. Anchetatorii rămân stingheri să se justifice în fața opiniei publice de ce nu se pot baza în probațiune pe declarațiile “de presă” ale celor care s-au decredibilizat prin minciunile anterioare. Până să-i asculte cineva, justiția a mai primit o palmă din senin și apoi se chinuie să afle măcar de unde a venit.
de Alexandru LELE
